Din binecuvântate pricini, dar și cu mult regret, n-am putut participa decât la cea de-a doua zi a manifestărilor, când am prezentat binecredincioasei și distinsei asistențe o comu­nicare în legătură cu prezența Sfinților Brâncoveni în imnografia lui Ioan Alexandru, dar făcând în prealabil și unele referințe la mis­tica Împărtășaniei. Numeroase sunt aceste imne de o mare frumusețe și de un vădit im­pact spiritual, și ele urmează să apară într-o carte aparte, la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Ca la fiecare ediție, la subsolul catedralei Saint-Sulpice, în Cripta Puțului, în concepția curatorială a doamnei preotese Alexandra Marinescu-Sav, a fost organizată o amplă expoziție. Partea cea mai consistentă a acesteia au constituit-o lucrările iconografice dedicate pe parcursul mai multor ani de Elena Murariu Sfinților Brâncoveni. Văzusem și expoziția realizată, în mare măsură cu aceleași lucrări, la Muzeul Å¢ăranului Român, dar acum penum­bra Criptei le sporea taina și impactul emoțional. Mi-aduc amin­te cum pe Elena Murariu am cunoscut-o cu prilejul vernisajului unei icoane cu Sfântul Åžtefan cel Mare, icoană ce stă acum, spre închinare și rugăciune, la mănăstirea necropolă a Domnitorului, la Putna. În câteva zeci de lucrări, adunate sub denumirea gene­rică Rădăcini brâncovenesti,jertfa de zidire culturală, dar îndeo­sebi spirituală a Brâncovenilor, până la mărturisirea cu prețul vie­ții a credinței lor de neclintit în Hristos, a fost explorată cu multă iubire și cu măiestria generată de aceasta. Mi-a plăcut mult fap­tul că doamna Elena Murariu a sesizat și sfințenia, în fond marti- rică și ea, a doamnei Maria (Marica) Brâncoveanu, prezență creș­tină exemplară în istoria noastră.

Duhul artistic și spiritual al grupului „Prolog” a fost prezent în acest an printr-unul dintre membrii grupului, Matei Lăzărescu, și prin doi apropiați ai lui, Alexandru Antonescu, vrednicul pic­tor și iconar din Alba Iulia, precum și de Valentin Scărlătescu, lo­cuind de ani buni în Franța. Primii doi și-au reunit lucrările sub genericul comun Dincolo de timp si spațiu.O parte dintre lucrări­le lui Matei Lăzărescu se legau direct de Constantin Brâncoveanu prin faptul că fuseseră realizate în cursul unei tabere organizate la Mogoșoaia și prezentau elemente din ctitoriile brâncovenești de acolo. Autorul acestor pânze face parte din grupul destul de restrâns al celor mai importanți pictori români ai zilelor noastre. Un maestru în adevăratul sens al cuvântului! Alexandru Antonescu s-a înfățișat cu lucrări pe o temă atât de proprie și de dragă lui, cea a candelelor, în legătură subtilă cu candela care a vegheat ne­descifrată, aproape două sute de ani, la mormântul lui Constantin Brâncoveanu. Sunt lucrări de un mare rafinament plastic și spiri­tual, realizate cu nesfârșită acribie. Pe Valentin Scărlătescu parcă îl găsesc de la an la an tot mai bun, mai stăpân pe mijloacele sale de expresie, mai limpede în exprimare. Lucrările sale din acest an, mici sculpturi compuse, se refereau la tema jertfei în zidirea de lăcașuri sfinte, cu subtilă trimi­tere și la Meșterul Manole (a că­rui legendă a fost prezentată in ex- tensode eruditul specialist în materie, profesorul Ioan Taloș, re­zident acum în Germania). Pentru noi este și o trimitere la Emanuel, la Hristos Care S-a jertfit pentru edificarea Bisericii Sale. Li s-a adă­ugat, integrându-se convingător, cu o instalație video (Memorii sa­cre),tânăra Lavinia Georgiana Răican de la Paris. Alexandra Sav, care provocat, supravegheat și pus în pagină toată această asambla­re de lucrări, diferite, dar venind din același duh al seriozității pro­fesionale și al slujirii lui Hristos, și-a adăugat în chip fericit, pre­cum o pecete consfințitoare, am- prenta-i, una cu puternică încăr­cătură teologică. Anume, ne-a sugerat prin mijloace plastice de o mare simplitate și acuratețe cum Hristos, după grelele-I pătimiri, S-a ridicat nevăzut din mormân- tu-I aflat gol de ucenici pentru a Se așeza definitiv în potirul euha- ristic, întru comuniune și maxi­mă comunicare. Dacă învățătura Brâncovenilor este una a mărtu­risirii dreptei credințe, apoi expo­ziția propusă s-a dorit a fi în acest duh. Åži a izbutit!

Am spus că am regretat pre­zența mea atât de scurtă și din pri­cina faptului că valori dragi mie s-au produs cu mult succes în manifestările altor zile ale festivalu­lui: Jean-Franțois Colosimo, pă­rintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, părinții Ionuț Gînscă și Iulian Nistea cu expoziția lor de fotografii (Eroii nimănui),mo­nahia Atanasia Văetiși (de la mă­năstirea Stavropoleos), pianista Charlotte Coulaud, actrița Dana Cavaleru ș.a.

Din nou sectorul cultural al Mitropoliei și-a dus la bun capăt misiunea, oferind zile de festin cultural participanților, care au plecat tămăduitor încărcați de frumusețea revărsată de invitații organizatorilor.

Ca totdeauna, discret, dar foarte atent, cu multă modestie, oarecum din umbră, veghind cu duhul și cu trupul, așezat cumin­te în rândurile spectatorilor obiș­nuiți, s-a aflat minunatul părinte Iosif, vrednicul arhipăstor al aces­tei înfloritoare în spirit eparhii, promotoare neobosită a frumu­seții lui Dumnezeu și a slujirii Lui prin cultură de cea mai aleasă ca­litate. Cum spunea într-un inter­viu acordat postului național de televiziune: „Suntem aici și vom fi aici, iar generația de după noi va primi tradiția cu deplina con­știință a acestui fapt”. Iată la ce poate și la ce se cuvine să slujeas­că Frumosul!