Sfânta Adormire, moartea de bunăvoie a Maicii Domnului
publicat in Imnografie și Filocalie pe 3 Iulie 2015, 20:34
IMNOGRAFIE
Taina morții de bunăvoie a Maicii Domnului este cântată în imnografia dogmatică a Bisericii Ortodoxe în slujbele sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Mai multe rugăciuni exprimă mirareadinaintea unei morți care nu pare de neocolit: „cum ar fi fost preacuratul și de viață începătorul tău trup, împărtășit cu ispita morții” (Cântarea a 6-a, glas 4, troparul al 2-lea); „mirare și spaimă au cuprins pe tăinuitorii Cuvântului, văzându-te moartă și fără de glas pe tine, Curată, ceea ce ești Maica Vieții”, iar Apostolul Petru a lăcrimat (Cântarea a 4-a, a Înainteprăznuirii, troparul1). Moartea Maicii lui Dumnezeu, odată cunoscută, este socotită ca paradoxală, aproape un scandal; după Apostoli și îngeri, ea nu ar fi trebuit să moară, pentru că este purtătoarea vieții (cf. Apostihurile Înainteprăznuirii, prima strofă, Cântarea 1, al 3-lea tropar).Această moarte este prezentată fie ca îndurată („cum a luat moarte Fecioara, cea de viață purtătoare (stihoavna)”, apostihurile Înainteprăznuirii, prima strofă), însă mai adesea ca voită: „cum ai răbdat moarte” (Înainteprăznuirea, Cântarea 1, al 3-lea tropar); „și-a dat preasfântul său suflet” (de trei ori în strofele de la litiaSărbătorii) exprimă caracterul activ al acestei morți; pe Fecioara „mormântul și moartea nu au ținut-o” (condaculPraznicului), ceea ce arată victoria personală asupra morții a Fecioarei unite cu Hristos Cel Înviat. Moartea uimitoare a celei care ar fi putut, sau ar fi trebuit, să nu moară, este cu adevărat o moarte voită: „mai presus de fire te-ai supus legilor firi” (Cântarea 1, glasul 1, al Praznicului, troparul al 2-lea). Se aduc dovezi îndoite pentru a lămuri acest lucru: pe de o parte, solidaritatea Fecioarei cu condiția omenească („ceea ce te-ai tăinuit de legile firii întru dumnezeiască nașterea ta, după legea omenească mori”, al Înainteprăznuirii, cântarea a 7-a, troparul 1); pe de altă parte, solidaritatea cu Hristos, Care a trecut El Însuși prin moarte: „Dacă în nemărginirea sa, Rodul Care a făcut din ea cer a binevoit să coboare în mormânt ca un muritor, cum n-ar putea primi mormântul pe cea care a zămislit fără să cunoască bărbat ?”
ASCULTAREA UCENICEI
Moartea din ascultare a celei care „a primit moartea” exprimă unirea ucenicei cu învățătorul: Maica Domnului a voit să treacă prin experiența prin care a trecut Fiul și Dumnezeul ei, „pentru aceasta, după ce ai murit, te-ai sculat, cu Fiul tău în veci viețuind” (al Praznicului, Cântarea 1, al 2-lea tropar). Moartea Maicii Domnului din ascultare și cu bucurie este deci contemplată ca participarea ei la Paștele deplin al Fiului, moarte și înviere, intrarea în viață prin moartea de bunăvoie (al Praznicului, Cântarea a 6-a, glas 4, al 2-lea tropar), care este înțelesul versetului psaltic de la stihirileVecerniei: „scoa- lă-Te, Doamne, Tu și chivotul sfințeniei Tale”, înălțarea și slăvirea Maicii Domnului sunt alăturate cu ale Sale de către Hristos Însuși. Acest lucru arată urmările Unirii ipostatice întru Maica Domnului, întrepătrunderea omenescului și dumnezeiescului în ea, prima făptură îndumnezeită, ca și în Omul îndumnezeit care este omenirea al cărei ipostas este Persoana dumnezeiască a Cuvântului. De aceea, „viața întru Hristos” a Maicii Domnului, ascultarea ei și felul ei de a fi cu El de-a lungul întregii sale vieți și dincolo de moartea sa, e departe de a fi „doar o urmare morală a lui Iisus” (Olivier Clement, „Marie Theotokos”, în Espace infini de liberte,ed. Anne Sigier, Canada, 2005, p. 113), ceea ce s-ar întâmpla dacă i se contestă numele de theotokos,după cum arată Olivier Clement: ea este o manifestare mereu mai adâncă a acestei uniri divino-umane, fără amestecare a firilor și a ipostasurilor.
