Avva Moise din Pustia Sketică. Postul, unealtă a desăvârşirii

Un râvnitor aparte în ale ostenelii postului a fost Avva Moise din Pustia Sketică. În mod cu totul înţelept şi pragmatic, acesta îşi învaţă ucenicii nu numai să postească, ci şi cum, şi mai ales pentru ce să postească. Iată ce le spune acestora:

„Fiilor, toate virtuţile şi îndeletnicirile au un scop anumit, după care potrivindu-se cei ce pri­vesc spre el ajung la ţinta dorită. Lucrătorul de pământ îşi lucrează pământul având ca scop să-l curăţească de mărăcini şi pălămidă, iar ca ţintă ultimă să se bucure de rod. Aşadar, şi cinul nostru are un scop şi o ţintă ultimă a lui, pentru care răbdăm de bună voie toată osteneala şi truda. Ţinta ultimă a făgăduinţei noastre este Împărăţia lui Dumnezeu, iar scopul, fără de care este cu neputinţă a ajunge la sfârşitul acela, este curăţia inimii. Drept aceea, pentru acest scop le facem şi noi pe toate. Iar de vom uita de scopul acesta, vom fi nevoiţi, ca unii ce umblăm prin întuneric şi călătorim alături de calea cea dreaptă, să ne poticnim de multe şi să rătăcim. Căci nu este aşa de mare folosul de pe urma postului, pe cât ar fi de mare paguba de pe urma mâniei; nici folosul din citire, cât vătămarea din dispreţuirea şi întristarea fratelui. Posturile, privegherile, citirea Scripturilor, lepădarea de avere şi lepădarea de toata lumea, nu sunt desăvârşirea însăşi, ci, precum s-a zis, uneltele desăvârşirii. Căci nu într-acestea stă desăvârşirea, ci cu acestea se câştigă. Deci în zadar ne lăudăm cu postul, cu privegherea, cu sărăcia şi cu citi­tul Scripturilor, dacă n-am dobândit dragoste către Dumnezeu şi către aproapele.”