publicat in Din viața parohiilor pe 1 Decembrie 2009, 20:25
“Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne…”
Cu aceste cuvinte intră slujitorul sfințit în sfânta biserică, locaș de închinare. Cu această rostire el face mărturisirea conștientă și responsabilă pentru sine și pentru toți cei care i s-au încredințat spre păstorire, pentru toți cei vii și cei morți pentru care și cu care se roagă și aduce “nesângeroasă jertfă”.
Slujitorului sfințit, preotului, i se deschide, cu această intrare rituală și prin rugăciunea însoțitoare a pașilor săi, calea spre “dumnezeiescul tron”, spre răsăritul și direcția vieții noastre, spre veșnicie, spre Sfântul Altar, spre perspectiva spațiului liturgic, prin spațiu liturgic înțelegând acel loc anume hărăzit întâlnirii cu Dumnezeu.
Rostul bisericii, ca locaș sfânt pentru viața spirituală a credinciosului, este foarte frumos sintetizat în rugăciunea care se rostește la sfințirea unei biserici: “Umple-o pe dânsa de lumina veșnică; fă-o pe ea locaș al slavei Tale; împodobește-o pe dânsa cu dumnezeieștile daruri cele mai presus de lume; fă-o pe dânsa a fi liman celor înviforați, vindecare patimilor, scăpare bolnavilor, izgonire demonilor. Să fie ochii Tăi deschiși întru dânsa ziua și noaptea, și urechile Tale luând aminte spre rugăciunile celor ce cu frica Ta și cu smerenie intră într-însa și cheamă preacinstitul și de mare cuviință numele Tău. Åži oricâte Îți vor cere să-i auzi în cer sus, să le faci milă și să le fii milostiv. Păzește-i pe dânșii până la sfârșitul vieții și Jerfelnicul cel dintr-însa arată-l a fi Sfânta Sfintelor, cu puterea și cu lucrarea Sfântului Duh…”
Pornind de la această premiză, lucrând permanent cu această conștiință, dincolo de obstacole, ispite și încercări de tot felul, am săvârșit, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfântului Ierarh Nectarie, cel de al treilea hram al parohiei noastre.
Încă de la întemeierea ei, din aprilie 2007, comunitatea parohială s-a întrunit și și-a desfășurat activitățile liturgice, catehetice, misionare și culturale într-un spațiu din imobilul parohiei catolice „Santa Cruz” din Coslada. Însă, în timp, numărul credincioșilor coslădeni a crescut în privința frecvenței la biserică, astfel încât s-a impus identificarea unui alt spațiu, care să corespundă cât de cât nevoilor noastre liturgice și misionare. Acest aspect reprezintă o grijă în plus, întrucât orice spațiu închiriat presupune cheltuieli lunare costisitoare, care nu se pot susține decât prin efortul credincioșilor.
Ne bucurăm și mulțumim că Dumnezeu a rânduit să ne întâlnim și să ne rugăm acum într-un spațiu nou, care este mult mai generos, mai spațios, exact de ceea ce avem nevoie în acest moment, până când vom merita ceva mai bun. Adaptarea, înfrumusețarea și înzestrarea noului loc de slujire au fost posibile cu sprijinul credincioșilor care ne-au fost aproape încă de la constituirea parohiei (și aici îi cuprind pe toți care au investit atât resurse materiale, cât și umane).
Momentului zidirii și înfrumusețării bisericii îi urmează actul consacrării, sfințirii. Peste cele construite trebuie chemat Dumnezeu Însuși să le afierosească. Sfințirea unei biserici înseamnă, de fapt, botezul ei, încredințarea scopului pentru care a fost zidită. Odată cu locașul se sfințesc și obiectele de cult: icoanele, candelele, odăjdiile, pictura. Slujba se desfășoară după o rânduială specială, ce împlinește sensul celor spuse mai sus.
“Arhiereul –trimisul lui Hristos – vine la biserica aceea care trebuie să se sfințească, de vreme ce și Dumnezeu a venit la noi ca să ne sfințească…” (Sfântul Simeon al Tesalonicului).
Sfințirea lucrărilor realizate în noul spațiu a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, înconjurat de un sobor format din 7 preoți și doi diaconi, din Spania, Grecia și România, în ziua de duminică, 8 noiembrie a.c. Momentul principal l-a constituit sfințirea Sfintei Mese, care reprezintă Golgota, Sfântul Mormânt, Izvorul Învierii noastre, de unde Hristos ni se împărtășește aievea. De aceea, episcopul este el însuși pregătit de Înviere. Ia veșmântul Învierii, ca și Hristos. În fața credincioșilor participanți el îmbracă peste sfintele odăjdii un veșmânt alb din pânză. Este martor al Învierii lui Hristos, întocmai ca îngerii “îmbrăcați în alb”. Asemenea îngerilor, episcopul mărturisește credincioșilor că din mormânt ne-a răsărit viață și că altarul este din acel moment “tronul dumnezeieștii slave”.
