Adunarea Generală a Protopiatului Franței, 6 februarie 2016
publicat in Eveniment pe 20 Martie 2016, 21:57
În fiecare an, întâmpinăm cu puţină teamă data adunării generale a Protopopiatului Ortodox Român din Franţa, gândindu-ne că va fi greu de organizat şi de gestionat; şi de fiecare dată, prin harul lui Dumnezeu şi rugăciunile sfinţilor, totul merge bine şi într-o atmosferă generală plăcută şi frăţească. De bună seamă, acoperământul Puterilor netrupeşti vineri seara, la adunarea clerului de la Catedrală, şi cel al sfintelor Parascheva şi Genoveva sâmbătă, în frumoasa noastră parohie de la Saint-Sulpice, au contribuit mult la uşurinţa cu care s-au desfăşurat toate. Uşurinţa este semn al harului. Ar trebui să-i pomenim şi pe toţi cei care, alături de Mitropolitul nostru şi de Episcopul vicar, au dat ce au avut mai bun pentru ca această adunare statutară să fie mulţumitoare pentru toţi – şi mai ales pe France Pennetier, secretarul nostru oficial. Adevărata viaţă izvorăşte din darul de sine din iubire pentru ceilalţi. Din partea tuturor, le mulţumim aici pentru devotamentul, amabilitatea, şi adesea pentru plăcutul simţ al umorului. Biserica, şi orice întrunire eclezială, trebuie să fie locuri în care ne simţim bine împreună, ca fraţii, după cuvântul sfântului proroc şi psalmist David: „Bine este să fie fraţii împreună” (Ps. 132, 1). Şi ierarhii noştri, care sunt părinţii noştri întru Domnul, se poartă în mijlocul nostru ca nişte fraţi.
În cursul adunării clerului şi a adunării Protopopiatului, am observat personal o adevărată libertate a cuvântului. Ierarhii noştri o favorizează mereu. Fiecare poate să intervină – chiar şi mai îndelung, uneori! – pentru zidirea fraţilor. Mai mulţi sunt cei care aduc o mărturie cu adevărat interesantă pornind de la propria lor experienţă. Unul dintre avantajele adunărilor ecleziale, şi de altfel principalul motiv pentru care ţinem mereu să participăm la ele, fie că suntem sau nu delegaţi ai parohiilor noastre, este chiar construirea Edificiului prin contribuţia fiecăruia. De aceea Apostolul Pavel scria (Evr. 10, 25) „să nu părăsim Biserica”. De aceea şi libertatea de a vorbi se acordă fiecăruia, căci nu se poate şti ce cuvinte Duhul Sfânt va pune în inima şi pe buzele sale. Bucuria Adunării este de a fi surprinsă de intervenţia membrilor săi; şi Hristos Însuşi poate admira mărturia dată de mădularele Trupului Său.
Fericirea de a fi împreună şi de a ne folosi ziditor unii prin alţii s-a făcut simţită mai întâi la adunarea clerului, vineri seara, pe 5 februarie - în ciuda slăbiciunii sistemului de traducere simultană! Am simţit cu adevărat inspiraţia la ierarhii noştri, În- altpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif şi Preasfinţitul Marc, ca şi la vorbitorul invitat, părintele Siluan, venit special din Spania, şi la cei care au cerut cuvântul. Preocuparea principală a tuturor este tineretul, transmiterea credinţei, şi aceasta a fost şi tema conferinţei şi a intervenţiilor. Părintele Siluan a pornit de la constatări, de la critici formulate de anumiţi tineri care găsesc că în Biserică nu sunt ascultaţi, nici luaţi în considerare. Pentru a răspunde aşteptărilor tineretului nostru ortodox, putem, desigur, să studiem psihologia, să încercăm să înţelegem dezorientarea reală a unora dintre copiii noştri, să organizăm, cum şi facem, întâlniri, tabere, ieşiri, conferinţe. Dar ceea ce pare să reiasă din toate discuţiile este nevoia unei adevărate convertiri din partea noastră, a tuturor: părinţi, preoţi, cateheţi şi, în general, adulţii angajaţi în viaţa Bisericii. Dacă prorocul Maleahi vesteşte că Domnul „va întoarce inima fiilor către părinţii lor” (3, 24), îngerul Domnului vesteşte şi că Înaintemergătorul „va întoarce inimile părinţilor spre copii” (Lc 1, 17). O adevărată întoarcere a inimilor poate schimba complet starea tinerilor în Biserică şi în societate. Deschi- zându-ne unii şi alţii lucrării Sfântului Duh, conştiinţa pe care o avem asupra problemelor va duce la noi atitudini: legătura părintească şi filială are înainte de toate rădăcini în Biserică, unde Fiul arată pe Tatăl, iar Tatăl recunoaşte pe Fiul.
Adunarea de sâmbătă, 6 februarie, a fost şi ea foarte rodnică, folosirea mai ales a limbii franceze permiţând tuturor să urmărească expunerile şi dezbaterile şi să intervină fiecare la rândul său. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru felul amabil şi vigilent în care Mitropolitul nostru a condus adunarea, şi pentru spiritul de sinteză cu care Preasfin- ţitul Marc a prezentat foarte concret în raportul său moral viaţa Protopopiatului şi a celor mai mult de 70 de parohii constituite sau în formare care intră în alcătuirea sa. Din această prezentare reiese un mare dinamism şi, în acelaşi timp, o adevărată fragilitate datorată micimii unora dintre comunităţi, a îndepărtării unora de altele, a rarităţii, pentru unele dintre ele, a venirii unui preot şi deci a slujirii euharistice. Unele, de pildă, au fost încercate de întoarcerea preotului lor în România, de pierderea lăcaşului de cult (parohia de la Toulouse) sau de moartea preotului şi părintelui lor duhovnicesc (parohiile de la Montpellier şi Nîmes). Se pare, cu toate acestea, că adesea credincioşii se arată în stare să se implice în obştea lor, pentru a asigura bunul mers al slujbelor sau pentru a găsi lăcaşul de cult indispensabil, şi aceasta chiar în lipsa unui preot legat de parohia lor.
După acceptarea raportului moral, ne-am întors la preocuparea noastră pentru tineri. Cu timp şi fără de timp, în tot cursul anului, Înaltpreasfinţitul Iosifinsistă asupra importanţei catehezei copiilor, a tinerilor şi a părinţilor înşişi. Putem spune fără să ne înşelăm că aceasta este grija sa permanentă, legată, evident, de viitorul parohiilor noastre şi al Bisericii noastre întregi. Cu privire la aceasta, cu siguranţă este foarte mulţumit de felul în care se dezvoltă mişcarea tinerilor NEPSIS. Acest lucru s-a văzut în prezentarea NEPSIS France de către preşedinta sa, Florina: ce de activităţi! ce de proiecte! şi aici, ce rodnic este Duhul Sfânt în ideile pe care le inspiră şi prilejurile pe care le dă pentru creativitate şi iniţiativă! Organizaţia NEPSIS şi-a ţinut adunarea generală în sânul adunării Protopopiatului, şi avea să reunească apoi mai mult de cincizeci de tineri în jurul părintelui Siluan, conferenţiarul din ajun, pentru a trage concluzii asupra responsabilităţii tinerilor în Biserică şi a celor mai în vârstă cu privire la ei.
O astfel de zi, marcată de dări de seamă ale altor grupări (departamentul pentru pelerinaje, cultură, Centrul Dumitru Stăni- loae etc.) duce în mod firesc la o reflecţie asupra Bisericii şi a locului său real. Astfel, s-a oferit prilejul de a aminti că identitatea adevărată constă în mărturisirea adevăratei credinţe, şi nu în referirea la o apartenenţă sau o cultură naţională. Se poate spune că omul îşi găseşte identitatea de căpătâi în comuniunea cu Persoana lui Hristos. Prezenţa francezilor în clerul nostru şi printre credincioşi, anumite parohii fiind complet francofone, corespunde nu numai statutelor noastre, ci şi definiţiei Bisericii bazate pe principiul teritorial: toţi cei care, în acelaşi loc, în acelaşi timp, mărturisesc aceeaşi credinţă şi ascultă de acelaşi păstor formează Biserica. Legătura cu cultura, limba şi istoria – română, franceză – este, bineînţeles, de neocolit. Dar ceea ce ne adună în parohie este credinţa Apostolilor şi a Părinţilor şi ascultarea de Tradiţia care vine de la Hristos şi pe care ei ne-au lăsat-o moştenire.
Cum spunea Sfântul Părinte şi Ierarh Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toţi şi pentru toate!”
Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Protopop al Franţei