Pascaline Costa De Beauregard

publicat in In memoriam pe 1 Iulie 2015, 20:32

Pascaline a slujit lui Hristos și Bi­sericii Lui în ca­drul parohiei la înființarea căreia a contri­buit, la Louveciennes, din 1977 până în ziua „paști­lor”, a adormirii sale întru Domnul, pe data de 26 mai 2015, în pe­rioada Înălțării. Curajoasă, nobilă și demnă în toată vremea îndelungatei și dureroasei boli pe care a avut-o de purtat, și-a dorit până întru sfârșit să parti­cipe la viața bisericească: prezentă la toate slujbele Săptămânii Patimilor și chiar și în noaptea Paști­lor, ajutând la pregătirea bisericii, contribuind mereu prin expe­riența și înțelepciunea sa plină de umor și finețe.

ORTODOXIA

Botezată în biserica romano-catolică, a ho­tărât să intre în comuniunea credinței ortodoxe în 1972. A cunoscut ortodoxia în primul rând prin intermediul culturii ruse. Însă avea o mare bucurie de a participa la viața Bisericii noastre în limba sa maternă. Tradiția ortodoxă, pe care cu dragoste a descoperit-o, nu doar la vechii sfin­ți ai Franței, ci și în actuala biserică românească, reprezenta pentru ea echilibrul între rigoare și milostivire. Aceasta era pentru ea tradiția cea vie a creștinismului, gata să potolească setea duhov­nicească a bărbaților și femeilor secolului XXI.

HARISMELE

Exemplu de discreție, de competență teolo­gică și, fără a fi deosebit înzestrată din punct de vedere muzical, a contribuit la slujirea liturgică prin cântare și organizarea spațiului liturgic: Pascaline a fost pentru o întreagă generație, un model de discernământ, de sfătuire și smerenie. Era o persoană foarte veselă, având dragoste de oameni, natură, animale, muzică și lectură. Am simțit-o cu multă atenție față de nevoile celor­lalți. Avea noblețe și demnitate. A primit să poar­te crucea de preoteasă, deosebit de grea, aici, în Europa, cu bărbăție și credință; a asumat aceas­tă responsabilitate într-un mod exemplar, cu pre­cădere prin prezența sa neobosită, fără a se gân­di că aceasta ține de o anumiă funcție.

PREOÅ¢IA

Pe bună dreptate, atunci când un preot tre­ce la Domnul, se spune că-și va continua sluji­rea alături de îngeri pentru mântuirea lumii. Această afirmație e adevărată pentru fiecare membru al preoției lui Hristos, fie el bărbat sau femeie. Expresia „tu ești preot în veac” (Evrei 7)   se referă la preoția lui Hristos ca mare Arhiereu. Ea se referă, deci, la preoția tuturor celor botezați, bărbați și femei, și nu doar la preoția slujito­rilor altarului. Când Domnul cheamă la El o „femeie a bisericii”, cum a fost Pascaline, o cheamă pentru a conti­nua să mijlocească pentru Biserică și pentru întreaga lume întru preoția îm­părătească care este a sa. Așa și noi, trebuie să credem că roaba lui Dumnezeu Pascaline, ca multi alți membri ai poporului lui Dumnezeu, după trecerea celor 40 de zile, va con­tinua, cu mai multă compasiune și bucurie divină, să slu­jească, să prăznuiască și să iubească, în Hristos Care slujește, prăznuiește și iu­bește în veci. Drepții care au adormit, nu sunt obiectul pasiv al rugăciunii noastre; ei sunt activi, luând parte la sărbătoarea liturgică, ducându-și propria cruce pentru fericirea celorlalți.