Avva Pimen – ÃŽnțelepciunea cuvântului

publicat in Cuvânt filocalic pe 3 Septembrie 2014, 21:15

...Duhul trândăvirii... ÅŸi al grăirii în deÅŸert nu mi-l da mie.”

ÎmbrăÅ£iÅŸând cu bucuria dăruitului paginile Patericului egiptean,cititorul va obser­va cu siguranÅ£ă că fiecare virtute este ÅŸlefuită în parte de părinÅ£ii care ÅŸi-au însuÅŸit-o desăvârÅŸit.

Astfel, avva Pimen, unul dintre cei mai vestiÅ£i bătrâni din Sketis, ÅŸi-a asumat până la contopire virtutea „negrăirii în deÅŸert”. Se spune că într-o zi a fost vizitat de un pust­nic. Acesta aflase despre avva Pimen de la un ucenic al acestuia, care îÅŸi lăudase mult învăÅ£ătorul, ÅŸi dorea să-l cunoască ÅŸi să aibă folos. Întâlnindu-se, pustnicul a început a vorbi despre Scriptură, despre lucruri duhovniceÅŸti ÅŸi cereÅŸti, la care avva Pimen ÅŸi-a întors faÅ£a ÅŸi nu i-a dat nici un răspuns. Pustnicul, mâhnit, ÅŸi-a arătat ucenicului nemul­Å£umirea, iar acesta s-a dus la avva Pimen să-l întrebe de ce a făcut aÅŸa:

„- Acesta – i-a răspuns înÅ£elept bătrânul – este din cei de sus, ÅŸi de cele cereÅŸti grăieÅŸte. Iar eu din cei de jos sunt, ÅŸi grăiesc din cele pământeÅŸti. De mi-arfi grăit despre patimile su­fletului, i-aÅŸ fi răspuns; eu pentru cele cereÅŸti, nu ÅŸtiu”.

Åži aflând pustnicul smerita cugetare a avvei, s-a întors la el vorbindu-i despre pati­mile sale ÅŸi luând sfat de folos.

Cu aceeaÅŸi atitudine faÅ£ă de vorba care zideÅŸte, rostită din experienÅ£a concretului, avva Pimen aduce liniÅŸte în sufletul unui frate care păcătuise amarnic:

„- Ce să fac, avva? Vreau să mă pocăiesc trei ani.E mult- i-a zis bătrânul.
-   Dar un an?
-   Mult este ÅŸi unul.
-   Dar patruzeci de zile?
-   Tot e mult. Dacă din toată inima se pocăieÅŸte cineva ÅŸi fuge de păcat, ÅŸi în trei zile îl primeÅŸte Dumnezeu”.
Spunea un oarecare părinte din pus­tiu că avva Pimen, stând de vorbă cu alÅ£ii, a numit „avvă” pe tânărul Agathon. Åži când a fost întrebat de ce numeÅŸte „avva” pe un tânăr, le-a răspuns:
„- Gura lui l-a făcut pe el să se numeas­că avvă”. Apoi le-a spus:
„- ÎnvăÅ£aÅ£i-vă gura să grăiască cele ce inima le are, pentru că de vei fi tăcut, odih­nă vei avea în tot locul”.
 
Cunoscându-l pentru vorba lui rară ÅŸi cugetată, un frate s-a dus la avva Pimen ÅŸi l-a întrebat:
„- Mai bine este a vorbi sau a tăcea?”. Răspunsul pe care l-a primit defineÅŸ­te întreaga personalitate a marelui Pimen, atitudinea sa pilduitoare pentru toÅ£i „în deÅŸert grăitorii”:
„- Cel ce vorbeÅŸte pentru Dumnezeu, bine face. Cel ce tace pentru Dumnezeu, ase­menea.

DIN CUVINTELE AVVEI PIMEN

Cuvântul 3:

Pentru că greu avea ceva să spună l-au întrebat pe Pimen cei cu el dimpreună:
„- Când te-ntrebăm de gândul cel as­cuns
de ce nu ne dai, avva, un răspuns?
- O... avva Pimen este mort. Nu mai trăieÅŸte.
Sau aÅ£i văzut voi mort care vorbeÅŸte?”

Cuvântul 27:

„Tăcut nu-i omul care nu vorbeÅŸte
ÅŸi-n liniÅŸte pe toÅ£i îi osândeÅŸte,
ci e tăcut acel ce-ntreaga zi
vorbeÅŸte din iubirea de-a zidi.”

Cuvintele 37, 38 si 39:

„Durerea ce vine
tăcerea o Å£ine
departe de tine.
Plânsul îÅ£i foloseÅŸte îndoit;
lucrează ÅŸi mereu vei fi păzit.
Iar a trupului tihnă
căutată-n odihnă
este urâciune, pentru Dumnezeu.
Taci deci, ÅŸi plânge-ntruna; osteneÅŸte mereu.”

Cuvintele 81, 83 si 84:

„Odihnă ai aÅŸa:
oriunde te-ai afla
socoate-te pe tine
nimic; ... ÅŸi-Å£i va fi bine.
Iară de vrei să fii
stăpânit de tării
să fugi de a ta voie,
de lene ÅŸi plictis.
Acestea ÅŸi tăcerea te duc în Paradis.”

Cuvântul 161:

„- De ce-mi slăbeÅŸte trupul iar patimile vin?
- Pentru că patima-i un trandafir cu spin.”

Pr. Trandafir Vid, Din volumul De dragul păcătoÅŸilor – încercări de versificare a Patericului