Impresii de la Festival…
publicat in Eveniment pe 5 Iulie 2015, 20:45
Întâlnirea noastră a românilor din ţară cu românii din străinătate este o întâlnire mult mai sinceră, mai adevărată căci ne deschidem sufletul unul altuia mai uşor. Există ceva care ne leagă atât pe noi, cei care suntem în vizită, cât şi pe cei care trăiesc de nişte ani pe alte meleaguri, e de fapt locul unde ne-am născut şi spre care tragem din instinct.
Ne-a impresionat o doamnă care plângea de fericire, care ne povestea că a reuşit să-şi convingă copiii şi soţul să se întoarcă în România. Da, este locul ăsta care se cheamă - România, locul în care ne-am născut, şi care ne atrage şi ne uneşte, e locul în care ne-a vrut Dumnezeu!
La concertul domnului Gheorghe Zamfir ne-au impresionat părinţii cu copiii lor mici care adormeau în braţele lor, cuminţi si nerăsfăţaţi lăsându-i pe părinţi să urmărească activităţile la care luau parte.
Sfânta Liturghie de duminică având la strană pe Mihail Bucă cu doi cântăreţi din corul Tronosa fost impresionantă, iar cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif a fost plin de har.
De asemenea, ne-a impresionat expoziţia de pictură a doamnei Miliţa Sion si mai ales galeria de portrete a celor care au suferit în închisorile comuniste precum si cele 12 portrete ale noilor martiri ai revolutiei romane realizate de doamna Sivia Radu. Le stătea foarte bine în această biserică gotică adaptată ca biserică ortodoxă.
Au fost patru zile de festival foarte intense si variate - nu putem să nu amintim prezenţa plină de distincţie a domnului academician Eugen Simion, prezenţa extrem de necesară si plăcută a domnului Costion Nicolescu sau recitalul emoţionant al actorului basarabean Vasile Butnaru - au fost evenimente cu o bună organizare care ne-au bucurat din plin.
Maria Ploae si Nicolae Mărgineanu
Prima mea întâlnire cu festivalul „De dragul frumosului” a avut loc în 2011, la prima ediţie, întâlnire care m-a marcat foarte mult si a coincis cu apropierea mea de Biserică si de comunitatea ortodoxă de la Paris. De la început am fost atrasă de conceptul acestui festival, acela de a aduce sau a readuce în fata oamenilor valorile ortodoxiei prin intermediul artelor si al culturii.
Cred ca prin astfel de iniţiative Biserica reuşeşte să motiveze oamenii să se apropie de Dumnezeu, atingând un public mult mai larg decât acela format din cei care participă regulat la slujbele religioase. Pe de altă parte, pentru cei care participăm deja la viaţa Bisericii, mi se pare o invitaţie foarte binevenită de a-L căuta pe Dumnezeu si în afara Bisericii, în orice lucru frumos sau om frumos care ne iese în cale. Ceea ce înseamnă că, într-adevăr, Biserica si-a înţeles rolul si misiunea.
Dacă mă gândesc la statutul nostru, al românilor din diaspora, acest festival este pentru noi si ocazia de a descoperi sau redescoperi tradiţii populare românesti care reprezintă o sursă de înţelepciune si de firesc pe care parcă mai bine o înţelegem întâlnind-o în alt spaţiu cultural si lingvistic.
Şi as mai adăuga si importanta de a nu uita să simţim româneşte.
Rememorând ediţia de anul acesta, momentele care m-au emoţionat şi bucurat în mod deosebit au fost momentele muzicale, începând cu concertul de muzica medievală şi muzică veche românească de la Paris si continuând cu o serie de concerte care au avut loc la Bruxelles: Gheorghe Zamfir, Grigore Leşe, arhid. Mihail Bucă si grupul „Les Violons de Bruxelles”
Grigore Leşe ne-a introdus într-o adevărată poveste anul acesta, aceea legată de obiceiul de a hori de la sat, amintindu-ne că „omul poate umbla cât o vrea, dar un singur lucru trebuie să ştie: să nu uite să se întoarcă de unde o plecat”.
Grupul „Les Violons de Bruxelles” m-a impresionat foarte mult prin deschiderea de spirit de care a dat dovadă în momentul în care a interpretat o suită de piese din folclorul tradiţional românesc.
De asemenea, manifestările de anul acesta au avut şi un conţinut formator foarte bogat. Mă gândesc mai ales la informaţiile detaliate de iconografie bizantină prezentate de Anne Marie Velu.
În afara de sensibilitatea artiştilor prezenţi, am rămas impresionata de profesionalismul organizării, de numărul mare de voluntari (şi de iile lor colorate) implicaţi in organizarea acestui eveniment, ca şi de ospitalitatea comunităţii româneşti de la Bruxelles.
Gabriela Dănilă