Nici o patimă nu poate lu­cra în noi câtă vreme min­tea noastră este slobodă, şi nu colcăie în chipurile acelei patimi. Numai atunci dobândeşte putere asupra noastră gândul pătimaş, când cu mintea noastră venim în atingere cu chipurile patimii şi tră­im prin ele.

Arhim. Sofronie

Zis-a un bătrân: când omul se va păzi să nu-l nedreptăţească pe aproapele, atunci are îndrăzneală cu gândul său că rugăciunea lui s-a primit la Dumnezeu. Iar dacă cineva îl va nedreptăţi pe aproapele, rugăciunea lui este urâtă şi neprimită. Căci suspinul celui nedreptăţit nu lasă rugăciunea celui ce l-a nedreptăţit să intre.
Cel nedreptăţit de oameni scapă de păcat, şi pe măsura mâhnirii sale, află sprijin îm­potriva lui.

Sf. Marcu Ascetul

Prin necazuri şi-au gătit oamenii cele bune, după cum prin slava deşartă şi prin plăce­re cele rele.

Sf. Marcu Ascetul

Cel ce crede în răsplata lui Hristos, pe măsura credinţei sale rabdă bucuros toată ne­dreptatea.

Sf. Marcu Ascetul

Să ţii neclintit în minte că iubirea de Dumnezeu este cel mai înalt dar al Sfântului Duh, iar omul poate doar să se pregătească, prin curăţie şi smerenie, pentru primirea aces­tui mare dar, prin care se schimbă şi mintea şi inima şi trupul. Osteneala noastră este deşartă, stearpă şi vătămătoare atunci când căutăm a descoperi în noi, mai înainte de vreme, înaltele daruri duhovniceşti: pe acestea le dăruieşte Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, răbdători şi smeriţi ai poruncilor evanghelice.

Sf. Ignatie Brianceaninov