Cuvânt despre întruparea Cuvântului

publicat in Zis-a un Părinte pe 5 Aprilie 2015, 11:25

Sfântul ATANASIE al ALEXANDRIEI

(fragment1)

„... Åži astfel s-au petrecut cu El în chip minunat amândouă acestea împreună: moar­tea tuturor s-a împlinit în trupul Domnului si moartea si stricăciunea au fost desființate în el pentru Cuvântul care era unit cu el. De aceea, Cuvântul, precum am spus, deoare­ce nu era cu putință ca el să moară – căci era nemuritor – Åži-a luat un trup ce putea muri, ca să-l aducă în locul tuturor si ca, pă­timind pentru toți, datorită sălăsluirii Lui în el, «să surpe pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, si să izbăvească pe cei pe care frica morții îi ținea în robie toa­tă viața» (Evrei2, 14-15). ... Încetând stri­căciunea si fiind nimicită moartea prin ha­rul învierii, de aci înainte trupul muritor se desface pentru o vreme, când rânduieste Dumnezeu fiecăruia, ca să putem dobândi «o mai bună înviere» (Evrei11, 35).

... Despre faptul că moartea a fost nimi­cită si crucea a adus biruință asupra ei si că ea nu mai are putere, ci e ea însăsi moartă cu adevărat, ne dă o dovadă si un temei vădit de credință si aceea că toți ucenicii Lui au disprețuit-o si toți pornesc spre ea si nu se mai tem de ea, ci o calcă în picioare, ca moar­tă, prin semnul crucii si prin credința în Hristos. Odinioară, înainte de a fi avut loc venirea dumnezeiască a Mântuitorului, toți jeleau pe cei ce mureau ca pe unii ce se stri­cau. Dar acum, după ce Hristos Åži-a înviat trupul, moartea nu mai e înfricosătoare, ci toți cei ce cred în Hristos o calcă în picioare, ca pe ceva ce nu e nimic si aleg mai degrabă să moară decât să se lepede de credința în Hristos. Căci stiu că murind nu se pierd, ci se fac vii si nestricăciosi prin înviere. Iar dia­volul care odinioară batjocorea cu viclenie (pe Dumnezeu) din pricina morții, după ce legăturile ei au fost dezlegate (Fapte2, 24) a rămas cu adevărat mort.

... Cel ce nu crede în învierea trupului Domnului se dovedește necunoscând pute­rea Cuvântului si Înțelepciunii lui Dumnezeu. Dar dacă El Åži-a luat trup si Åži L-a făcut pro­priu, în chip firesc, cum a arătat cuvântul nos­tru, ce trebuia să facă El cu trupul? Sau ce sfârsit trebuia să aibă trupul Său, odată ce S-a sălăsluit în el Cuvântul? Să nu moară nu se putea, odată ce era muritor si avea să fie adus prin moarte jertfă pentru toți, motiv pentru care Åži l-a si alcătuit Mântuitorul. Dar să ră­mână mort iarăsi nu era cu putință, odată ce s-a făcut templul Vieții. Deci a murit ca mu­ritor, dar a înviat pentru Viața din El. Iar do­vada învierii Lui sunt faptele Lui."

Note: 

  1. PSB15/1987, pp. 114-128.