Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecţia lui opere ale tuturor marilor maeştri, renascentişti, clasici şi moderni, din toate şcolile şi curentele artistice. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu admirând minunatele piese din colecţia lor. Dar a izbucnit războiul, iar fiul a fost înrolat şi trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj şi a murit la datorie, în timp ce salva viaţa unui camarad. Când a primit anunţul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
Olună mai târziu, a auzit bătăi la uşă. În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în braţe... Acesta a spus:
– Domnule, nu mă cunoaşteţi. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat viaţa. În acea zi el a salvat multe vieţi ale celor răniţi, dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima şi a murit pe loc. Deseori ne vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
– Ştiu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânărul pe ca- re-l avea în faţă. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reuşit să surprindă chipul, dar şi personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin şi, cu ochii plini de lacrimi, i-a mulţumit tânărului, oferindu-i şi o sumă de bani pentru tablou.
– O, nu se poate aşa ceva, domnule... Toată viaţa nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a expus tabloul pe una dintre simezele sale. De câte ori avea vizitatori, începea prin a le arăta portretul fiului său şi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecţionate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitaţia marii lui colecţii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă şi, mai ales, să achiziţioneze tablouri pentru propriile lor colecţii.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitaţia, adjudecătorul, a deschis sesiunea lovind cu ciocănelul:
– Începem licitaţia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniştea. Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
– Am venit să vedem marile opere! Sari peste această piesă!.
Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Face cineva o ofertă pentru acest portret?. 100 lei?. 200 lei?.
Din sală, cineva a strigat iritat:
– Nu am venit pentru acest portret!. Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso şi ale celorlalţi maeştri!. Haideţi să trecem, cu adevărat, la licitaţie!.
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!... Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colţ al sălii s-a auzit o voce timidă:
– Dau eu 10 lei pentru acest portret.
Era cel care fusese, timp de ani mulţi, grădinarul tatălui si al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
– Există o ofertă de 10 lei!. Cine dă mai mult?!. Dă cineva 20 de lei?!.
Sala era în fierbere.
– Daţi-i-l lui pentru 10 lei!. Să trecem la maestri!. La maestri!.
Nu-l voiau pe fiu. Toţi doreau să profite de ocazie si să cumpere opere mari pentru colecţiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
– 10 lei, o dată!...10 lei, de două ori!.
Şi, lovind cu ciocănelul în masă:
– Adjudecat! Vândut pentru 10 lei!
Din faţă, cineva a izbucnit:
– În sfârșit, putem trece la marea colecţie!.
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
– Îmi pare rău, dar licitaţia s-a încheiat.
Rumoare în sală:
– Dar tablourile?!. Cum rămâne cu maeștrii?!. Colecţia?!.
– Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitaţie, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitaţia se referă numai la portretul fiului! Cine îl ia mosteneste întreaga avere, care include si toată colecţia de opere de artă! Omul care-l primeste pe fiu obţine totul!.
Aşa şi noi, dragi copii, în drumul nostru spre mântuire, putem spune: „Cine-L primeşte în sufletul său pe Domnul nostru Iisus Hristos are totul”.
SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ
Vânătorul orb
Necesar: o minge, o eșarfă, minimum cinci copii.
Regulament: Se alege un copil care va fi vânătorul. Acesta, legat la ochi și cu mingea în mână, va sta în mijlocul cercului făcut de ceilalţi jucători, care se pot mișca în jurul lui la vreo 2 metri distanţă. El va încerca să-i lovească cu mingea, în timp ce aceștia vor striga, pe rând, „La mine!”. Dacă ţinta reușește să prindă mingea înainte ca aceasta să atingă pământul, atunci primește un punct. Altfel, dacă este atinsă, va face schimb de roluri cu vânătorul.
Jocul se termină după ce a expirat timpul stabilit iniţial. Clasamentul jucătorilor se va face în funcţie de punctele primite de fiecare.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team