IUBIREA PENTRU FIUL
Părintele Serghei Bulgakov scrie (în Le Buisson ardent,LAge d’Homme, Paris, 1987, p. 76) că Maica Domnului „nu a fost sustrasă legii morții, care se aplică tuturor coborâtorilor din vechiul Adam: în smerenia sa, Maica Domnului nu a renunțat a urma calea omenească a morții, pentru a o sfinți. Însă moartea nu mai avea putere asupra ei”. Cu toate acestea, la mijloc nu a fost numai „smerenia”, căci ucenicul nu este mai mare decât învățătorul: a fost iubirea și ascultarea, pentru a nu fi despărțită nici de Fiul Omului și nici de oameni, fiii săi care i-au fost dăruiți spre înfiere din înaltul Crucii, și pentru care are o „iubire nesfârșită” (p. 76). Părintele Serghie mai vorbește și de misiunea pământească a Maicii Domnului, între Înălțarea lui Hristos și propria sa Adormire, misiune nespus de tainică, dar indispensabilă vieții primei Biserici, în care se pare că a avut un rol excepțional de mărturie și transmitere în har a învățăturilor și a vieții Fiului și Dumnezeului său. Din ea izvora harul Duhului Sfânt și strălucea lumina Celui Înviat printre ucenici. Însă, „dacă Fiul său S-a smerit pe Sine până la a primi moartea pentru iubirea Sa de oameni, Maica Sa preacurată putea oare să se desfacă de aceasta. în chip minunat?” (p. 78). Enoh și Ilie au fost răpiți la cer și nu au cunoscut moartea. Maica Domnului, cea Preasfântă, Îndumnezeită, ar fi putut și ea să fie scutită de această trecere dacă aceasta ar fi fost voia lui Dumnezeu și a sa. Cu toate acestea, moartea Cuvântului a fost pe de-a-ntregul voită, pentru că nu era cu nici un chip supus acestei morți: El însuși S-a supus ei, din răbdare și de bunăvoie.
SOLIDARITATE OMENEASCÄ‚
În cazul Maicii Domnului, ea era, ca făptură, solidară cu condiția adamică și, oricare ar fi fost sfințenia și curăția ei personală, supusă morții ca ființă omenească. Hristos a luat asupra Sa moartea prin „asemănare” cu Omul, deci în chip suveran. Maica Domnului a luat asupra sa moartea promisă oricărei creaturi când ar fi putut să fie scutită de ea și s-a arătat mai presus decât cei din vechime, care nu au cunoscut-o. Aici stă toată diferența. Voința de a muri a Fecioarei este o ascultare față de condiția omenească din ascultare către Dumnezeu și prin asemănare cu Hristos. Ceea ce este impus prin condiția omenească, prin urmările păcatului strămoșesc, ea alege prin unire cu Fiul său, care a ales ceea ce nu era impus nici condiției Sale dumnezeiești, nici condiției Sale omenești, fără de păcat. Faptul că Maica Domnului ar fi putut, asemenea prorocilor mai înainte pomeniți, să nu moară, și că ar fi fost chiar mai vrednică decât ei de o atare favoare, arată că moartea sa, deși pe potriva condiției omenești pe care a moștenit-o, era o moarte acceptată din ascultare. Iar moartea pe care a primit-o era deja biruită de către Cel Înviat și transfigurată de El; era bucuria de a urma pe Fiul ei până la moartea pe care a transfigurat-o. Însă prin aceasta nu s-a îndepărtat de condiția tuturor oamenilor, așa cum nu s-a îndepărtat nici prin zămislirea ei: Dumnezeu ar fi putut s-o zămislească în chip paradisiac; dar nu a voit aceasta, pentru a mântui omenirea așa cum a aflat-o și a curățit-o El Însuși în Maria prin Întruparea Sa. O putea ridica până la El fără s-o facă să treacă prin porțile morții; El însă nu a voit aceasta, iar ea a voit ceea ce El a voit, pentru a duce mai departe până la moarte lucrarea curățitoare de păcatul cel dintâi și de legea sa (p. 79). Åži Părintele Serghie rezumă într-o formulă lapidară: „ea nu a învins moartea prin propriile puteri; ci moartea a fost învinsă pentru ea prin puterea lui Hristos”. S-a odihnit în Adormirea sa și a fost trezită de Fiul ei la Înviere: „A fost înviată de el și s-a făcut astfel făgăduința învierii tuturor făpturilor”.
Protopop Marc-Antoine Costa de Beauregard