Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele artistice. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu admirând minunatele piese din colecția lor. Dar a izbucnit războiul, iar fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Când a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
Olună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în brațe... Acesta a spus:
– Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți, dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima și a murit pe loc. Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
– Åžtiu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânărul pe ca- re-l avea în față. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și, cu ochii plini de lacrimi, i-a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.
– O, nu se poate așa ceva, domnule... Toată viața nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a expus tabloul pe una dintre simezele sale. De câte ori avea vizitatori, începea prin a le arăta portretul fiului său și numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecționate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația, adjudecătorul, a deschis sesiunea lovind cu ciocănelul:
– Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniștea. Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
– Am venit să vedem marile opere! Sari peste această piesă!.
Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Face cineva o ofertă pentru acest portret?. 100 lei?. 200 lei?.
Din sală, cineva a strigat iritat:
– Nu am venit pentru acest portret!. Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!. Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!.
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!... Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:
– Dau eu 10 lei pentru acest portret.
Era cel care fusese, timp de ani mulți, grădinarul tatălui si al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
– Există o ofertă de 10 lei!. Cine dă mai mult?!. Dă cineva 20 de lei?!.
Sala era în fierbere.
– Dați-i-l lui pentru 10 lei!. Să trecem la maestri!. La maestri!.
Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie si să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
– 10 lei, o dată!...10 lei, de două ori!.
Åži, lovind cu ciocănelul în masă:
– Adjudecat! Vândut pentru 10 lei!
Din față, cineva a izbucnit:
– În sfârșit, putem trece la marea colecție!.
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
– Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.
Rumoare în sală:
– Dar tablourile?!. Cum rămâne cu maeștrii?!. Colecția?!.
– Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la portretul fiului! Cine îl ia mosteneste întreaga avere, care include si toată colecția de opere de artă! Omul care-l primeste pe fiu obține totul!.
Așa și noi, dragi copii, în drumul nostru spre mântuire, putem spune: „Cine-L primește în sufletul său pe Domnul nostru Iisus Hristos are totul”.
SÄ‚ NE JUCÄ‚M ÎMPREUNÄ‚
Vânătorul orb
Necesar: o minge, o eșarfă, minimum cinci copii.
Regulament: Se alege un copil care va fi vânătorul. Acesta, legat la ochi și cu mingea în mână, va sta în mijlocul cercului făcut de ceilalți jucători, care se pot mișca în jurul lui la vreo 2 metri distanță. El va încerca să-i lovească cu mingea, în timp ce aceștia vor striga, pe rând, „La mine!”. Dacă ținta reușește să prindă mingea înainte ca aceasta să atingă pământul, atunci primește un punct. Altfel, dacă este atinsă, va face schimb de roluri cu vânătorul.
Jocul se termină după ce a expirat timpul stabilit inițial. Clasamentul jucătorilor se va face în funcție de punctele primite de fiecare.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team