Sfinţii Apostoli, modele de slujire

publicat in Cuvântul episcopului Timotei pe 1 Iunie 2015, 06:49

Fiul Omului n-a venit să I se slu­jească, ci ca să slujească El si să-Åži dea sufletul răscumpărare pentru mulÅ£i”1. Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a căutat niciodată ale Sale, ci întotdeauna a făcut voia celui care L-a trimis2, voia lui Dumnezeu Tatăl. S-a pus în slujba omului pentru ca în felul acesta să-l dezrobească pe Adamul întreg de legăturile cu care a fost le­gat – care, căutând într-un mod egoist doar ale sale, asemănarea cu Dumnezeu, dar fără Dumnezeu, a pierdut comuniunea cu El.

În fiecare an, la 29 iunie, facem pome­nirea a doi dintre ucenicii Mântuitorului nostru Iisus Hristos: SfinÅ£ii Apostoli Petru si Pavel. AceÅŸti doi ucenici ai Domnului, înÅ£elegând lucrarea la care i-a chemat Mântuitorul, primul după Înviere, iar al doi­lea după ce L-a văzut pe Hristos Cel înviat pe drumul Damascului, au început propo- văduirea Cuvântului lui Dumnezeu cel Viu la toate neamurile, punându-se în slujba oi­lor celor cuvântătoare spre a le păstori si a le duce în ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu. Luând exemplul Mântuitorului, nu au mai căutat voia lor, ci au intrat în voia lui Dumnezeu, reuÅŸind acest lucru pentru că L-au lăsat pe Hristos Domnul să le fie slujitor.

Vedem reacÅ£ia de împotrivire a lui Petru la Cina cea de Taină, când Mântuitorul Se încinge cu un ÅŸtergar, asemenea unei slugi, ÅŸi începe să spele picioarele ucenicilor. „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”3; „Niciodată nu-mi vei spăla mie picioarele!”4. Când Mântuitorul îi atrage, însă, atenÅ£ia că dacă nu se va lăsa spălat nu va avea parte de El, Petru cere să-i spele nu doar picioa­rele, ci si mâinile si capul5. Petru L-a lăsat pe Domnul să slujească si să transpună în faptă cuvântul, dându-ne pildă de slujire: „Dacă Eu, Domnul si ÎnvăÅ£ătorul vostru, v-am spălat picioarele, si voi sunteÅ£i datori să vă spălaÅ£i picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca si voi să faceÅ£i cum am făcut Eu"6.

Slujindu-ne Hristos, iar noi slujind aproapelui nostru, asa, din slujire în sluji­re, transpunem în faptă credinÅ£a noastră. Slujirea înseamnă jertfă, iar jertfa iubire. Mântuitorul S-a făcut Om si S-a jertfit pe Sine din iubire pentru om, iar cei ce-L iu­besc pe Dumnezeu îÅŸi slujesc aproapele în­trupând cuvântul care devine faptă. Slujind aproapelui credinÅ£a noastră rămâne vie si lucrătoare în noi. Sfântul Apostol Iacov ne avertizează în epistola sa sobornicească: „CredinÅ£a dacă nu are fapte moartă este în ea însăsi”7.

Mântuitorul, desi S-a înălÅ£at la ceruri, continuă să ne slujească si să Se jertfească pururea. Când omul nu-si asumă jertfa, Hristos, fiind Arhiereul Vesnic, Se jertfes- te în locul omului. Grăitoare este o întâm­plare din viaÅ£a Sfântului Apostol Petru (pre­zentată într-o evanghelie aprocrifă), care fugea din cetatea Romei în timpul perse­cuÅ£iei împăratului Nero spre a scăpa de mar­tiriu. Ajungând pe Via Appia, Petru l-ar fi revăzut pe Mântuitorul Hristos pe Care l-ar fi întrebat: „Quo vadis, Domine?”(Încotro te-ndrepÅ£i, Doamne?), iar Iisus i-ar fi răs­puns: „Vado Romam venio iterum crucifigi” (Mă duc la Roma, spre a fi răstignit din nou). Rusinat de răspunsul Mântuitorului, Petru s-ar fi reîntors la Roma, primind mar­tiriul, în felul acesta botezându-se cu bote­zul cu care S-a botezat Mântuitorul si bând din potirul din care a băut Răscumpărătorul, înÅ£elegând încă o dată slujirea.

SfinÅ£ii Apostoli Petru si Pavel să ne fie nouă pilde de slujire jertfelnică dătătoare de viaÅ£ă vesnică.

† Episcopul Timotei al Spaniei si Portugaliei

 

Note:

  1. Mt 20, 28.
  2. In 5, 30.
  3. In 13, 6.
  4. In 13, 8.
  5. In 13, 9.
  6. In 13, 14 -15.
  7. Iacov 2, 17.