Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 3 Mai 2016 Ora: 15:14

Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, expresie a coresponsabilitătii ecleziale (1)

Sinaxa Primaţilor Bisericilor ortodoxe autocefale, întrunită în perioada 21 - 28 ianuarie 2016 la Chambesy, a decis ca Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Or­todoxe să fie convocat între 16 şi 27 iunie 2016 la Academia Ortodoxă din Creta. Această ultimă etapă încununează cei aproape 100 de ani care s-au scurs de când a fost afirmată ideea relansării sinodalităţii la nivel panortodox.

După un început sinuos, marcat de Congresul Panortodox de la Constantinopol din 1923, iniţiativele Patriarhiei Constantinopolului din 1924 şi 1926 şi întrunirea Comisiei Interortodoxe pregătitoare de la Vatoped din 1930, procesul sinodal a fost precizat formal în 1951 şi 1952 prin două scrisori adresate Bisericilor autocefale surori de către Patriarhul ecumenic Atenagora. În urma răspunsurilor la această iniţiativă s-a cristalizat perspectiva pentru structurarea unei metode de pregătire bazată pe dialog la diferite niveluri în vede­rea receptării consensului panortodox în legătură cu subiecte importante pentru viaţa Bi­sericii şi manifestarea ei în lume. În cadrul Primei Conferinţe Panortodoxe de la Rhodos din 1961 a fost exprimată determinarea Bisericilor ortodoxe autocefale de a avansa pe ca­lea restaurării sinodalităţii la nivel global elaborându-se un catalog amplu de teme ce cuprinde 8 categorii dezvoltate în 40 de su­biecte principale desfăşurate şi ele în apro­ximativ 50 de subpuncte. Complexitatea acestui document a pus în evidenţă pe de o parte nivelul aşteptărilor dar şi amploarea problemelor cu care Biserica Ortodoxă se confruntă în manifestarea ei comunională.

După mai bine de 10 ani, în cadrul pri­mei conferinţe preconciliare panortodoxe întrunită în 1976 la Chambesy, din întreg catalogul de teme au fost reţinute 10: Ca­lendarul; Impedimente la căsătorie; Adaptarea regulilor postului la condiţiile contemporane; Relaţiile Bisericii ortodoxe cu alte Biserici şi confesiuni creştine; Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu mişcarea ecumenică; Relaţiile Bisericii Or­todoxe cu lumea; Diaspora ortodoxă; Autoce­falia şi maniera ei de proclamare; Autonomia şi maniera ei de proclamare; Dipticele.

Decizia de a restrânge subiectele pe care Sfântul şi Marele Sinod le va aborda arăta explicit că Bisericile autocefale nu îşi pro­pun o abordare eshaustivă a tuturor aspec­telor care ar necesita clarificări ci îşi doresc să consolideze comuniunea aducând o măr­turie dinamică faţă de modul în care Biseri­ca este lucrătoare în lume.

Pe parcursul a 40 de ani, din 1976 până în 2016, în cadrul etapelor pregătitoare, s-au obtinut rezultate pozitive în privinţa a 4 teme: Diaspora Ortodoxă; Autonomia şi mo­dul proclamării acesteia; Sfânta Taină a Cu­nuniei şi impedimentele la căsătorie; Impor­tanţa postului şi a respectării acestuia astăzi, temele Relaţiile Bisericii ortodoxe cu alte Bi­serici şi confesiuni creştineşi Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu mişcarea ecumenicăfiind conso­lidate într-un singur text numit Relaţiile Bi­sericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine.

Celelalte trei teme: Autocefalia şi mani­era ei de proclamare; Dipticeleşi Calendarul au ridicat probleme care nu au putut primi răspuns prin consens şi în consecinţă au fost înlăturate de pe ordinea de zi.

În cele ce urmează voi prezenta princi­palele aspecte abordate de cele 6 documen­te menţinute pentru adoptare în cadrul Sfân­tului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Într-o primă parte voi sublina aspectele im­portante legate de documentele: Importan­ţa postului şi respectarea lui astăzi, Diaspora Ortodoxăşi Autonomia bisericească,urmând ca într-o a doua parte, în numărul următor al revistei, să abordez documentele: Misiu­nea Bisericii Ortodoxe în lumea contempora­nă, Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, Sfânta Taină a Cununiei şi im­pedimentele la căsătorie.

IMPORTANTA POSTULUI ŞI RESPECTAREA LUI ASTĂZI

Chiar dacă iniţial această temă a fost intro­dusă pe ordinea de zi pentru a sublina pogorământul de la rânduiala postirii stricte, textul adoptat de către sinaxa din ianuarie 2016 subliniază importanţa practicării postului în toată rigoarea lui. Documentul arată că Bise­rica Ortodoxă, urmând neclintit hotărârile apos­tolice, canoanele sinodale şi întreaga tradiţie patristică, a proclamat întotdeauna valoarea deosebit de înaltă a postului pentru viaţa duhov­nicească a omului şi pentru mântuirea lui. Este subliniată legătura dintre post, pocăinţă şi faptele de binefacere arătându-se că postul nu este o simplă abţinere formală de la anu­mite mâncăruri ci şi o îndepărtare de rău, înfrânarea limbii, abţinerea de la mânie, înde­părtarea de pofte, de clevetire, de minciună, de jurământ strâmb.

Având în vedere că postul nu are scop în sine ci urmăreşte sprijinirea omului pe calea mântuirii, textul arată că dintr-o îngăduinţă pastorală, Biserica a pus regimului postului limitele iconomiei milostive.Astfel este subli­niată aplicarea principiului bisericesc al icono- miei în caz de boală trupească, de neapărată trebuinţă de vitregie a vremurilor, după o ju­decată plină de responsabilitate şi prin grija pastorală a episcopilor Bisericilor locale.

Documentul lăsă libertatea fiecărei Biserici Ortodoxe autocefale de a defini ex­tinderea iconomiei şi înţelegerea faţă de cei care întâmpină greutăţi în păstrarea rându­ielilor în vigoare cu privire la post, fie din motive personale (boală, serviciu militar, condiţii de muncă, etc.), fie din motive ge­nerale (condiţii climatice, condiţii socio-economice specifice unor regiuni. Prin uşura­rea „greutăţii” în aceste cazuri speciale nu trebuie să fie slăbită în vreun fel valoarea postului. Textul subliniază inportanţa respec­tării ajunării şi renunţării la mâncare începând de la miezul nopţii înainte de Sfânta Împărtăşanieşi se arată importanţa postirii în semn de pocăinţă, pentru împlinirea unei fă­găduinţe duhovniceşti, pentru atingerea unui scop sfânt, în vremuri de ispită, pentru a înso­ţi o cerere către Dumnezeu, înainte de botez (pentru adulţi), înainte de hirotonie, în cazuri de penitenţă, în timpul pelerinajelor şi în alte împrejurări asemănătoare.

DIASPORA ORTODOXĂ

Temele privind autonomia şi diaspora sunt supuse spre adoptare Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, chiar dacă alte două documente care ţin de orga­nizarea comuniunii Bisericilor ortodoxe au­tocefale, cele privind Autocefalia şi Dipticele, au fost retrase de pe ordinea de zi.

Documentul afirmă dorinţa comună ca problema diasporei ortodoxe să fie rezolvată cât mai curând posibil, adoptând o organiza­re în conformitate cu eclesiologia, practica şi tradiţia canonică a Bisericii Ortodoxe.De ase­menea, se afirmă că în faza actuală nu este posibil, din motive istorice şi pastorale, să se treacă imediat la ordinea strict canonică a Bisericii în această problemă. Textul afirmă că normalitatea canonică este existenţa unui singur episcop în acelaşi loc, nefăcând nici o trimitere la faptul că normalitatea canoni­că este de fapt organizarea Bisericilor loca­le pe principiul monoepiscopatului terito­rial.

Textul instituie o soluţie temporară care să pregătească terenul pentru o rezolvare strict canonică şi lasă să se înţeleagă că aceas­tă soluţie ar trebui să fie adoptată de Sfântul şi Marele Sinod.

În perioada de tranziţie se constituie „Adunările episcopale” în care sunt membri toţi episcopii recunoscuţi canonic în fiecare din cele 12 regiuni menţionate în document, adunări care sunt prezidate de cel dintâi din­tre ierarhii Bisericii Constantinopolului iar, în absenţa acestora, în conformitate cu or­dinea dipticelor. Comitetul Executiv al adu­nărilor este alcătuit din cei dintâi ierarhi ai diferitelor jurisdicţii existente în regiune.

Adunările Episcopale nu anulează episcopilor membri competenţele de ordin adminis­trativ şi canonic şi nici nu le restricţionează drepturile în diaspora. Ele au ca scop formu­larea unei poziţii comune asupra dife­ritelor probleme, Epi­scopii membri nfiind afectaţi în legătura lor canonică cu pro­priile Biserici autoce­fale şi în capacitatea lor de a-şi exprima opiniile în lumea din afară.

