Boscuța cea mândră

publicat in Pagina copiilor pe 15 Noiembrie 2015, 04:56

O broască se tot gân­dea cum să scape si ea de anotimpul rece, aşa cum scapă unele păsări, ple­când în ţări mai calde. Se împrieteni cu nişte gâşte sălbatice care îşi petreceau vara în aceleaşi ape, dar toamna plecau spre locuri mai prielnice.

Gâştele i-au spus: „Vino şi tu cu noi!". „Aş veni, dar eu n-am aripi ca voi". Aşa era. Dar broscuţa nu era dintre acelea care să se des­curajeze de la prima piedică. Se gândi, se tot gândi. Până când îi veni o idee salvatoare. „Am găsit. Voi zbura şi eu. Numai să găsesc înţelegere la prietenele mele, gâş­tele."

A vorbit cu două dintre gâşte şi ele au fost de acord să o ajute. Au adus o trestie solidă din baltă, iar broscuţa le instrui: „Una dintre voi va lua în cioc un capăt al trestiei, iar cealaltă, celălalt capăt. De mij­loc mă voi atârna eu, ţinându-mă cu gura de trestie şi aşa vom zbu­ra toate trei. Nu-i aşa că e o idee ingenioasă?". „Genială! Pornim chiar acum. Si la primăvară ne în­toarcem iarăşi aici!"

Zburau vesele peste ape şi munţi, peste sate şi oraşe. Trecând pe deasupra unui sat, ieşi tot satul să vadă minunea. Cineva de jos zise: „Ce minunat! Cine o fi avut ideea aceasta genială?". Auzind, broscuţa se umplu de mândrie, se simţi extrem de importantă, în aşa măsură încât n-o răbdă inima să nu se laude si să zică tare „Eu". Se gân­dise ca nu cumva cei de jos să creadă că a fost ideea gâştelor, care erau doar două simple si proaste gâşte sălbatice!

Dar în clipa în care deschise gura, abia avu timp să zică „Eu", căci voise să mai adauge: „eu am avut ideea aceasta genială", că în aceeaşi clipă se simţi desprinsă de trestie şi căzu în gol.

De reţinut:
Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. (I Petru 5, 5)

Știați că...?

  • Sfânta Scriptură este colecţia cărţilor scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, într-un răstimp de aproximativ 1.500 de ani, adică de la Moise şi până la autorul Apocalipsei (1.400 î.d.Hr. şi până în anul 100 d.Hr.);
  • Sfânta Scriptură conţine 66 de cărţi canonice, 39 formând Vechiul Testament, iar celelalte 27, Noul Testament;
  • Cărţile Vechiului Testament s-au scris în lim­ba ebraică, cu excepţia câtorva care s-au scris în limba aramaică. În afară de Evanghelia după Ma­tei scrisă în aramaică, toate cărţile Noului Testa­ment s-au scris în limba greacă;
  • Prima traducere în limba română a întregii Scripturi este Biblia de la 1688, făcută cu cheltu­iala domnitorului Ţă rii Româneşti, loan Serban Cantacuzino;
  • Mica Biblie s-a tipărit din 1923 şi până în pre­zent în mai multe ediţii şi conţine părţi alese din Sfânta Scriptură, povestite pe înţelesul copiilor, fiind împodobită cu ilustraţii.