Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecţia lui opere ale tuturor marilor maeştri, renascentişti, clasici şi mo­derni, din toate şcolile şi curentele ar­tistice. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu admirând minunatele piese din colecţia lor. Dar a izbucnit războiul, iar fiul a fost în­rolat şi trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj şi a murit la datorie, în timp ce salva via­ţa unui camarad. Când a primit anunţul, ta­tăl a fost profund îndurerat de pierderea uni­cului său fiu.

Olună mai târziu, a auzit bătăi la uşă. În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în braţe... Acesta a spus:

– Domnule, nu mă cunoaşteţi. Eu sunt sol­datul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat viaţa. În acea zi el a salvat multe vieţi ale ce­lor răniţi, dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a stră­puns inima şi a murit pe loc. Deseori ne vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă.

Tânărul i-a înmânat pachetul.

– Ştiu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest ta­blou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânărul pe ca- re-l avea în faţă. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reuşit să sur­prindă chipul, dar şi personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin şi, cu ochii plini de la­crimi, i-a mulţumit tânărului, oferindu-i şi o sumă de bani pentru tablou.

– O, nu se poate aşa ceva, domnule... Toată viaţa nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatăl a expus tabloul pe una dintre simezele sale. De câte ori avea vizitatori, începea prin a le arăta portretul fiului său şi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodo­pere colecţionate.

După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitaţia marii lui colecţii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă şi, mai ales, să achiziţioneze tablouri pentru propriile lor colecţii.

La deschidere, pe podium era postat portre­tul fiului. Persoana delegată să conducă lici­taţia, adjudecătorul, a deschis sesiunea lo­vind cu ciocănelul:

– Începem licitaţia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sală s-a lăsat liniştea. Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:

– Am venit să vedem marile opere! Sari pes­te această piesă!.

Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:

– Face cineva o ofertă pentru acest portret?. 100 lei?. 200 lei?.

Din sală, cineva a strigat iritat:

– Nu am venit pentru acest portret!. Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso şi ale celorlalţi maeştri!. Haideţi să trecem, cu adevărat, la licitaţie!.

Netulburat, adjudecătorul a continuat:

– Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!... Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colţ al sălii s-a auzit o voce timidă:

– Dau eu 10 lei pentru acest portret.

Era cel care fusese, timp de ani mulţi, grădi­narul tatălui si al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.

– Există o ofertă de 10 lei!. Cine dă mai mult?!. Dă cineva 20 de lei?!.

Sala era în fierbere.

– Daţi-i-l lui pentru 10 lei!. Să trecem la maestri!. La maestri!.

Nu-l voiau pe fiu. Toţi doreau să profite de ocazie si să cumpere opere mari pentru colec­ţiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:

– 10 lei, o dată!...10 lei, de două ori!.

Şi, lovind cu ciocănelul în masă:

– Adjudecat! Vândut pentru 10 lei!

Din faţă, cineva a izbucnit:

– În sfârșit, putem trece la marea colec­ţie!.

Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:

– Îmi pare rău, dar licitaţia s-a încheiat.

Rumoare în sală:

– Dar tablourile?!. Cum rămâne cu maeștrii?!. Colecţia?!.

– Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitaţie, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitaţia se referă nu­mai la portretul fiului! Cine îl ia mosteneste întreaga avere, care include si toată colecţia de opere de artă! Omul care-l primeste pe fiu obţine totul!.

Aşa şi noi, dragi copii, în drumul nostru spre mân­tuire, putem spune: „Cine-L primeşte în sufletul său pe Domnul nostru Iisus Hristos are totul”.

SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