În zilele noastre, continuatorii apos­tolatului în Biserică sunt episcopii şi „trimişii” lor în mijlocul poporului, preoţii. Aceştia au „datoria” de a propovădui Evan­ghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru a împlini, pe perioada de timp a slujirii lor, porunca dată de Domnul Apostolilor Lui, înainte de Înălţare: mergând, învăţaţitoate neamurile, botezându-le în numele Ta­tălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă(cf. Mt. 28, 19-20). Dar apos­tolatul nu se reduce doar la clerici, ci fie­care monah şi fiecare creştin, în rânduiala şi în rostul lui, este chemat a fi un „martor” al lui Hristos, un apostol. Harul Botezului are în sine imperativul aposto­latului, făcând din cel care îl primeşte neam sfânt, preoţie împărătească, popor ales al lui Dumnezeu (cf. 1 Pt 1-2, 9).

Unul dintre mijloacele de propovăduire adoptat de Apostoli, în plus faţă de pro­clamarea propriu-zisă a cuvântului Evan­gheliei, a fost cuvântul scris.Deşi ei au scris Evanghelia la o vreme îndepărtată de epoca tiparului, cuvântul scris de ei s-a răspândit cu repeziciune şi a fost citit şi ascultat de generaţii şi generaţii de creştini, până la noi. La cuvântul Scripturii s-au adăugat interpretările acestuia de către Părinţii Bisericii, Vieţile Sfinţilor şi scrie­rile Sfinţilor Părinţi şi împlinirile lor duhovniceşti. Aceasta face să avem astăzi cărţi atât de preţioase ce au devenit un adevărat „stil” literar precum Patericul, Filocalia sau Proloagele,ca să enumăr doar câteva dintre ele.

Dar omul contemporan, bombardat cum este de tot felul de informaţii, prin scris sau audio-vizual, are nevoie, pentru a putea gândi şi trăi creştineşte în societa­te, de învăţătură specifică provocărilor ce îi stau înainte. Revista Apostoliaa Mitro­poliei noastre este unul dintre mijloacele prin care Biserica de azi încearcă să pro­pună fiilor ei din Europa Occidentală şi Meridională această învăţătură sau, am putea-o numi, hranădin care să-şi ia „vi­tamine” necesare sistemului lor imunitar sufletesc atât de solicitat de „viruşii” şi „mi­crobii” ce bat la poarta minţii şi a simţurilor căutând să le străpungă, pentru a ajunge la inima lor şi să o cucerească.

Prezentul număr al Apostoliei are o semnificaţie aparte, fiind cel de-al 100-lea. Pentru veşnicie, o sută de ani sau o sută de numere reprezintă o „cantitate” nesem­nificativă... Dar ţinând seamă de efectul benefic pe care îl au cuvintele presărate de diferiţii colaboratori ai Apostoliei asu­pra sufletelor tot mai numeroase care se adapă din ele, nu putem decât să dăm sla­vă lui Dumnezeu atât pentru binefaceri­le duhovniceşti ştiute, cât şi pentru cele neştiute, pe care paginile revistei Mitro­poliei noastre le-au adus prin cele 99 de numere de până acum!

Un fapt de apreciat, tocmai pentru că e prea puţin apreciat, este osteneala şi jert­fa ce stă în spatele apariţiei acestei revis­te, începând de la selectarea, corectarea şi traducerea textelor şi până la punerea lor în pagină şi asocierea imaginilor celor mai potrivite cu ceea ce ele spun, tipărirea, transportarea şi distribuirea lor în paro­hii. Şi mare mi-ar fi bucuria dacă, înce­pând cu acest număr, cei care sunt trimişii apostolii- episcopilor în mijlocul popo­rului, preoţii şi preotesele, la care se adau­gă diaconii şi diaconiţele, monahii şi mo­nahiile şi toţi cei care cunosc revista Apostolia,ar folosi-o mai frecvent şi mai eficient ca instrument de apostolatpus la dispoziţia lor cu atâta jertfelnicie!... Nu cred că receptarea revistei Apostoliaîn parohiile şi mănăstirile noastre se ridică la nivelul jertfei ce se face pentru redactarea şi editarea ei, şi, cu atât mai puţin, la nivelul calităţii mesajului (adaptat la cât mai multe „gusturi” literare) pe care ea îl propune spre lec­tură şi meditaţie.

De aceea, îi îndemn pe toţi cei care cunosc Apostolia să o facă cunoscută mai mult celor care nu o cunosc, prezentând credincioşilor (în cazul clericilor) de fiecare dată numărul nou apărut şi îndemnându-i să citească ceea ce el conţine. Iar de la apostola­tul clerical să trecem la apostolatul „popular”, răspândind revista Apostolia la cei din jurul nostru, dat fiind că ea cuprinde articole atât de variate şi de îmbogăţitoare a cunoştinţelor de credinţă şi de teologie atât pentru cei mai „avansaţi” duhovniceşte, cât şi pentru cei începători sau chiar pentru copii. Astfel, împlinim şi noi şi cinstim jertfa ce se face pentru a ni se pune la dispoziţie „de-a gata” învăţătură teologică şi hra­nă duhovnicească pe care noi, cei mai mulţi, nu am avea nici timpul şi nici priceperea să le găsim.

Urez colegiului redacţional al revistei Apostolia ca acest număr să constituie un nou început în receptarea şi mai ales în aprecierea a tot ceea ce ea are vocaţia de a fi în Mitropolia noastră!

La mulţi ani, cu belşug de folos mântuitor atât redactorilor şi colaboratorilor, cât şi tuturor cititorilor revistei Apostolia!

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei