Gânduri la Nașerea Domnului

publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Decembrie 2015, 08:37

A posti mai înseamnă a te simți sărac cu Hristos – Cel Sărac, Care a sărăcit pen­tru noi –, chiar dacă ni se pare că pose­dăm ceva, dar ceva ce nu ne aparține, ci ne-a fost dat, dăruit odată cu viața, iar mai apoi împreună lucrat cu harul dumnezeiesc care înmulțește tot da­rul pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Însă harul dumnezeiesc are nevoie de om, de conlucrarea cu el. Aceste 40 de zile de pregătire ne deschid de fiecare dată spre o altă lumină a înțelegerii Nașterii sau a înomenirii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, devenit și Fiul Omului. Să ne gândim puțin la lumi­na și adevărul care vin – pentru noi, oamenii – din minunea Nașterii sau a Întrupării din Fecioara Maria a Celui ce a făcut Cerurile și Pământul, a Ce­lui neajuns și neînțeles, a Celui mai presus de toate, Care devine ceea ce suntem noi, cei săraci.

Fiul lui Dum­nezeu sărăcește înomenindu-Se, ca pe cel sărac să-l îmbogățească, îndumnezeindu-l. Sărăcia noastră o cunoaștem: căutăm să avem pământul și sărăcim în cele ale Cerului; căutăm să iubim și adesea dragostea noastră se transfor­mă în ură; căutăm să trăim cu orice preț viața de pe pământ și de fapt mu­rim Cerului, dar în același timp și pă­mântului; căutăm să ne îmbogățim în aurul pământesc și îl pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne hrănim cu pâinea pământească și o ignorăm pe cea ce­rească; căutam să ne îmbogățim în știința lumii acesteia și sărăcim necăutând știința cea veșnică; căutăm să ne îmbogățim în plăcerea simțurilor și să­răcim în simțirea omului luminat lă­untric de harul dumnezeiesc; căutăm să ne îmbogățim în mândrie și pier­dem smerenia plină de slava cerească a lui Hristos; căutăm să ne îmbogățim pe toate căile în raiul cel pământesc și pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne ferim de iadul pământesc și îl câștigăm pe cel veșnic; căutăm să ne îmbogățim în orice bogăție trecătoare și pierdem sărăcia cea mântuitoare a lui Hristos, Pruncul Cel sărac din peștera Betleemului! El, născându-Se din Fecioara, găsește singurătatea și răceala grajdu­lui deschis de răceala omului și aduce în el Căldura Cerului; găsește indife­rența și repulsia lumii și aduce în schimb grija Cerului pentru cei uitați de toți; găsește sărăcie materială și adu­ce bogăția cea nefăcută de mâna omului; găsește întunericul nopții și adu­ce lumina cea nepieritoare; găsește pe cei nebăgați în seamă de nimeni și îi face apostoli ai Cerului pe pământ; gă­sește pe cei ce-L caută peste întinde­rea pământului și face înțelepciunea lor văzătoare de Dumnezeu întrupat, Împăratul lumii; găsește ura lumii și o transformă în iubire cerească; găsește suferință și păcat și le primește și le poartă, făcându-le Cruce; găsește ia­dul păcatului și, prin iertare, îl schim­bă în raiul desfătărilor cerești.

Hristos Domnul născut în ieslea celor necuvântătoare caută inima omu­lui să o facă să vadă Cerul și să devină Sălaș Părintelui Ceresc; caută omul pă­cătos să îl ierte și să îl vindece; caută omul suferind să îl odihnească în sâ­nul lui Avraam; caută să facă inimile curate și smerite să se înalțe tainic în cele nevăzute și neauzite de ochiul și urechea trecătoare; caută pe cei oste­niți și împovărați pentru a le odihni sufletele; caută sărăcia cea simțitoare și căutătoare de adevăr, pentru a-i dă­rui bogăția nesecată a Cerului.

Câte daruri nu ne-a adus Pruncul din Betleemul Iudeii și câte daruri nu ne aduce de fiecare dată când Îl pri­mim cu inima larg deschisă, care își re­cunoaște sărăcia și suferințele? Nimeni nu este mai sărac în lumea aceasta de­cât omul cu inima fără Dumnezeu.

Omul cu adevărat sărac în viața aceas­ta este cel fără credință. Dar Hristos și pe acela îl cheamă să îl odihnească și să îl scoată din sărăcia neiubirii de Dumnezeu, însă are nevoie și de cei care au cunoscut dragostea lui Dumnezeu prin cuvânt și prin faptă să fie martori ai Iubirii întrupate, ai Iubirii dumnezeiești coborâte pe pământ prin tainica peșteră a celor necuvântătoa­re, în deplină sărăcie și singurătate, ca tocmai sărăcia și singurătatea noastră să le preschimbe cu prezența Sa iubi­toare.

Hristos a venit să ne învețe si să ne ajute să răspundem iubirii lui Dumnezeu. De acest răspuns al nos­tru are nevoie lumea plină de suferin­țe și săracă în credință. Putem oare să ne lăsăm învățați de Hristos, Care ne cheamă să-i vedem și să ne apropiem din inimă de cei săraci material, dar și în credință, de cei singuri, de cei nelu­ați în seamă, să îi iubim și să îi căutăm cu iubirea pe care El ne-o dăruiește și cu care El ne caută și ne iubește din grajdul Betleemului și până la sfârșitul veacurilor.

Tuturor vă doresc Sărbătoarea Nașterii Domnului cu bucurie și îm­pliniri duhovnicești, iar anul care vine să vă fie binecuvântat!

† Mitropolitul IOSIF