Sfinții Mucenici Nazarie, Protasie, Chelsie și Ghervasie, 14 octombrie

publicat in Sinaxar pe 5 Octombrie 2015, 23:29

Despre Sfântul Nazarie se știe că s-a născut la Roma din bun neam și că a trăit pe când stăpânea Împăratul Nero (între 54 și 68)1. Tatăl său, Africanus, și mama sa, Perpetua, fu­seseră aduși la credință de însuși Sfântul Apostol Petru, iar Nazarie a fost botezat de pri­mul Episcop al Romei, Sfântul Lin [5 nov.].

Când a împlinit 20 de ani, aprins fiind de râvnă pentru mântuirea sufletelor, a pără­sit cetatea sa, Roma, și a propovăduit Vestea cea Bună în mai multe locuri din Italia. A adus mulți păgâni la cunoașterea Adevărului și i-a botezat, ca un vrednic urmaș al Apostolilor. După 10 ani, pe când trecea prin orașul Piacenza, i-a cunoscut pe Sfinții Ghervasie și Protasie, care fuseseră întemnițați de dregătorul Aulinus și care erau ves­tiți în întreaga Italie ca făcători de minuni și adevărați Apostoli ai lui Hristos. Întâlnindu-se, s-au îmbrățișat cu bucurie și s-au îmbărbătat unul pe altul, pregătindu-se pentru muce­nicie. Dar dregătorul, aflând despre venirea lui Nazarie, l-a prins și l-a bătut, izgonindu-l apoi din oraș.

Atunci sfântul a pornit spre Galia. Ajungând în cetatea Cimiez, lângă Nisa, cuvinte­le sale care ardeau de Duh Sfânt au adus o mare parte din popor la credință. Atunci so­ția unui om de vază al cetății s-a apropiat de el cu fiul său care avea trei ani și, punându-l la picioarele sfântului, i-a spus: „Ia cu tine acest copil. Să te urmeze oriunde vei merge, ca să fie învrednicit să stea lângă tronul lui Hristos”. Nazarie a binecuvântat pruncul, l-a botezat Chelsie și au plecat amândoi să propovăduiască Evanghelia și în alte regiuni ale Galiei. Prinși de dregătorul Deinobaus, au fost întrebați cine sunt, iar Nazarie a răspuns: „Sunt roman de neam, dar sunt creștin și-L slăvesc pe Cel Răstignit!”. Atunci dregătorul cel aspru l-a lovit fără milă pe Chelsie, care i-a răspuns cu înțelepciunea unui bătrân: „Dumnezeu, pe care eu Îl iubesc, te va judeca pentru acestea, nedreptule judecător!” Nazarie și Chelsie au scăpat de acolo prin mijlocirea soției dregătorului, care avusese un vis înfricoșător despre ei. Apoi s-au îndreptat spre Treves, propovăduindu-L peste tot pe Hristos și râzând de idolii neputincioși, lucru care a atras din nou întemnițarea lor.

Conduși la Roma din porunca împăra­tului, au fost întrebați cine sunt și cu ce se ocupă, apoi au fost aruncați într-un lac. Dar au scăpat de înec prin minune dumnezeias­că și și-au continuat misiunea din cetate în cetate, până au ajuns la Milano, unde i-au regăsit pe Ghervasie și Protasie, care se pre­găteau să înfrunte ultima încercare, aceea a muceniciei. Toți erau bucuroși că se vor ală­tura Domnului prin părtășia la Patimile Sale, iar micul Chelsie era la fel de pregătit ca și ceilalți să fie supus la chinuri pentru Hristos. Au mers deci toți patru spre locul de execu­ție cu chipuri strălucitoare, ca și cum s-ar fi dus la nuntă, și, după ce au dat slavă lui Dumnezeu, li s-au tăiat capetele. Chelsie avea atunci 9 ani și 7 luni.

Moaștele Sfinților Ghervasie și Protasie au fost aflate în chip minunat de Sfântul Ambrozie [7 decembrie], iar în timpul mu­tării lor cu multă cinste în cea mai impor­tantă biserică din Milano, la 19 iunie 3862, un orb și-a recăpătat vederea și demonii care chinuiau doi oameni au început să strige că sfinții îi chinuiau cumplit. După câțiva ani (395), Sfântul Ambrozie a mutat acolo și trupurile Sfinților Nazarie și Chelsie, care erau îngropate într-o grădină în afara orașului3.

Note:

  1. Pare totuși mai probabil ca martiriul acestor mu­cenici să fi avut loc în timpul persecuțiilor lui Deciu și Valerian (către anul 250). Această pomenire este un rezumat al Pătimiriigrecești, care adună laolal­tă ViețileSfinților Ghervasie și Protasie cu cele ale Sfinților Nazarie și Chelsie. În tradiția occidenta­lă circulă mai multe versiuni ale acestei istorii, care tratează separat cele două perechi de sfinți.
  2.  În Biserica Apuseană, unde se bucură de o mare cinstire, ziua pomenirii lor este 19 iunie.
  3.  Biserica Apuseană îi cinstește la 28 iulie.