A urmat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia a fost hirotonit întru preot tânărul ierodiacon Nicodim Moldovan, pe seama paraclisului “Nașterea Domnului”, din cadrul reședinței episcopale. La momentul potrivit mulțime credincioși, pregătiți prin post, spovedanie și rugăciune personală, s-au cuminecat.
În cuvântul adresat credincioșilor participanți în număr impresionant, Preasfinția Sa a arătat semnificația momentelor principale ale zilei, având un cuvânt special pentru ocrotitorul parohiei, Sfântul Ierarh Nectarie: “Pentru ca lumea să nu piară, Dumnezeu, în marea Lui milostivire, ridică din mijlocul nostru sfinți care să se roage pentru lume și care să mijlocească pentru ea, mai ales după ce trec „de la moarte la viață și de pe pământ la cer.” Un astfel de mijlocitor și rugător este și Sfântul Nectarie Taumaturgul, care, om fiind ca și noi, a îndurat ispite venite atât de la diavol, cât și de la oameni. Însă cu adânca smerenie pe care a dobândit-o, a reușit să iasă biruitor din toate încercările. S-a făcut asemănător Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A fost judecat pe nedrept, dar prin faptul că a răbdat insultele, neîmpotrivindu-se și dând slavă lui Dumnezeu pentru toate, L-a găsit pe Domnul în rugăciune și rugăciunea l-a găsit pe el. A găsit rugăciunea cea adevărată care se dă în dar doar celor dornici de ea. Åži ce este rugăciunea adevărată decât numai „a tăcea și a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu”, după cum frumos spune episcopul Kallistos Ware. Rugăciunea este cea care l-a făcut atât de mare pe Sfântul Nectarie și aceeași rugăciune, a lui către Dumnezeu, tămăduiește tot sufletul împovărat de păcate care aleargă cu credință la sfintele lui moaște și care se închină la icoana sa”.
Din partea Primăriei Coslada, domnul Agustín González Plasencia, Director al Departamentului de Emigrație, a citit mesajul domnului primar, Ángel Viveros Gutiérrez, din care reținem: “În primul rând, doresc să mulțumesc pentru invitația pe care mi-ați făcut-o de a participa la sărbătoarea hramului parohiei Dvs. și vă rog să scuzați absența mea; diverse motive mă împiedică să fiu astăzi lângă dumneavoastră, așa cum am fost acum doi ani, când am putut constata religiozitatea și evlavia poporului român. Doresc în mod special să-l salut pe Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei. Vreau, de asemenea, să vă felicit cu ocazia acestei sărbători pe toți creștinii Bisericii Ortodoxe Române din Coslada, în fruntea căreia se află un om al cărui spirit de sacrificiu și vocație de a sluji constituie pilonii acestei biserici, o biserică vie care crește, care înfruntă vicisitudinile și care trebuie să privească spre viitor cu optimism și încredere. Multe mulțumiri, din toată inima, părinte Cimpoca!...”
Cu acest prilej au fost inaugurate Åžcoala parohială „Sfinții Martiri Brâncoveni” și Biblioteca parohială, pentru uzul școlii, dar și al credincioșilor.
Ctitorilor, donatorilor, miluitorilor le-a fost oferită din partea preotului paroh, George Cimpoca, Diploma de vrednicie, „...în semn de prețuire și de recunoaștere a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu, săvârșit spre propășirea Bisericii și a credinței mântuitoare, cu încredințarea că această cinstire va fi temei pentru împlinirea și sporirea strădaniilor duhovnicești”.
După Sfânta Liturghie, credincioșii au trecut prin sfântul altar, au primit târnosania, participând apoi la agapa pregătită pentru ziua praznicului.
Sărbătoarea hramului a fost, însă, prefațată de alte multe evenimente duhovnicești și misionare, dintre care doar asupra a două dintre ele ne vom opri: primirea unei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Nectarie și așezarea lor într-o raclă de argint special pregătită pentru aceasta și tipărirea și lansarea a două broșuri: „Viața și acatistul Sfântului Nectarie Taumaturgul” și „Parohia ´Sf. Nectarie Taumaturgul´ - Coslada, 2007-2009”, în ediție bilingvă, română și spaniolă, materiale realizate de doamna preoteasă, prof. Gina Cimpoca, și de doamna prof. Romana-Anca Rădulescu.
Doamne, Dumnezeul părinților noștri, binecuvintează și păzește în dreapta-credință ortodoxă pe toți credincioșii ortodocși din parohia aceasta, pe care nevoile și neputințele i-au strămutat de lângă vatra strămoșească, și binecuvintează-i pe cei care au jertfit pentru înfrumusețarea Casei Tale!
Ajută pe toți să crească duhovnicește și să păstreze credința în legătura păcii și a dragostei, uniți în corabia mântuitoare a Bisericii Ortodoxe!
Apără, Dumnezeule, cu rugăciunile Sfântului și blândului Ierarh Nectarie, creștinii de ispitele deșarte ale dezbinărilor și milostivește-Te spre noi toți prin nespusa Ta iubire de oameni!
Prezbitera Gina Cimpoca