Adunarea Generală a Protopiatului Franței, 6 februarie 2016

În cursul adunării clerului și a adunării Protopopiatului, am observat personal o adevărată libertate a cuvântului. Ierarhii noștri o favorizează mereu. Fiecare poate să intervină – chiar și mai îndelung, une­ori! – pentru zidirea fraților. Mai mulți sunt cei care aduc o mărturie cu adevărat inte­resantă pornind de la propria lor experiență. Unul dintre avantajele adunărilor ecleziale, și de altfel principalul motiv pentru care ținem mereu să participăm la ele, fie că sun­tem sau nu delegați ai parohiilor noastre, este chiar construirea Edificiului prin contribuția fiecăruia. De aceea Apostolul Pavel scria (Evr. 10, 25) „să nu părăsim Bi­serica”. De aceea și libertatea de a vorbi se acordă fiecăruia, căci nu se poate ști ce cu­vinte Duhul Sfânt va pune în inima și pe buzele sale. Bucuria Adunării este de a fi surprinsă de intervenția membrilor săi; și Hristos Însuși poate admira mărturia dată de mădularele Trupului Său.

Fericirea de a fi împreună și de a ne fo­losi ziditor unii prin alții s-a făcut simțită mai întâi la adunarea clerului, vineri seara, pe 5 februarie - în ciuda slăbiciunii siste­mului de traducere simultană! Am simțit cu adevărat inspirația la ierarhii noștri, În- altpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif și Preasfințitul Marc, ca și la vorbitorul invi­tat, părintele Siluan, venit special din Spa­nia, și la cei care au cerut cuvântul. Preocu­parea principală a tuturor este tineretul, transmiterea credinței, și aceasta a fost și tema conferinței și a intervențiilor. Părin­tele Siluan a pornit de la constatări, de la critici formulate de anumiți tineri care gă­sesc că în Biserică nu sunt ascultați, nici luați în considerare. Pentru a răspunde așteptărilor tineretului nostru ortodox, pu­tem, desigur, să studiem psihologia, să în­cercăm să înțelegem dezorientarea reală a unora dintre copiii noștri, să organizăm, cum și facem, întâlniri, tabere, ieșiri, conferințe. Dar ceea ce pare să reiasă din toate discuțiile este nevoia unei adevărate convertiri din partea noastră, a tuturor: părinți, preoți, cateheți și, în general, adulții angajați în viața Bisericii. Dacă prorocul Maleahi vestește că Domnul „va întoarce inima fiilor către părinții lor” (3, 24), înge­rul Domnului vestește și că Înaintemergătorul „va întoarce inimile părinților spre co­pii” (Lc 1, 17). O adevărată întoarcere a inimilor poate schimba complet starea ti­nerilor în Biserică și în societate. Deschi- zându-ne unii și alții lucrării Sfântului Duh, conștiința pe care o avem asupra probleme­lor va duce la noi atitudini: legătura părin­tească și filială are înainte de toate rădăcini în Biserică, unde Fiul arată pe Tatăl, iar Ta­tăl recunoaște pe Fiul.

Adunarea de sâmbătă, 6 februarie, a fost și ea foarte rodnică, folosirea mai ales a lim­bii franceze permițând tuturor să urmăreas­că expunerile și dezbaterile și să intervină fiecare la rândul său. Dăm slavă lui Dum­nezeu pentru felul amabil și vigilent în care Mitropolitul nostru a condus adunarea, și pentru spiritul de sinteză cu care Preasfin- țitul Marc a prezentat foarte concret în raportul său moral viața Protopopiatului și a celor mai mult de 70 de parohii consti­tuite sau în formare care intră în alcătuirea sa. Din această prezentare reiese un mare dinamism și, în același timp, o adevărată fra­gilitate datorată micimii unora dintre comunități, a îndepărtării unora de altele, a rarității, pentru unele dintre ele, a venirii unui preot și deci a slujirii euharistice. Une­le, de pildă, au fost încercate de întoarcerea preotului lor în România, de pierderea lăcașului de cult (parohia de la Toulouse) sau de moartea preotului și părintelui lor duhovnicesc (parohiile de la Montpellier și Nîmes). Se pare, cu toate acestea, că ade­sea credincioșii se arată în stare să se impli­ce în obștea lor, pentru a asigura bunul mers al slujbelor sau pentru a găsi lăcașul de cult indispensabil, și aceasta chiar în lipsa unui preot legat de parohia lor.

După acceptarea raportului moral, ne-am întors la preocuparea noastră pen­tru tineri. Cu timp și fără de timp, în tot cur­sul anului, Înaltpreasfințitul Iosifinsistă asu­pra importanței catehezei copiilor, a tinerilor și a părinților înșiși. Putem spune fără să ne înșelăm că aceasta este grija sa permanentă, legată, evident, de viitorul parohiilor noastre și al Bisericii noastre întregi. Cu privire la aceasta, cu siguranță este foarte mulțumit de felul în care se dez­voltă mișcarea tinerilor NEPSIS. Acest lucru s-a văzut în prezentarea NEPSIS France de către președinta sa, Florina: ce de activități! ce de proiecte! și aici, ce rodnic este Duhul Sfânt în ideile pe care le inspiră și prileju­rile pe care le dă pentru creativitate și inițiativă! Organizația NEPSIS și-a ținut adunarea generală în sânul adunării Protopopiatului, și avea să reunească apoi mai mult de cincizeci de tineri în jurul părin­telui Siluan, conferențiarul din ajun, pentru a trage concluzii asupra responsabilității tinerilor în Biserică și a celor mai în vârstă cu privire la ei.

O astfel de zi, marcată de dări de seamă ale altor grupări (departamentul pentru pe­lerinaje, cultură, Centrul Dumitru Stăni- loae etc.) duce în mod firesc la o reflecție asupra Bisericii și a locului său real. Astfel, s-a oferit prilejul de a aminti că identitatea adevărată constă în mărturisirea adevăratei credințe, și nu în referirea la o apartenență sau o cultură națională. Se poate spune că omul își găsește identitatea de căpătâi în co­muniunea cu Persoana lui Hristos. Prezența francezilor în clerul nostru și printre credincioși, anumite parohii fiind complet francofone, corespunde nu numai statute­lor noastre, ci și definiției Bisericii bazate pe principiul teritorial: toți cei care, în același loc, în același timp, mărturisesc aceeași credință și ascultă de același păstor formea­ză Biserica. Legătura cu cultura, limba și is­toria – română, franceză – este, bineînțeles, de neocolit. Dar ceea ce ne adună în paro­hie este credința Apostolilor și a Părinților și ascultarea de Tradiția care vine de la Hristos și pe care ei ne-au lăsat-o moștenire.

Cum spunea Sfântul Părinte și Ierarh Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toți și pentru toate!”

Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Protopop al Franței