Ziua şi conferinţa au fost binecuvântate prin slujirea Dumnezeieştii Liturghii, care este parte integrantă din viaţa şi teologia Mitropolitului Ioannis. Slujba ne-a dat oca­zia de a pregusta din binecuvântările Împă­răţiei lui Dumnezeu şi din cele ce aveau să se spună pe tema conferin­ţei – eshatologia. Au slujit preoţii ortodocşi prezenţi, avându-l pe Mitropolitul Ioannis în mijlocul lor, iar răspunsurile au fost date în stil bizantin de către monahi de la mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex. Am rămas pentru restul zilei în capela în care am slujit Sfânta Liturghie, pre­cum odinioară se ţineau întrunirile sinoade­lor ecumenice.

Conferinţa a fost deschisă de către părin­tele Liviu Barbu cu un tribut cald dedicat Mitropolitului Ioannis pentru serviciul de o viaţă adus Bisericii celei una, sfântă, sobor­nicească şi apostolică. Prin teologia sa, Mitropolitul Ioannis ne-a arătat măreţia omului făcut după chipul luminii dumne­zeieşti în trei străluciri. Contribuţia Mitro­politului Ioannis a intrat deja în istoria gân­dirii umane, comparându-se cu cea a părinţilor capadocieni. Înaltpreasfinţia Sa

ne vorbeşte cu autoritatea si liber­tatea Sfântului Duh din lăuntrul tradiţiei pe care o explorează, cău­tând esenţa lucrurilor şi relevanta cuvântului lui Dumnezeu în viaţa noastră eclezială şi mundană. În acest fel, Mitropolitul Ioannis este un adevărat părinte contemporan al Bisericii.

În prezentarea sa erudită, şi mai ales în explicaţiile oferite, părintele Bogdan Bucur, profesor de studii biblice şi patristice la Universitatea Duquesne (Pittsburgh, SUA), ne-a făcut inimile să ardă precum Hristos ucenicilor Luca şi Cleopa, la care s-a referit părintele în prezentarea sa. Deschiderea ochiului minţii şi a inimii a fost pusă în legătură cu teofaniile slavei dumne­zeieşti din Vechiul Testament, dându-ne un nou imbold pentru a ne apropia şi trăi în lumina taborică încă din această viaţă.

Cu înţelepciunea sa proverbială şi pre­zenţa de spirit caracteristică, Mitropolitul Kallistos (Ware) de Diokleia ne-a prezentat rădăcinile istorice ale unei inter­pretări sănătoase şi echilibrate a Sfintei Liturghii (ca aducere-aminte, dar mai ales ca jertfă continuă, de viaţă dătătoare), făcând referire la tonul întru totul eshatologic al Euharistiei.

Lordul Rowan Williams, fos­tul Arhiepiscop de Canterbury, un bun cunoscător al spiritualită­ţii răsăritene, ne-a pus în faţa unui adevăr de netrecut în viaţa creş­tină, condiţionat şi împlinit în Euharistie: împăcarea noastră cu Dumnezeu şi a unuia cu celălalt.

Întâmplarea a făcut ca aranjarea prezen­tărilor să oglindească, într-un fel, tema con­ferinţei, trecându-ne treptat de la umbra Vechiului Testament la icoana desfigurată a bisericilor şi confesiunilor creştine din zilele noastre, la anunţarea Împărăţiei lui Dumne­zeu în fiecare Euharistie şi, în final, la resta­urarea Adevărului deplin în eshaton.

Cu elocinţă şi eleganţă, Mitropolitul Ioannis a explicat cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care vede adevărul lucruri­lor din perspectiva viitorului: Testamentul cel Vechi este umbră, cel Nou icoană, iar eshatonul este Adevărul deplin. Umbra a trecut, însă Legământul cel Nou rămâne pentru că arată spre adevăr, fiind icoana acestuia.

Am avut un fel de revelaţie personală ascultându-l pe Mitropolitul Ioannis. Per­spectiva eshatologică propusă se aplică atât Sfintei Împărtăşanii, cât şi celorlalte taine ale Bisericii: chipul lor smerit este introducerea noastră în viaţa veşnică. Un nou-născut botezat este icoana sfântului care trebuie să crească în Hristos pentru a se bucura deplin de roadele Împărăţiei. Într-un mod asemă­nător, Taina Căsătoriei, care poate începe printr-o atracţie naturală, ţinteşte către înăl­ţimea mistică a comuniunii depline, însă distinctive, dintre bărbat şi femeie, în lumina lui Hristos şi dragostea desăvârşită a Dum­nezeului întreit. Şi putem aplica aceeaşi ana­logie iconică preoţiei: preotul hirotonit tre­buie să crească pentru a ajunge adevărat părinte duhovnicesc.

Nădăjduiesc că acest eveniment s-a ridi­cat la înălţimea gândirii Mitropolitului Ioannis, care nu a fost niciodată lipsită de admiratori, dar nici de critici. Cei din prima categorie, numărând aproape o sută, s-au dovedit a fi o audienţă entuziastă şi pasionată de subiect. Teologia frumoasă a Părintelui Mitropolit, aşa cum a numit-o părintele Bog­dan, câştigă în continuare inimile celor care însetează după Adevăr.

Conferinţa s-a încheiat – providenţial, aş îndrăzni să spun – în foişorul de sus al colegiului, strânşi precum Apostolii în jurul Mântuitorului (căci episcopul este icoana lui Hristos în comunitate), ascultând Cuvân­tul vieţii veşnice, parcă nevrând ca acea zi să se încheie. În final, am plecat cu gândul că nu începutul, nici starea prezentă, ci sfârşitul desăvârşit al lucrurilor ne aduce curajul şi bucuria de care avem nevoie pe cale.

Comunicările din cadrul conferinţei, împreună cu alte contribuţii, vor fi publicate într-un volum omagial pe tema eshatologiei, dedicat Mitropolitului Ioannis. Înregistrările video vor fi, de asemenea, făcute publice.

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pr. Liviu Barbu, Lector asociat, Institutul de Studii Creştin-Ortodoxe, Cambridge Parohia „Sfânta Muceniţă Filoteea şi Cuviosul Beda Venerabilul”, Norwich, Marea Britanie