Moments of clarity

E o căutare continuă si irepresibilă pentru că e luminată de credință. Pentru ei, asemeni unui portret al lui Arcimboldo, textul lumii e compus din notații în registrul minor al exis­tenței, convinși fiind că tocmai caracterul umil al acestora conduce la înțelegerea sensului ade­vărat aflat dincolo de ele.

Parcurgând expoziția, e imposibil să nu te gândești la pasajul din Corinteni: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față: acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin”. Fiecare imagine e un filtru, o ghicitură, o aproximare, o oglindire, o ezitare, o bucurie, o mirare, o asteptare fremă­tătoare a acestei întâlniri „față către față” pro­mise în epistolă. Împreună, recompuse, ele lasă să se întrevadă un dublu portret cu chipurile celor doi căutători de limpezime, Ioan și Iulian.

Fiecare imagine a expoziției surprinde sau doar așteaptă clipa ce conține în ea miracolul existenței în totalitatea ei, așa cum o picătură de apă conține oceanul. Suntem îndemnați să nu vedem în această comparație doar un tru­ism, pentru că, dacă putem să privim lumea prin filtrul umilei sale umanități si, simultan, să cre­dem ca ea este creația minunată a lui Dumnezeu, atunci am avea șansa să o vedem cu limpezime. Dar clipele de grație ale privirii clare sunt rare. De ce?

Pentru că ne mișcăm si noi, abulici, în rit­mul lumii. Dacă am încetini ritmul pașilor, al respirației, al dorințelor, al temerilor, dacă am sta locului o clipă, am putea vedea cât de preți­oasă e frumusețea anonimatului și cât de bine ne potrivim și noi în țesătura acestei frumuseți ascunse.

Despre înțelegerea prin credință vorbesc toate aceste imagini, fiecare înregistrând câte o uimire în fața tuturor celor ce ne cad sub pri­viri. Nu doar atingerea prin privire e miza lor, ci si cunoasterea prin privire, înțelegerea prin privire, simțirea și revelația prin actul de a privi în jurul nostru, oameni, păsări, cate­drale sau sâmburi de cireșe. Fiecare clipă as­cunde un miracol, îl îmbracă pentru a-l re­vela la o privire un pic mai statornică și mai atentă. Dincolo de multitudinea, diversita­tea și seducția filtrelor interpuse, totul în jurul nostru ne vorbește despre bucuria de a fi în lume și de a ne împărtăși cu Creatorul ei și de a-I fi recunoscători – în fond, despre bucuria ființării noastre fugitive, dar care, dacă o înțelegem în coerența și plenitudinea ei, ne duce dincolo de ea, la întâlnirea fulgu­rantă a feței noastre cu fața Lui.

Ramona NOVICOV, critic de artă