Că noi legea Ta am stricat (cf. Ps. 118, 126)

Acesta reproduce, de fapt, prorocia lui Isaia (61, 1-2) pe care Domnul o citeÅŸte în sinagogă la începutul propovăduirii Sale. Pasajul ales ne vesteÅŸte un răstimp de mi­lostivire din partea Domnului. Adică ni se reaminteÅŸte că timpul ce ne stă înainte nu ne aparÅ£ine ÅŸi, prin urmare, nu se cuvine să facem „ce vrem” cu el. Vremea ce ni se vesteÅŸte la acest început de an bisericesc este una ce ni se dăruieÅŸte de Dumnezeu ca un semn al milostivirii Sale faÅ£ă de noi. Astfel, ni se binevesteÅŸte de către Domnul vindecare pentru zdrobirile inimii, dezrobi­rea din feluritele robii în care ne aflăm, re­dobândirea vederii, aÅŸa cum Dumnezeu ar vrea să vedem, ÅŸi slobozirea din apăsările ce ne cuprind. Acesta este „programul” anului plăcut Domnului, pe care tocmai l-am început. De felul în care noi primim aceas­tă bună-vestire depinde efectul ei asupra sufletului ÅŸi asupra vieÅ£ii noastre. De felul în care ne deschidem inima către Domnul si către cuvintele Lui, către tot tezaurul si învăÅ£ătura pe care imnele praznicelor de peste an ni le împărtăÅŸesc, depinde apro­fundarea credinÅ£ei noastre ÅŸi a dreptei noas­tre înÅ£elegeri creÅŸtine.

Perspectiva creÅŸtină Îl are în vedere în fiecare zi pe CEL CE VINE (atunci când ea nu se pierde în vâltoarea lumii acesteia, devenind una cu ea – adică perspectiva lu­mească). CreÅŸtinul Îl are mereu în inimă ÅŸi în gând pe Cel Care iarăÅŸi va să vină cu slavă să judece viii ÅŸi morÅ£ii. Sufletul cre­dincios aÅŸteaptă învierea morÅ£ilor ÅŸi via­Å£a veacului ce va să fie. Cuvintele din Evanghelie amintite mai sus nu au alt scop decât să ne reamintească această perspec­tivă a vieÅ£ii, cu atât mai necesară cu cât con­textul în care trăim ne propune o mulÅ£ime de alte perspective de vieÅ£uire, perspecti­ve ce L-au scos din „calcule" pe Dumnezeu ÅŸi care urmăresc doar „plăcerea omului", acum ÅŸi aici.

Nu la întâmplare, la slujbele Bisericii din fiecare zi, dimineaÅ£a ÅŸi seara, se aude cererea: Cealaltă vreme a vieÅ£ii noastre în pace ÅŸi întru pocăinÅ£ă a o săvârÅŸi, de la Domnul să cerem. Ea are menirea de ne orienta viaÅ£a spre o continuă „rectificare", pentru a avea nădejde că vom ajunge la un sfârÅŸit creÅŸtinesc vieÅ£ii noastre, fără dure­re, fără de ruÅŸinare, în pace, ÅŸi la un bun răspuns înaintea înfricoÅŸatului scaun de judecată al lui Hristos.

De noi depinde dacă vrem ca viaÅ£a noas­tră să se petreacă cu Dumnezeu sau nu. Aceasta nu înseamnă că e uÅŸor să trăim cu Dumnezeu zi de zi ÅŸi ceas de ceas... Nu e uÅŸor, pentru că înclinaÅ£ia firii noastre de a căuta spre orice altceva ÅŸi oricine altcine­va decât spre Dumnezeu e atât de puterni­că, mai ales că inerÅ£ia lumii o trage ÅŸi ea, încât nevoinÅ£a noastră de fiecare zi este de a reveni, ca ÅŸi corabia trasă de curenÅ£i, la direcÅ£ia ÅŸi spre finalitatea pe care le urmă­rim.

Din fericire, nu suntem singuri, ci Îl avem împreună-călător pe calea vieÅ£ii pe Hristos Domnul Care ne-a făgăduit, zi­când: iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacului (Mt. 28, 20). Este cu noi în toate zilele Cel Care a gus­tat neajunsurile ÅŸi greutăÅ£ile vieÅ£uirii ome­neÅŸti, ÅŸi mai ales suferinÅ£a ÅŸi moartea, pen­tru ca toÅ£i cei care voim să-I urmăm să nu ne descurajăm nici în faÅ£a suferinÅ£ei, nici chiar în faÅ£a morÅ£ii, ele primind, prin Domnul, sens mântuitor.

Fie ca fiecare dintre noi să guste din bunele-vestiri ale acestui început de an bi­sericesc în toate zilele vieÅ£ii sale ÅŸi, dacă e cu putinÅ£ă, să împărtăÅŸească ÅŸi celor din jur din dulceaÅ£a ÅŸi din bucuria ce vin din îm­plinirea cuvântului lui Dumnezeu.

Binecuvântarea Domnului să fie peste voi toÅ£i!

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
La începutul Anului Nou Bisericesc, la prăznuirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Dionisie Exiguul, ocrotitor al Episco­piei Italiei, în ziua de 1 Septembrie 2016.