Nici o patimă nu poate lu­cra în noi câtă vreme min­tea noastră este slobodă, și nu colcăie în chipurile acelei patimi. Numai atunci dobândește putere asupra noastră gândul pătimaș, când cu mintea noastră venim în atingere cu chipurile patimii și tră­im prin ele.

Arhim. Sofronie

Zis-a un bătrân: când omul se va păzi să nu-l nedreptățească pe aproapele, atunci are îndrăzneală cu gândul său că rugăciunea lui s-a primit la Dumnezeu. Iar dacă cineva îl va nedreptăți pe aproapele, rugăciunea lui este urâtă și neprimită. Căci suspinul celui nedreptățit nu lasă rugăciunea celui ce l-a nedreptățit să intre.
Cel nedreptățit de oameni scapă de păcat, și pe măsura mâhnirii sale, află sprijin îm­potriva lui.

Sf. Marcu Ascetul

Prin necazuri și-au gătit oamenii cele bune, după cum prin slava deșartă și prin plăce­re cele rele.

Sf. Marcu Ascetul

Cel ce crede în răsplata lui Hristos, pe măsura credinței sale rabdă bucuros toată ne­dreptatea.

Sf. Marcu Ascetul

Să ții neclintit în minte că iubirea de Dumnezeu este cel mai înalt dar al Sfântului Duh, iar omul poate doar să se pregătească, prin curăție și smerenie, pentru primirea aces­tui mare dar, prin care se schimbă și mintea și inima și trupul. Osteneala noastră este deșartă, stearpă și vătămătoare atunci când căutăm a descoperi în noi, mai înainte de vreme, înaltele daruri duhovnicești: pe acestea le dăruiește Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, răbdători și smeriți ai poruncilor evanghelice.

Sf. Ignatie Brianceaninov