Conferință în onoarea Mitropolitului Ioannis (Zizioulas) de Pergam Cambridge, Marea Britanie

Ziua și conferința au fost binecuvântate prin slujirea Dumnezeieștii Liturghii, care este parte integrantă din viața și teologia Mitropolitului Ioannis. Slujba ne-a dat oca­zia de a pregusta din binecuvântările Împă­răției lui Dumnezeu și din cele ce aveau să se spună pe tema conferin­ței – eshatologia. Au slujit preoții ortodocși prezenți, avându-l pe Mitropolitul Ioannis în mijlocul lor, iar răspunsurile au fost date în stil bizantin de către monahi de la mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex. Am rămas pentru restul zilei în capela în care am slujit Sfânta Liturghie, pre­cum odinioară se țineau întrunirile sinoade­lor ecumenice.

Conferința a fost deschisă de către părin­tele Liviu Barbu cu un tribut cald dedicat Mitropolitului Ioannis pentru serviciul de o viață adus Bisericii celei una, sfântă, sobor­nicească și apostolică. Prin teologia sa, Mitropolitul Ioannis ne-a arătat măreția omului făcut după chipul luminii dumne­zeiești în trei străluciri. Contribuția Mitro­politului Ioannis a intrat deja în istoria gân­dirii umane, comparându-se cu cea a părinților capadocieni. Înaltpreasfinția Sa

ne vorbește cu autoritatea si liber­tatea Sfântului Duh din lăuntrul tradiției pe care o explorează, cău­tând esența lucrurilor și relevanta cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră eclezială și mundană. În acest fel, Mitropolitul Ioannis este un adevărat părinte contemporan al Bisericii.

În prezentarea sa erudită, și mai ales în explicațiile oferite, părintele Bogdan Bucur, profesor de studii biblice și patristice la Universitatea Duquesne (Pittsburgh, SUA), ne-a făcut inimile să ardă precum Hristos ucenicilor Luca și Cleopa, la care s-a referit părintele în prezentarea sa. Deschiderea ochiului minții și a inimii a fost pusă în legătură cu teofaniile slavei dumne­zeiești din Vechiul Testament, dându-ne un nou imbold pentru a ne apropia și trăi în lumina taborică încă din această viață.

Cu înțelepciunea sa proverbială și pre­zența de spirit caracteristică, Mitropolitul Kallistos (Ware) de Diokleia ne-a prezentat rădăcinile istorice ale unei inter­pretări sănătoase și echilibrate a Sfintei Liturghii (ca aducere-aminte, dar mai ales ca jertfă continuă, de viață dătătoare), făcând referire la tonul întru totul eshatologic al Euharistiei.

Lordul Rowan Williams, fos­tul Arhiepiscop de Canterbury, un bun cunoscător al spiritualită­ții răsăritene, ne-a pus în fața unui adevăr de netrecut în viața creș­tină, condiționat și împlinit în Euharistie: împăcarea noastră cu Dumnezeu și a unuia cu celălalt.

Întâmplarea a făcut ca aranjarea prezen­tărilor să oglindească, într-un fel, tema con­ferinței, trecându-ne treptat de la umbra Vechiului Testament la icoana desfigurată a bisericilor și confesiunilor creștine din zilele noastre, la anunțarea Împărăției lui Dumne­zeu în fiecare Euharistie și, în final, la resta­urarea Adevărului deplin în eshaton.

Cu elocință și eleganță, Mitropolitul Ioannis a explicat cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care vede adevărul lucruri­lor din perspectiva viitorului: Testamentul cel Vechi este umbră, cel Nou icoană, iar eshatonul este Adevărul deplin. Umbra a trecut, însă Legământul cel Nou rămâne pentru că arată spre adevăr, fiind icoana acestuia.

Am avut un fel de revelație personală ascultându-l pe Mitropolitul Ioannis. Per­spectiva eshatologică propusă se aplică atât Sfintei Împărtășanii, cât și celorlalte taine ale Bisericii: chipul lor smerit este introducerea noastră în viața veșnică. Un nou-născut botezat este icoana sfântului care trebuie să crească în Hristos pentru a se bucura deplin de roadele Împărăției. Într-un mod asemă­nător, Taina Căsătoriei, care poate începe printr-o atracție naturală, țintește către înăl­țimea mistică a comuniunii depline, însă distinctive, dintre bărbat și femeie, în lumina lui Hristos și dragostea desăvârșită a Dum­nezeului întreit. Åži putem aplica aceeași ana­logie iconică preoției: preotul hirotonit tre­buie să crească pentru a ajunge adevărat părinte duhovnicesc.

Nădăjduiesc că acest eveniment s-a ridi­cat la înălțimea gândirii Mitropolitului Ioannis, care nu a fost niciodată lipsită de admiratori, dar nici de critici. Cei din prima categorie, numărând aproape o sută, s-au dovedit a fi o audiență entuziastă și pasionată de subiect. Teologia frumoasă a Părintelui Mitropolit, așa cum a numit-o părintele Bog­dan, câștigă în continuare inimile celor care însetează după Adevăr.

Conferința s-a încheiat – providențial, aș îndrăzni să spun – în foișorul de sus al colegiului, strânși precum Apostolii în jurul Mântuitorului (căci episcopul este icoana lui Hristos în comunitate), ascultând Cuvân­tul vieții veșnice, parcă nevrând ca acea zi să se încheie. În final, am plecat cu gândul că nu începutul, nici starea prezentă, ci sfârșitul desăvârșit al lucrurilor ne aduce curajul și bucuria de care avem nevoie pe cale.

Comunicările din cadrul conferinței, împreună cu alte contribuții, vor fi publicate într-un volum omagial pe tema eshatologiei, dedicat Mitropolitului Ioannis. Înregistrările video vor fi, de asemenea, făcute publice.

Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pr. Liviu Barbu, Lector asociat, Institutul de Studii Creștin-Ortodoxe, Cambridge Parohia „Sfânta Muceniță Filoteea și Cuviosul Beda Venerabilul”, Norwich, Marea Britanie