Sfintele mucenite fecioare Arhelaia, Tecla și Susana (6 iunie)

Ea vieÅ£uia la un loc oarecare osebit, aproape de Roma, într-o mănăstire mică ÅŸi neÅŸtiută, pentru a fi păzită, pe cât se putea, întru cumplitele vremi ale închinării la ido­li. Åži pornindu-se în Roma prigoană mare împotriva creÅŸtinilor de către păgânul îm­părat DiocleÅ£ian, sfânta fecioară Arhelaia, cu două surori ale sale întru Hristos ÅŸi îm­preună pustnice, Tecla ÅŸi Susana, temându-se, au lăsat Roma ÅŸi au fugit în Campania, îmbrăcate cu haine bărbăteÅŸti, pentru ca ast­fel să nu fie cunoscute că sunt fecioare.

AÅŸezându-se acolo, nu departe de ceta­tea ce se numea Nola, la un loc smerit ÅŸi pus­tiu, se îndeletniceau ziua ÅŸi noaptea cu rugă­ciunile lor cele cu dinadinsul către Dumnezeu ÅŸi cu alte lucruri plăcute Lui, tămăduind ne­putinÅ£ele bolnavilor, căci primiseră de la Dumnezeu darul tămăduirii cu minune, pen­tru curăÅ£ia ÅŸi sfinÅ£enia vieÅ£ii lor. Åži erau feÅ£ele lor smerite, blânde ÅŸi luminate, ca unele ce se bucurau cu inimile întru D omnul Dumnezeul lor ÅŸi cu însăÅŸi înfăÅ£iÅŸarea lor îÅŸi arătau întrea­ga lor înÅ£elepciune ÅŸi sfinÅ£enie. Hainele pe dânsele erau rupte ÅŸi aspre, fiind făcute din păr, ÅŸi toată asemănarea lor era sărăcăcioasă ÅŸi pustnicească. Perii capetelor lor erau tunÅŸi ca ÅŸi la bărbaÅ£i, ÅŸi mulÅ£i le socoteau pe ele că sunt bărbaÅ£i, iar nu femei.

Deci se adunau la dânsele oameni de primprejur, unii pentru tămăduiri, alÅ£ii pen­tru povăÅ£uiri, pentru că ele aveau, pe lângă darul tămăduirii, ÅŸi cuvântul învăÅ£ăturii ce­lei de Dumnezeu insuflate, ÅŸi nu numai tru­purile oamenilor le tămăduiau, ci ÅŸi suflete­le, ÅŸi pe mulÅ£i i-au adus de la păgânătatea închinării la idoli la credinÅ£a în Hristos, stră­bătând slava despre dânsele prin toată Å£ara aceea.

Astfel a ajuns vestea despre ele până la ighemonul Campaniei, cu numele Leontie, pentru că ostaÅŸii lui erau puÅŸi în multe lo­curi să pândească pe creÅŸtini, ÅŸi înÅŸtiinÅ£ându-se ei de sfintele fecioare, au spus ighemonului. Iar el le-a poruncit să le prindă ÅŸi să le aducă la dânsul, în cetatea Salernei – căci acolo ÅŸedeau atunci judecătorii ÅŸi munceau pe creÅŸtini. Deci sfintele fecioare au fost prinse ÅŸi aduse spre cercetare la Salerna, înaintea ighemonului. Iar ele au înÅ£eles că Mirele lor Cel fără de moarte ÅŸi nestricăcios, Domnul nostru Iisus Hristos, le cheamă la cununa mucenicească, pentru ca nu numai cu fecioria, ci ÅŸi cu sânge­le mucenicesc, ca ÅŸi cu o porfiră împărătească, fiind împodobite, să le ia pe dânsele în cămara Sa cea ce­rească. Deci s-au umplut de mare nădejde ÅŸi îndrăz­neală ÅŸi stăteau fără de temere înaintea chinuitorului, mărturisind cu glas mare tot adevărul despre dânse- le, spunând cine ÅŸi de unde sunt. Åži nu-ÅŸi ascundeau credinÅ£a ÅŸi viaÅ£a lor, că sunt creÅŸtine ÅŸi fecioare logo­dite lui Hristos, făgăduite să-ÅŸi păzească curăÅ£ia lor neîntinată pentru Dânsul până la sfârÅŸitul lor.

Iar ighemonul Leontie, căutând spre dânsele, a vă­zut pe fericita fecioară Arhelaia mai în vârstă cu anii, mai îndrăzneaÅ£ă la vorbă ÅŸi faÅ£a ei având deosebită cin­ste; deci s-a întors către dânsa ÅŸi i-a zis: „Ascultă, Arhelaia, pentru ce chemi la tine mulÅ£i oameni, buni ÅŸi răi, ÅŸi îi înveÅ£i să se închine lui Iisus Nazarineanul, Care n-a putut nici pe Sine să Se izbăvească când era mun­cit, ÅŸi Care nici acum nu poate să-i ajute cuiva? Pentru ce îndrăzneÅŸti a face doctorii cu cuvinte vrăjitoreÅŸti ÅŸi înÅŸeli poporul, ÅŸi te arăÅ£i a fi bărbat, îmbrăcându-te băr- băteÅŸte, tu, care eÅŸti femeie spurcată ÅŸi vrăjitoare vătă­mătoare? După cum mi se pare, tu însăÅ£i ai învăÅ£at ÅŸi pe aceste două fecioare la aceste farmece; aÅŸa că, de nu te voi pierde pe tine, apoi mulÅ£i bărbaÅ£i ÅŸi femei vei atra­ge la înÅŸelăciunea ta”

Sfânta fecioară a răspuns: „Eu, cu puterea lui Hristos, calc peste puterea ÅŸi lucrările diavolului, ÅŸi învăÅ£ pe oa­menii cei cu înÅ£elegere ÅŸi cinstiÅ£i să cunoască pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul ÅŸi pămân­tul, marea ÅŸi toate cele ce sunt într-însele. În numele Domnului meu Iisus Hristos, Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, tuturor bolnavilor se dă sănătate prin mine, roaba Lui. Åži nu mă prefac că sunt parte bărbătească, mărturisindu-mă acum îndată că sunt fecioară ÅŸi roabă a lui Hristos; iar acestea două îmi sunt surori întru Domnul, crescând cu mine în credinÅ£a lui Hristos încă din tinereÅ£ile lor”. Ighemonul a zis: „Tot cel ce nu se supune poruncii împărăteÅŸti este vrednic de moarte cumplită”. Sfânta a răspuns: „Noi avem împărat pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru Care am lăsat lumea ÅŸi toate cele din ea; poruncii Aceluia ne supunem ÅŸi de la El aÅŸ­teptăm milă, pentru că El stăpâneÅŸ­te cerul ÅŸi pământul ÅŸi toate celelal­te din lume”.

Zis-a ighemonul: „Zeii noÅŸtri pe toate le Å£in ÅŸi le stăpânesc, iar numirile lor sunt acestea: Cron, Trismegist, Ermie, Afrodita, Ira, Atina; iar mai mare decât toÅ£i este Die. Acestea sunt puterile lui Dumnezeu care Å£in ÅŸi îndreaptă lu­mea”. Răspuns-a fecioara: „Zeii tăi sunt orbi ÅŸi cei orbi li se închină lor ÅŸi cred în ei”. Ighemonul a zis: „Dumnezeul vostru este unul ÅŸi nu este puternic să Se apere singur, căci a fost răstignit pe cruce, adăpat cu oÅ£et, încunu­nat cu spini ÅŸi împuns cu suliÅ£a” Sfânta a răs­puns: „Toate acestea le-a răbdat Dumnezeul nostru pentru mântuirea noastră, ca toÅ£i cei ce cred în El să nu piară, ci să aibă viaÅ£a veÅŸ­nică; iar zeii tăi nu văd, nu aud, nu vorbesc ÅŸi nu pot să-ÅŸi ajute nici lor ÅŸi nici altora”.