Obiectivul Adu­nărilor episcopale este aşadar, de a da o mărturie de comuni­une şi de unitate a Bisericii Ortodoxe în con­textul în care ortodoxia este o prezenţă mi­noritară în acele regiuni. Cele 12 regiuni sunt: America de Nord şi America Centra­lă; America de Sud; Australia, Noua Zeelandă şi Oceania; Marea Britanie şi Irlanda; Franţa; Belgia, Olanda şi Luxemburg; Aus­tria; Italia şi Malta; Elveţia şi Liechtenstein; Germania; Ţările Scandinave (cu excepţia Finlandei); Spania şi Portugalia. Formula­rea din document lasă să se înţeleagă că este vorba doar despre o primă fază a acestei or­ganizări.

Această instituţie a Adunărilor episco­pale este o noutate în organizarea bisericii ortodoxe, instituind un organism care ex­primă colegialitatea nonjurisdicţională ca mijloc de maniferstare a comuniunii. Ob­servăm că prin acest text realitatea pastora­lă din afara teritoriilor în care sunt organi­zate Biserici autocefale este identificată ca diaspora ortodoxăşi nu se face nici o diferenţă între teritoriile care au fost tradiţional în jurisdicţia canonică a Patriarhatului Romei şi celelalte regiuni.

AUTONOMIA ŞI MODUL EI DE PROCLAMARE

Observăm că deşi autonomia este în­cadrată în problematica autocefaliei, bise­ricii autocefale revenindu-i competenţa exclusivă în acest domeniu, se consideră oportun ca această problematică să fie re­glementată printr-un text aprobat în Sfân­tul şi Marele Sinod deşi s-a îndepărtat de pe ordinea de zi documentul privind au­tocefalia. Textul introduce noţiunea de independenţă relativă a Bisericii autono­me în cadrul Bisericii autocefale. Poate fi vorba de independenţă relativă sau absolută a unei entităţi bisericeşti în cadrul comuniunii? Biserica se manifestă în ca­drul unui sistem de organizare bisericeas­că în care există o relaţie de interdependenţă, autonomia şi autocefalia exprimând nu atât independenţa cât maturitatea eclezială pentru a gestiona deplin responsabil aspectele de viaţă internă a Bisericii re­spective şi raporturilor de comuniune cu celelalte Biserici locale şi a prezenţei în societate.

Observăm că prin acest document se precizează elemente care ţin de funcţia primaţială a Patriarhiei ecumenice prin faptul că aceastei patriarhii îi este subliniat rolul preponderent atunci când este vorba de comunicarea acordării autonomiei şi prin atribuirea de competenţe exclusive în privinţa constatării consensului într-o problemă care ţine de organizarea bise­ricească în afara cadrului tradiţional gestionat exclusiv de Bisericile autocefale. Pentru pri­ma dată într-un document panortodox Patriarhului ecumenic i se recunoaşte competenţa exclusivă de a obţine consensul Bisericilor autocefale pentru atribuirea autonomiei în di­aspora ortodoxă. Prin această prevedere, se deschide perspectiva constituirii unor biserici locale în Diaspora prin consensul Bisericilor autocefale, constatat de Patriarhia ecumenică potrivit unei aşa-zisepractici în vigoare.Problema este că până în acest moment nu se poa­te identifica o astfel de practică, niciodată până acum Patriarhia ecumenică nefiind impli­cată într-o astfel de procedură.

Pentru prima dată identificăm că într-un text panortodox, i se recunoaşte Patriarhiei ecumenice competenţa de a găsi soluţia canonică potrivit practicii panortodoxe în vigoareîn cazul neînţelegerilor datorate acordării statutului de autonomie la aceeaşi zonă geografică bisericească de către două Biserici autocefale. Formularea face din nou aluzie la practica panortodoxă în vigoaredeşi o astfel de practică nu poate fi identificată ca fiind asumată de Biserică prin vreun document sau o cutumă (normă) canonică. În acelaşi timp se pune în­trebarea cum poate Patriarhia ecumenică să fie parte în conflict şi mediator în acelaşi timp, atunci când ea însăşi se află în situaţia de a acorda autonomia unei regiuni în care o altă Biserică autocefală a acordat sau acordă autonomia?

În numărul următor al revistei noastre vom prezenta succint celelalte trei documente: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, Taina Cununiei şi impedimentele la căsătorie.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni