Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Decembrie 2015 Ora: 15:14

Gânduri la Nașerea Domnului

A posti mai înseamnă a te simţi sărac cu Hristos – Cel Sărac, Care a sărăcit pen­tru noi –, chiar dacă ni se pare că pose­dăm ceva, dar ceva ce nu ne aparţine, ci ne-a fost dat, dăruit odată cu viaţa, iar mai apoi împreună lucrat cu harul dumnezeiesc care înmulţeşte tot da­rul pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Însă harul dumnezeiesc are nevoie de om, de conlucrarea cu el. Aceste 40 de zile de pregătire ne deschid de fiecare dată spre o altă lumină a înţelegerii Naşterii sau a înomenirii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, devenit şi Fiul Omului. Să ne gândim puţin la lumi­na şi adevărul care vin – pentru noi, oamenii – din minunea Naşterii sau a Întrupării din Fecioara Maria a Celui ce a făcut Cerurile şi Pământul, a Ce­lui neajuns şi neînţeles, a Celui mai presus de toate, Care devine ceea ce suntem noi, cei săraci.

Fiul lui Dum­nezeu sărăceşte înomenindu-Se, ca pe cel sărac să-l îmbogăţească, îndumnezeindu-l. Sărăcia noastră o cunoaştem: căutăm să avem pământul şi sărăcim în cele ale Cerului; căutăm să iubim şi adesea dragostea noastră se transfor­mă în ură; căutăm să trăim cu orice preţ viaţa de pe pământ şi de fapt mu­rim Cerului, dar în acelaşi timp şi pă­mântului; căutăm să ne îmbogăţim în aurul pământesc şi îl pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne hrănim cu pâinea pământească şi o ignorăm pe cea ce­rească; căutam să ne îmbogăţim în ştiinţa lumii acesteia şi sărăcim necăutând ştiinţa cea veşnică; căutăm să ne îmbogăţim în plăcerea simţurilor şi să­răcim în simţirea omului luminat lă­untric de harul dumnezeiesc; căutăm să ne îmbogăţim în mândrie şi pier­dem smerenia plină de slava cerească a lui Hristos; căutăm să ne îmbogăţim pe toate căile în raiul cel pământesc şi pierdem pe cel ceresc; căutăm să ne ferim de iadul pământesc şi îl câştigăm pe cel veşnic; căutăm să ne îmbogăţim în orice bogăţie trecătoare şi pierdem sărăcia cea mântuitoare a lui Hristos, Pruncul Cel sărac din peştera Betleemului! El, născându-Se din Fecioara, găseşte singurătatea şi răceala grajdu­lui deschis de răceala omului şi aduce în el Căldura Cerului; găseşte indife­renţa şi repulsia lumii şi aduce în schimb grija Cerului pentru cei uitaţi de toţi; găseşte sărăcie materială şi adu­ce bogăţia cea nefăcută de mâna omului; găseşte întunericul nopţii şi adu­ce lumina cea nepieritoare; găseşte pe cei nebăgaţi în seamă de nimeni şi îi face apostoli ai Cerului pe pământ; gă­seşte pe cei ce-L caută peste întinde­rea pământului şi face înţelepciunea lor văzătoare de Dumnezeu întrupat, Împăratul lumii; găseşte ura lumii şi o transformă în iubire cerească; găseşte suferinţă şi păcat şi le primeşte şi le poartă, făcându-le Cruce; găseşte ia­dul păcatului şi, prin iertare, îl schim­bă în raiul desfătărilor cereşti.

Hristos Domnul născut în ieslea celor necuvântătoare caută inima omu­lui să o facă să vadă Cerul şi să devină Sălaş Părintelui Ceresc; caută omul pă­cătos să îl ierte şi să îl vindece; caută omul suferind să îl odihnească în sâ­nul lui Avraam; caută să facă inimile curate şi smerite să se înalţe tainic în cele nevăzute şi neauzite de ochiul şi urechea trecătoare; caută pe cei oste­niţi şi împovăraţi pentru a le odihni sufletele; caută sărăcia cea simţitoare şi căutătoare de adevăr, pentru a-i dă­rui bogăţia nesecată a Cerului.

Câte daruri nu ne-a adus Pruncul din Betleemul Iudeii şi câte daruri nu ne aduce de fiecare dată când Îl pri­mim cu inima larg deschisă, care îşi re­cunoaşte sărăcia şi suferinţele? Nimeni nu este mai sărac în lumea aceasta de­cât omul cu inima fără Dumnezeu.

Omul cu adevărat sărac în viaţa aceas­ta este cel fără credinţă. Dar Hristos şi pe acela îl cheamă să îl odihnească şi să îl scoată din sărăcia neiubirii de Dumnezeu, însă are nevoie şi de cei care au cunoscut dragostea lui Dumnezeu prin cuvânt şi prin faptă să fie martori ai Iubirii întrupate, ai Iubirii dumnezeieşti coborâte pe pământ prin tainica peşteră a celor necuvântătoa­re, în deplină sărăcie şi singurătate, ca tocmai sărăcia şi singurătatea noastră să le preschimbe cu prezenţa Sa iubi­toare.

Hristos a venit să ne înveţe si să ne ajute să răspundem iubirii lui Dumnezeu. De acest răspuns al nos­tru are nevoie lumea plină de suferin­ţe şi săracă în credinţă. Putem oare să ne lăsăm învăţaţi de Hristos, Care ne cheamă să-i vedem şi să ne apropiem din inimă de cei săraci material, dar şi în credinţă, de cei singuri, de cei nelu­aţi în seamă, să îi iubim şi să îi căutăm cu iubirea pe care El ne-o dăruieşte şi cu care El ne caută şi ne iubeşte din grajdul Betleemului şi până la sfârşitul veacurilor.

Tuturor vă doresc Sărbătoarea Naşterii Domnului cu bucurie şi îm­pliniri duhovniceşti, iar anul care vine să vă fie binecuvântat!

† Mitropolitul IOSIF

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni