Cuvântul episcopului

publicat in Cuvântul episcopului Siluan pe 1 Mai 2015, 20:00

Iubiţi cititori ai revistei Apostolia,
Hristos a înviat!

Perioada liturgică pe care o cu­prinde luna mai este foarte bogată din punct de vedere duhovnicesc, ea fiind sub oblăduirea a trei mari Praz­nice: Învierea Domnului, ÎnălÅ£area Sa la Ceruri si Pogorârea Duhului Sfânt sau, cum i se spune în popor, Rusaliile.

Perioada celor patruzeci de zile ale PaÅŸtilor, până în ajun de ÎnălÅ£are, când acestea se încheie, constituie un binecu­vântat răstimp în care creÅŸtinii, asemenea Apostolilor ÅŸi celor care crezuseră în Domnul Hristos, se bucură de prezenÅ£a

Sa plină de Har, lumină ÅŸi pace în mijlo­cul lor. Dumnezeiasca Liturghie este, prin excelenÅ£ă, locul ÅŸi momentul unde ne în­tâlnim cu Hristos Domnul Cel răstignit ÅŸi îngropat ÅŸi înviat din morÅ£i, Trup ÅŸi Sânge, bucurându-ne la auzul glasului Lui din Sfânta Evanghelie ÅŸi de vederea chipului Său cel strălucitor ÅŸi transfigurat în icoa­na Învierii Sale.

Asemenea ucenicilor Săi Luca ÅŸi Cle- opa, călători pe drumul spre Emaus, ÅŸi noi avem privilegiul de a-L avea pe Hristos Cel înviat împreună cu noi la fiecare Dum­nezeiască Liturghie la care participăm, devenind astfel martori ai morÅ£ii si în­vierii Sale în lumea în care trăim, trans­miÅ£ând copiilor si tinerilor această credin­Å£ă si acest mandat, pentru a fi trăite si duse mai departe, de ei si de urmaÅŸii lor, până ce va veni1 Domnul iarăÅŸi, întru slavă2.

Perioada celor patruzeci de zile de prăznuire a Învierii Domnului se încheie în miercurea dinaintea prăznuirii înălÅ£ării Sale la Ceruri, cu o Dumnezeiască Litur­ghie identică cu cea de la PaÅŸti. Apoi ne bucurăm, în ziua prăznuirii înălÅ£ării Sale la ceruri, ase­menea ucenicilor Domnului, de bine­cuvântarea pe care El o dă tuturor ce­lor care Îi urmează, făgăduind lor trimi­terea Duhului Celui Sfânt.

În acest an, Înăl­Å£area Domnului se suprapune cu prăz- nuirea SfinÅ£ilor Îm­păraÅ£i, întocmai cu Apostolii, Constan­tin si Elena, mama sa, mari promotori si apărători ai cre­dinÅ£ei, cu un impact pentru istorie întoc­mai cu al SfinÅ£ilor Apostoli.

Cu aceeasi oca­zie, Biserica noastră îsi pomeneste si îsi cinsteste si eroii care au căzut de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă, pentru apărarea patri­ei ÅŸi a credinÅ£ei strămoÅŸeÅŸti. Åži noi, în epar­hiile Mitropoliei noastre, îi cinstim pe fra­Å£ii noÅŸtri care au căzut în Primul Război Mondial, la Soulzmatt (în FranÅ£a) sau la Montepiana ÅŸi Palmanuova, în Italia, jertfindu-ÅŸi viaÅ£a pentru împlinirea unirii ce­lei mari din 1918. VeÅŸnică să le fie pome­nirea, din neam în neam!

Dacă ÎnălÅ£area Domnului reprezintă aÅŸezarea naturii omeneÅŸti în sânul Sfintei Tre­imi, de-a dreapta Tatălui, adică în aceeaÅŸi cinste ÅŸi slavă cu El, Pogorârea Duhului Sfânt, pe care o prăznuim în ultima zi a acestei luni, înseamnă împlinirea lucrării celei mân­tuitoare a Fiului lui Dumnezeu Care, prin trimiterea Sfântului Duh peste Apostolii Săi ÅŸi, prin ei, la tot sufletul care a iubit arătarea Lui3, i-a îmbrăcat pe aceÅŸtia cu putere de sus ÅŸi, prin ei, pe episcopi (supra-veghetori) care, generaÅ£ie după generaÅ£ie, au trimis ÅŸi trimit neîntrerupt preoÅ£i în mijlocul poporului credincios, spre călăuzirea lui către mântuire.

Celor trei Praznice pe care le-am pomenit le corespund simbolic cele trei mo­mente principale de la Sfânta Taină a Botezului. Cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt corespund celor trei afundări în apa Botezului, căci toÅ£i câÅ£i în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat4. IeÅŸirea din apă înseamnă înno­irea sau naÅŸterea din nou a noastră, asemenea Învierii Domnului care, deÅŸi purta trupul cu semnele cuielor ÅŸi a suliÅ£ei pe el, trecea prin uÅŸile încuiate, căci dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă5. ÎnălÅ£area pruncului, după ce iese din cristel­niÅ£ă ÅŸi înainte de a se da naÅŸei, corespunde ÎnălÅ£ării Domnului ÅŸi vocaÅ£iei de a-ÅŸi de­săvârÅŸi viaÅ£a întru petrecerea veÅŸnică în ÎmpărăÅ£ia Cerurilor. De aceea, perspectiva creÅŸtinului este „reorientată” la fiecare Dumnezeiască Liturghie, prin îndemnul: Sus să avem inimile! Ungerea cu Sfântul ÅŸi Marele Mir sau Mirungerea copilului nu în­seamnă altceva decât îmbrăcarea lui cu putere de sus (făgăduită Apostolilor la ÎnălÅ£a­re), pentru a-ÅŸi putea dezvolta simÅ£urile, pecetluite cu pecetea Darului Sfântului Duh, întru a dori, a căuta ÅŸi a recunoaÅŸte cele cereÅŸti, dincolo de cele pământeÅŸti pe care le percepem în mod natural.

Pentru toate aceste Daruri dăruite nouă ÅŸi pentru înnoirea lor pe care o trăim cu prilejul acestor luminate Praznice, să aducem slavă ÅŸi mulÅ£umire lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Tatălui ÅŸi Fiului ÅŸi Sfântului Duh, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor. Amin.

† Episcopul SILUAN al Italiei

Note:

 

  1. Cf. 1 Cor. 11, 26.
  2. După cum mărturisim în Crez.
  3. Cf. 2 Tim. 4, 8.
  4. Rom. 6, 3.
  5. 2 Cor. 5, 17.