Moments of clarity

E o căutare continuă si irepresibilă pentru că e luminată de credinÅ£ă. Pentru ei, asemeni unui portret al lui Arcimboldo, textul lumii e compus din notaÅ£ii în registrul minor al exis­tenÅ£ei, convinÅŸi fiind că tocmai caracterul umil al acestora conduce la înÅ£elegerea sensului ade­vărat aflat dincolo de ele.

Parcurgând expoziÅ£ia, e imposibil să nu te gândeÅŸti la pasajul din Corinteni: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faÅ£ă către faÅ£ă: acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaÅŸte pe deplin”. Fiecare imagine e un filtru, o ghicitură, o aproximare, o oglindire, o ezitare, o bucurie, o mirare, o asteptare fremă­tătoare a acestei întâlniri „faÅ£ă către faÅ£ă” pro­mise în epistolă. Împreună, recompuse, ele lasă să se întrevadă un dublu portret cu chipurile celor doi căutători de limpezime, Ioan ÅŸi Iulian.

Fiecare imagine a expoziÅ£iei surprinde sau doar aÅŸteaptă clipa ce conÅ£ine în ea miracolul existenÅ£ei în totalitatea ei, aÅŸa cum o picătură de apă conÅ£ine oceanul. Suntem îndemnaÅ£i să nu vedem în această comparaÅ£ie doar un tru­ism, pentru că, dacă putem să privim lumea prin filtrul umilei sale umanităÅ£i si, simultan, să cre­dem ca ea este creaÅ£ia minunată a lui Dumnezeu, atunci am avea ÅŸansa să o vedem cu limpezime. Dar clipele de graÅ£ie ale privirii clare sunt rare. De ce?

Pentru că ne miÅŸcăm si noi, abulici, în rit­mul lumii. Dacă am încetini ritmul paÅŸilor, al respiraÅ£iei, al dorinÅ£elor, al temerilor, dacă am sta locului o clipă, am putea vedea cât de preÅ£i­oasă e frumuseÅ£ea anonimatului ÅŸi cât de bine ne potrivim ÅŸi noi în Å£esătura acestei frumuseÅ£i ascunse.

Despre înÅ£elegerea prin credinÅ£ă vorbesc toate aceste imagini, fiecare înregistrând câte o uimire în faÅ£a tuturor celor ce ne cad sub pri­viri. Nu doar atingerea prin privire e miza lor, ci si cunoasterea prin privire, înÅ£elegerea prin privire, simÅ£irea ÅŸi revelaÅ£ia prin actul de a privi în jurul nostru, oameni, păsări, cate­drale sau sâmburi de cireÅŸe. Fiecare clipă as­cunde un miracol, îl îmbracă pentru a-l re­vela la o privire un pic mai statornică ÅŸi mai atentă. Dincolo de multitudinea, diversita­tea ÅŸi seducÅ£ia filtrelor interpuse, totul în jurul nostru ne vorbeÅŸte despre bucuria de a fi în lume ÅŸi de a ne împărtăÅŸi cu Creatorul ei ÅŸi de a-I fi recunoscători – în fond, despre bucuria fiinÅ£ării noastre fugitive, dar care, dacă o înÅ£elegem în coerenÅ£a ÅŸi plenitudinea ei, ne duce dincolo de ea, la întâlnirea fulgu­rantă a feÅ£ei noastre cu faÅ£a Lui.

Ramona NOVICOV, critic de artă