Am început calea Sfântului și Marelui Post, care precede Patimile Domnului nostru Iisus Hristos și Învierea Sa din morți. Este un răstimp binecuvântat în care încercăm să devenim contemporanii lui Hristos, intrând cu El în pustiu timp de 40 de zile, contemplând binefacerile Sale pentru noi și Patima Sa mântuitoare, luând asupra Lui toate păca­tele noastre, ale întregii omeniri. În acest răstimp binecuvântat al Postului încercăm să ne curățim sufletele și trupurile atât prin postul trupesc, postind de mâncare, cât și prin postul sufletesc, postind de gân­durile rele, cele două posturi, sufletesc și trupesc, întâlnindu-se unul cu altul și ne­putând fi unul fără de altul. Putem spune că Postul are mai mulți stâlpi pe care se clădește și care ajută omul lăuntric și omul întreg să se ridice, să învie: iertarea, renunțarea la pofta trupului, renunțarea la mâncare, lupta cu gândurile, renunțarea la sine și la voia proprie, și altele. Toate acestea unite fără încetare în rugăciune și în contemplare, vor face să crească în noi dorința și setea de Dumnezeu și de dra­goste de Dumnezeu și de aproapele nos­tru. Însă în același timp face să crească și dragostea de viața pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o pe acest pământ. Deci este un as­pect, am putea spune negativ, atunci când vorbim de post, acela al renunțării (de care de obicei ne este greu să vorbim, obișnuiți cum suntem să comsumăm), dar cel mai important de fapt este aspectul pozitiv, adi­că acela de a ne umple de bucuria dumnezeiască, de dragostea dumnezeiască pentru om, pentru că Cel Care a postit pentru noi, umplându-ne de harul propriei Sale postiri în deșert, este Dumnezeu Însuși. Acestea fiind spuse, ne dăm seama că ceea ce pu­tem numi harul postului ne-a fost dăruit de către Domnul Însuși postind și care nu poate fi înlocuit cu nimic altceva. Renunțarea este întotdeuna încununată de harul care ne este dat.

Să renunțăm la gândurile noastre, pentru a ne umple de gândurile lui Dumnezeu!

Să renunțăm la mândria care ne separă de fratele nostru și de Dumnezeu, pentru a ne umple de smerenia Celui care a lăsat Cerul pentru a deveni fratele nostru!

Să renunțăm să-i judecăm pe ceilalți, pentru a ne încredința judecății iubitoare a Domnului mântuirii!

Să renunțăm la egocentrismul nostru, pentru a face loc în viața noastră Celui care ne-a pus în Sânul Vieții Sale Însăși!

Să renunțăm la individualismul nostru, pentru a face loc fratelui nostru, care tânjește după dragostea și atenția noastră!

Să renunțăm la cuvântul care rănește, pentru a face loc Cuvântului care vindecă sufletele noastre pline de amărăciune!

Să renunțăm la orbirea noastră, pentru a lăsa Lumina harului să ne ilumineze din interior, pentru a deveni noi-înșine lumină!

Să renunțăm la hrana pământească, petru a dori mai mult Pâinea care se coboară din Cer!

Să renunțăm la hrana pământească, dăruindu-o celor ce nu au, pentru a gusta din Milostivirea care hrănește orice suflet din lumea asta!

Să renunțăm la băutura pământească pentru a ne lăsa spălați de Sângele Celui

Care întinde Coasta Sa pentru a ne adăpa din Dragostea nemărginită!

Să renunțăm a fi ceea ce suntem, pentru a deveni ceea ce El este!

† Mitropolitul Iosif