Din cuvintele părinților

publicat in Cuvânt filocalic pe 5 Ianuarie 2015, 04:39

DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE

Cuvântul 21:

„– Ca să ne mântuim, ce să facem, părinte?
– Păi... cum citiți în cărțile sfinte:
de te va lovi cineva peste fața cea dreaptă,
întoarce-i-o tăcut și pe cealaltă.
– Bine, părinte, dar asta-i năpasta:
noi nu putem să suferim una ca asta.
– Dacă n-o puteți întoarce pe cealaltă,
răbdați-o tăcând pe cea dreaptă.
– Părinte... noi vrem,
dar numai Dumnezeu știe de ce nu putem.
– Nu-i nimic. Dar nu întoarceți ce ați luat.
– Părinte... dacă nu putem, e păcat?
– Păi... pentru așa amar de neputință
Nu-i de-ajuns numai biata credință.
De rugăciuni... de rugăciuni e trebuință.”

 

DIN CUVINTELE AVVEI EPIFANIE

Cuvântul 16:

„E lesne prețul cerut
pentru a fi avut
în viața nesfârșită de mâine:
o bucățică de pâine,
o haină veche și peticită,
o cană de apă, o vorbă tihnită,
un bănișor,
o lacrimă și... un dor.”

 

DIN CUVINTELE AVVEI IOSIF TEBEUL

Cuvântul 1:

„Trei cete
sunt plăcute
lui Dumnezeu:
bolnavii care greu
pătimesc
și pentru neputințe mulțumesc;
cei care nu au nimic omenesc
și sunt curați în fața Lui,
și cei supuși părintelui
duhovnicesc: tăietorii de voi.
Eu am ales a boli în nevoi.”

 

DIN CUVINTELE AVVEI CASIAN

Cuvântul 4:

Spunea Casian
despre avva Ioan
că s-a dus la Paisie, adânc în pustiu
și i-a zis acestuia: „Vreau, te rog, să știu
cum trăiești aicea pentru a fi viu
și-n viața de apoi.
– În nevoi
și în foame.
Nu a văzut poame
sau altă mâncare
în mână-mi dreptul soare.
– Aceasta este deci viața vie?
Căci nici pe mine nu m-a văzut în mânie.”

 

– –