publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Martie 2010, 20:57
„Se liniștește cel ce fuge fără ură de toate, așa cum altul aleargă cu nepăsare spre ele. Acela nu voiește să sufere vreo întrerupere în dulceața primită de la Dumnezeu.” (Sfântul Ioan Scărarul)
Liniștea sufletească este una din stările de care avem astăzi atâta nevoie. Unde și cum să căutăm liniștea sufletului, pacea interioară? Societatea de consum în care trăim ne obligă de cele mai multe ori să apărem în exterior ca având pacea interioară, ca fiind stăpâni pe noi înșine și puternici. Aparența! Nu suportăm ca ceilalți să ne vadă slabi și neajutorați, dealtfel lucru greu de acceptat în lumea noastră. Câtă nevoie avem noi sau cei din jurul nostru de pacea sufletului și câte maniere de a o avea nu ni se propun astăzi. Zgomotul și apăsarea neliniștii din jurul nostru ne împinge spre a fugi, a căuta locuri liniștite. Dar vedem că după un timp pacea dispare, că de fapt eu cel lăuntric sunt același oriunde aș fi. Că poate chiar fug de mine încercând să mă îndepărtez de tumultul vieții pe care dau vina.
Dar de cele mai multe ori în sufletul nostru sunt lucruri ascunse, care ies la iveală în liniște, acolo unde rămânem cu noi înșine și care încep să ne doară. Åži este bine, pentru că ne dăm seama de cauza neliniștii noastre. Ne apărăm în fel și chip de virușii și microbii care se transmit și ne îmbolnăvesc trupul, dar oare vom ține seama de faptul că putem transmite noi înșine stările noastre sufletești celor din jur? Să ne punem această întrebare! Åži unde vom găsi un răspuns? „Câștigă-ți pacea sufletului și mulțimi în jurul tău se vor mântui” spune Sfântul Serafim de Sarov. Este pacea pe care ne-o poate da numai Hristos, o pace care vine din iertarea pe care El i-o dă sufletului bolnav de neliniște din cauza păcatului care-l rănește.
Hristos ne vindecă sufletul și ne aduce liniștea interioară cea adevărată, care ne luminează sufletele și pe noi în întregime. În aceste zile binecuvântate de post să căutăm pacea noastră sufletească nefugind de noi înșine și de cele rele ale noastre, ci să-L lăsăm pe Hristos să biruie în noi, să ne vindece spălând cele ascunse ale noastre și să ne aducă pacea Sa ca să putem deveni și noi lumină din lumina Lui, celor din jur.
„Cel ce se liniștește, se sârguiește să închidă netrupescul (harul dumnezeiesc) în casa trupească, ceea ce este lucru preaminunat.” (Sfântul Ioan Scărarul)
† Mitropolitul Iosif