Sfânta Liturghie de duminică având la strană pe Mihail Bucă cu doi cântăreţi din corul Tronosa fost impresionantă, iar cuvân­tul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif a fost plin de har.

De asemenea, ne-a impresionat expoziţia de pictură a doamnei Miliţa Sion si mai ales galeria de portrete a celor care au suferit în închisorile comuniste precum si cele 12 por­trete ale noilor martiri ai revolutiei romane realizate de doamna Sivia Radu. Le stătea foarte bine în această biserică gotică adap­tată ca biserică ortodoxă.

Au fost patru zile de festival foarte in­tense si variate - nu putem să nu amintim prezenţa plină de distincţie a domnului aca­demician Eugen Simion, prezenţa extrem de necesară si plăcută a domnului Costion Nicolescu sau recitalul emoţionant al acto­rului basarabean Vasile Butnaru - au fost evenimente cu o bună organizare care ne-au bucurat din plin.

Maria Ploae si Nicolae Mărgineanu

Prima mea întâlnire cu festivalul „De dragul frumosului” a avut loc în 2011, la prima ediţie, întâlnire care m-a mar­cat foarte mult si a coincis cu apropierea mea de Biserică si de comunitatea ortodoxă de la Paris. De la început am fost atrasă de concep­tul acestui festival, acela de a aduce sau a re­aduce în fata oamenilor valorile ortodoxiei prin intermediul artelor si al culturii.

Cred ca prin astfel de iniţiative Biserica reuşeşte să motiveze oamenii să se apropie de Dumnezeu, atingând un public mult mai larg decât acela format din cei care participă regu­lat la slujbele religioase. Pe de altă parte, pen­tru cei care participăm deja la viaţa Bisericii, mi se pare o invitaţie foarte binevenită de a-L căuta pe Dumnezeu si în afara Bisericii, în ori­ce lucru frumos sau om frumos care ne iese în cale. Ceea ce înseamnă că, într-adevăr, Biserica si-a înţeles rolul si misiunea.

Dacă mă gândesc la statutul nostru, al românilor din diaspora, acest festival este pentru noi si ocazia de a descoperi sau re­descoperi tradiţii populare românesti care reprezintă o sursă de înţelepciune si de fi­resc pe care parcă mai bine o înţelegem în­tâlnind-o în alt spaţiu cultural si lingvistic.

Şi as mai adăuga si importanta de a nu uita să simţim româneşte.

Rememorând ediţia de anul acesta, mo­mentele care m-au emoţionat şi bucurat în mod deosebit au fost momentele muzicale, începând cu concertul de muzica medieva­lă şi muzică veche românească de la Paris si continuând cu o serie de concerte care au avut loc la Bruxelles: Gheorghe Zamfir, Grigore Leşe, arhid. Mihail Bucă si grupul „Les Violons de Bruxelles”

Grigore Leşe ne-a introdus într-o ade­vărată poveste anul acesta, aceea legată de obiceiul de a hori de la sat, amintindu-ne că „omul poate umbla cât o vrea, dar un singur lucru trebuie să ştie: să nu uite să se întoar­că de unde o plecat”.

Grupul „Les Violons de Bruxelles” m-a impresionat foarte mult prin deschiderea de spirit de care a dat dovadă în momentul în care a interpretat o suită de piese din folclo­rul tradiţional românesc.

De asemenea, manifestările de anul aces­ta au avut şi un conţinut formator foarte bo­gat. Mă gândesc mai ales la informaţiile de­taliate de iconografie bizantină prezentate de Anne Marie Velu.

În afara de sensibilitatea artiştilor prezenţi, am rămas impresionata de profesionalismul organizării, de numărul mare de voluntari (şi de iile lor colorate) implicaţi in organizarea acestui eveniment, ca şi de ospitalitatea comunităţii româneşti de la Bruxelles.

Gabriela Dănilă