Perioada celor patruzeci de zile ale Paştilor, până în ajun de Înălţare, când acestea se încheie, constituie un binecu­vântat răstimp în care creştinii, asemenea Apostolilor şi celor care crezuseră în Domnul Hristos, se bucură de prezenţa

Sa plină de Har, lumină şi pace în mijlo­cul lor. Dumnezeiasca Liturghie este, prin excelenţă, locul şi momentul unde ne în­tâlnim cu Hristos Domnul Cel răstignit şi îngropat şi înviat din morţi, Trup şi Sânge, bucurându-ne la auzul glasului Lui din Sfânta Evanghelie şi de vederea chipului Său cel strălucitor şi transfigurat în icoa­na Învierii Sale.

Asemenea ucenicilor Săi Luca şi Cle- opa, călători pe drumul spre Emaus, şi noi avem privilegiul de a-L avea pe Hristos Cel înviat împreună cu noi la fiecare Dum­nezeiască Liturghie la care participăm, devenind astfel martori ai morţii si în­vierii Sale în lumea în care trăim, trans­miţând copiilor si tinerilor această credin­ţă si acest mandat, pentru a fi trăite si duse mai departe, de ei si de urmaşii lor, până ce va veni¹ Domnul iarăşi, întru slavă².

Perioada celor patruzeci de zile de prăznuire a Învierii Domnului se încheie în miercurea dinaintea prăznuirii înălţării Sale la Ceruri, cu o Dumnezeiască Litur­ghie identică cu cea de la Paşti. Apoi ne bucurăm, în ziua prăznuirii înălţării Sale la ceruri, ase­menea ucenicilor Domnului, de bine­cuvântarea pe care El o dă tuturor ce­lor care Îi urmează, făgăduind lor trimi­terea Duhului Celui Sfânt.

În acest an, Înăl­ţarea Domnului se suprapune cu prăz- nuirea Sfinţilor Îm­păraţi, întocmai cu Apostolii, Constan­tin si Elena, mama sa, mari promotori si apărători ai cre­dinţei, cu un impact pentru istorie întoc­mai cu al Sfinţilor Apostoli.

Cu aceeasi oca­zie, Biserica noastră îsi pomeneste si îsi cinsteste si eroii care au căzut de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă, pentru apărarea patri­ei şi a credinţei strămoşeşti. Şi noi, în epar­hiile Mitropoliei noastre, îi cinstim pe fra­ţii noştri care au căzut în Primul Război Mondial, la Soulzmatt (în Franţa) sau la Montepiana şi Palmanuova, în Italia, jertfindu-şi viaţa pentru împlinirea unirii ce­lei mari din 1918. Veşnică să le fie pome­nirea, din neam în neam!

Celor trei Praznice pe care le-am pomenit le corespund simbolic cele trei mo­mente principale de la Sfânta Taină a Botezului. Cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt corespund celor trei afundări în apa Botezului, căci toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat⁴. Ieşirea din apă înseamnă înno­irea sau naşterea din nou a noastră, asemenea Învierii Domnului care, deşi purta trupul cu semnele cuielor şi a suliţei pe el, trecea prin uşile încuiate, căci dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă⁵. Înălţarea pruncului, după ce iese din cristel­niţă şi înainte de a se da naşei, corespunde Înălţării Domnului şi vocaţiei de a-şi de­săvârşi viaţa întru petrecerea veşnică în Împărăţia Cerurilor. De aceea, perspectiva creştinului este „reorientată” la fiecare Dumnezeiască Liturghie, prin îndemnul: Sus să avem inimile! Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir sau Mirungerea copilului nu în­seamnă altceva decât îmbrăcarea lui cu putere de sus (făgăduită Apostolilor la Înălţa­re), pentru a-şi putea dezvolta simţurile, pecetluite cu pecetea Darului Sfântului Duh, întru a dori, a căuta şi a recunoaşte cele cereşti, dincolo de cele pământeşti pe care le percepem în mod natural.

Pentru toate aceste Daruri dăruite nouă şi pentru înnoirea lor pe care o trăim cu prilejul acestor luminate Praznice, să aducem slavă şi mulţumire lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

† Episcopul SILUAN al Italiei

Note: