Din binecuvântate pricini, dar şi cu mult regret, n-am putut participa decât la cea de-a doua zi a manifestărilor, când am prezentat binecredincioasei şi distinsei asistenţe o comu­nicare în legătură cu prezenţa Sfinţilor Brâncoveni în imnografia lui Ioan Alexandru, dar făcând în prealabil şi unele referinţe la mis­tica Împărtăşaniei. Numeroase sunt aceste imne de o mare frumuseţe şi de un vădit im­pact spiritual, şi ele urmează să apară într-o carte aparte, la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Ca la fiecare ediţie, la subsolul catedralei Saint-Sulpice, în Cripta Puţului, în concepţia curatorială a doamnei preotese Alexandra Marinescu-Sav, a fost organizată o amplă expoziţie. Partea cea mai consistentă a acesteia au constituit-o lucrările iconografice dedicate pe parcursul mai multor ani de Elena Murariu Sfinţilor Brâncoveni. Văzusem şi expoziţia realizată, în mare măsură cu aceleaşi lucrări, la Muzeul Ţăranului Român, dar acum penum­bra Criptei le sporea taina şi impactul emoţional. Mi-aduc amin­te cum pe Elena Murariu am cunoscut-o cu prilejul vernisajului unei icoane cu Sfântul Ştefan cel Mare, icoană ce stă acum, spre închinare şi rugăciune, la mănăstirea necropolă a Domnitorului, la Putna. În câteva zeci de lucrări, adunate sub denumirea gene­rică Rădăcini brâncovenesti,jertfa de zidire culturală, dar îndeo­sebi spirituală a Brâncovenilor, până la mărturisirea cu preţul vie­ţii a credinţei lor de neclintit în Hristos, a fost explorată cu multă iubire şi cu măiestria generată de aceasta. Mi-a plăcut mult fap­tul că doamna Elena Murariu a sesizat şi sfinţenia, în fond marti- rică şi ea, a doamnei Maria (Marica) Brâncoveanu, prezenţă creş­tină exemplară în istoria noastră.

Duhul artistic şi spiritual al grupului „Prolog” a fost prezent în acest an printr-unul dintre membrii grupului, Matei Lăzărescu, şi prin doi apropiaţi ai lui, Alexandru Antonescu, vrednicul pic­tor şi iconar din Alba Iulia, precum şi de Valentin Scărlătescu, lo­cuind de ani buni în Franţa. Primii doi şi-au reunit lucrările sub genericul comun Dincolo de timp si spaţiu.O parte dintre lucrări­le lui Matei Lăzărescu se legau direct de Constantin Brâncoveanu prin faptul că fuseseră realizate în cursul unei tabere organizate la Mogoşoaia şi prezentau elemente din ctitoriile brâncoveneşti de acolo. Autorul acestor pânze face parte din grupul destul de restrâns al celor mai importanţi pictori români ai zilelor noastre. Un maestru în adevăratul sens al cuvântului! Alexandru Antonescu s-a înfăţişat cu lucrări pe o temă atât de proprie şi de dragă lui, cea a candelelor, în legătură subtilă cu candela care a vegheat ne­descifrată, aproape două sute de ani, la mormântul lui Constantin Brâncoveanu. Sunt lucrări de un mare rafinament plastic şi spiri­tual, realizate cu nesfârşită acribie. Pe Valentin Scărlătescu parcă îl găsesc de la an la an tot mai bun, mai stăpân pe mijloacele sale de expresie, mai limpede în exprimare. Lucrările sale din acest an, mici sculpturi compuse, se refereau la tema jertfei în zidirea de lăcaşuri sfinte, cu subtilă trimi­tere şi la Meşterul Manole (a că­rui legendă a fost prezentată in ex- tensode eruditul specialist în materie, profesorul Ioan Taloş, re­zident acum în Germania). Pentru noi este şi o trimitere la Emanuel, la Hristos Care S-a jertfit pentru edificarea Bisericii Sale. Li s-a adă­ugat, integrându-se convingător, cu o instalaţie video (Memorii sa­cre),tânăra Lavinia Georgiana Răican de la Paris. Alexandra Sav, care provocat, supravegheat şi pus în pagină toată această asambla­re de lucrări, diferite, dar venind din acelaşi duh al seriozităţii pro­fesionale şi al slujirii lui Hristos, şi-a adăugat în chip fericit, pre­cum o pecete consfinţitoare, am- prenta-i, una cu puternică încăr­cătură teologică. Anume, ne-a sugerat prin mijloace plastice de o mare simplitate şi acurateţe cum Hristos, după grelele-I pătimiri, S-a ridicat nevăzut din mormân- tu-I aflat gol de ucenici pentru a Se aşeza definitiv în potirul euha- ristic, întru comuniune şi maxi­mă comunicare. Dacă învăţătura Brâncovenilor este una a mărtu­risirii dreptei credinţe, apoi expo­ziţia propusă s-a dorit a fi în acest duh. Şi a izbutit!

Am spus că am regretat pre­zenţa mea atât de scurtă şi din pri­cina faptului că valori dragi mie s-au produs cu mult succes în manifestările altor zile ale festivalu­lui: Jean-Franţois Colosimo, pă­rintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, părinţii Ionuţ Gînscă şi Iulian Nistea cu expoziţia lor de fotografii (Eroii nimănui),mo­nahia Atanasia Văetişi (de la mă­năstirea Stavropoleos), pianista Charlotte Coulaud, actriţa Dana Cavaleru ş.a.

Din nou sectorul cultural al Mitropoliei şi-a dus la bun capăt misiunea, oferind zile de festin cultural participanţilor, care au plecat tămăduitor încărcaţi de frumuseţea revărsată de invitaţii organizatorilor.

Ca totdeauna, discret, dar foarte atent, cu multă modestie, oarecum din umbră, veghind cu duhul şi cu trupul, aşezat cumin­te în rândurile spectatorilor obiş­nuiţi, s-a aflat minunatul părinte Iosif, vrednicul arhipăstor al aces­tei înfloritoare în spirit eparhii, promotoare neobosită a frumu­seţii lui Dumnezeu şi a slujirii Lui prin cultură de cea mai aleasă ca­litate. Cum spunea într-un inter­viu acordat postului naţional de televiziune: „Suntem aici şi vom fi aici, iar generaţia de după noi va primi tradiţia cu deplina con­ştiinţă a acestui fapt”. Iată la ce poate şi la ce se cuvine să slujeas­că Frumosul!