publicat in In memoriam pe 1 Iulie 2015, 20:32
Pascaline a slujit lui Hristos și Bisericii Lui în cadrul parohiei la înființarea căreia a contribuit, la Louveciennes, din 1977 până în ziua „paștilor”, a adormirii sale întru Domnul, pe data de 26 mai 2015, în perioada Înălțării. Curajoasă, nobilă și demnă în toată vremea îndelungatei și dureroasei boli pe care a avut-o de purtat, și-a dorit până întru sfârșit să participe la viața bisericească: prezentă la toate slujbele Săptămânii Patimilor și chiar și în noaptea Paștilor, ajutând la pregătirea bisericii, contribuind mereu prin experiența și înțelepciunea sa plină de umor și finețe.
ORTODOXIA
Botezată în biserica romano-catolică, a hotărât să intre în comuniunea credinței ortodoxe în 1972. A cunoscut ortodoxia în primul rând prin intermediul culturii ruse. Însă avea o mare bucurie de a participa la viața Bisericii noastre în limba sa maternă. Tradiția ortodoxă, pe care cu dragoste a descoperit-o, nu doar la vechii sfinți ai Franței, ci și în actuala biserică românească, reprezenta pentru ea echilibrul între rigoare și milostivire. Aceasta era pentru ea tradiția cea vie a creștinismului, gata să potolească setea duhovnicească a bărbaților și femeilor secolului XXI.
HARISMELE
Exemplu de discreție, de competență teologică și, fără a fi deosebit înzestrată din punct de vedere muzical, a contribuit la slujirea liturgică prin cântare și organizarea spațiului liturgic: Pascaline a fost pentru o întreagă generație, un model de discernământ, de sfătuire și smerenie. Era o persoană foarte veselă, având dragoste de oameni, natură, animale, muzică și lectură. Am simțit-o cu multă atenție față de nevoile celorlalți. Avea noblețe și demnitate. A primit să poarte crucea de preoteasă, deosebit de grea, aici, în Europa, cu bărbăție și credință; a asumat această responsabilitate într-un mod exemplar, cu precădere prin prezența sa neobosită, fără a se gândi că aceasta ține de o anumiă funcție.
PREOÅ¢IA
Pe bună dreptate, atunci când un preot trece la Domnul, se spune că-și va continua slujirea alături de îngeri pentru mântuirea lumii. Această afirmație e adevărată pentru fiecare membru al preoției lui Hristos, fie el bărbat sau femeie. Expresia „tu ești preot în veac” (Evrei 7) se referă la preoția lui Hristos ca mare Arhiereu. Ea se referă, deci, la preoția tuturor celor botezați, bărbați și femei, și nu doar la preoția slujitorilor altarului. Când Domnul cheamă la El o „femeie a bisericii”, cum a fost Pascaline, o cheamă pentru a continua să mijlocească pentru Biserică și pentru întreaga lume întru preoția împărătească care este a sa. Așa și noi, trebuie să credem că roaba lui Dumnezeu Pascaline, ca multi alți membri ai poporului lui Dumnezeu, după trecerea celor 40 de zile, va continua, cu mai multă compasiune și bucurie divină, să slujească, să prăznuiască și să iubească, în Hristos Care slujește, prăznuiește și iubește în veci. Drepții care au adormit, nu sunt obiectul pasiv al rugăciunii noastre; ei sunt activi, luând parte la sărbătoarea liturgică, ducându-și propria cruce pentru fericirea celorlalți.