Deci ighemonul, mâniindu-se, a dat-o unor lei flămânzi, ca s-o mănânce, aÅŸteptând ca îndată să fie sfâÅŸiată de ei. Iar fiarele s-au îmblânzit ca niÅŸte mieluÅŸei ÅŸi se tăvăleau la picioarele sfintei. Iar ea se ruga lui Dumnezeu ÅŸi zicea: „Doamne Dumnezeule, Părinte, Fiule ÅŸi Duhule Sfinte, Cel ce ai păzit până acum trupul meu curat de toată întinăciunea, precum ai îmblânzit fiarele ÅŸi mi-ai dat să biruiesc pe ighemonul cel mai cumplit decât fiarele, aÅŸa întotdeauna să-mi fii mie, roabei Tale, ajutor nedepărtat”. Ighemonul, văzând-o că petrece nevătămată de fiare, s-a umplut de mai multă mânie ÅŸi a poruncit ostaÅŸilor să ucidă fiarele, iar pe sfânta muceniÅ£ă s-o lege împreună cu surorile ei ÅŸi să le arunce în temniÅ£ă.

Dar în temniÅ£ă li s-a arătat îngerul Domnului, strălucindu-le cu negrăită lumină ÅŸi zicându-le: „Nu vă temeÅ£i, fecioarele lui Hristos, căci rugăciunile voastre s-au suit înaintea lui Dumnezeu ÅŸi acum vi s-au gătit cununile la cer!”. Acea lumină neobiÅŸnuită ce a strălucit în temniÅ£ă au văzut-o ÅŸi străjerii, care, umplându-se de spaimă, au strigat: „Cu adevărat, Unul este adevăratul Dumnezeu, pe Care aceste fecioare Îl propovăduiesc!” Iar a doua zi a zis ighemonul către sluji­tori: „Să-mi aduceÅ£i pe fermecătoarea ace­ea, care ieri m-a ocărât pe mine ÅŸi pe zeii mei cu batjocură”. Åži îndată Sfânta MuceniÅ£ă Arhelaia a fost pusă înaintea judecăÅ£ii ace­luia ÅŸi a zis către el: „O, chinuitorule, nu eu, ci lucrurile tale cele rele îÅ£i aduc hulă ÅŸi ne­cinste, ÅŸi încă ÅŸi focul cel nestins Å£i-l pregă­tesc Å£ie, ca să arzi într-însul, muncindu-te cu zeii tăi în veci. Iar de vei voi să te scapi de veÅŸnicele munci, ascultă cuvintele mele cele de folos ÅŸi primeÅŸte sfatul meu cel sănătos: crede în Dumnezeu Tatăl, Cel ce te-a zidit pe tine; ÅŸi întru Iisus Hristos, Unul născut Fiul Lui; ÅŸi întru Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede. Acesta este Dumnezeu, Unul în Treime, slăvit ÅŸi sus, ÅŸi jos!”

Iar ighemonul, socotind cuvintele aces­tea de râs ÅŸi de nebunie, a răspuns împotri­va lor, zicând: „De vei voi tu să crezi mie ÅŸi zeilor mei, te voi dărui cu bogăÅ£ii ÅŸi daruri ÅŸi vei primi loc înalt între femeile cele lumi­nate ale Romei; iar de nu vei asculta de mine, te voi da spre batjocura desfrânaÅ£ilor celor fără de ruÅŸine ÅŸi după aceea, muncindu-te cu amar, te voi rândui la moarte cumplită; iar trupul tău îl voi arunca să-l mănânce câi­nii, fiarele ÅŸi păsările”. Sfânta a răspuns: „Eu am ajutor pe Domnul meu Iisus Hristos, Care, precum este păzitor al sufletului meu, aÅŸa ÅŸi al trupului, ÅŸi mă va feri pe mine de întinăciunea cu care tu te gândeÅŸti să mă ne­cinsteÅŸti, precum ÅŸi pe cele ce au pătimit mai înainte de mine le-a ferit neîntinate de cei necredincioÅŸi. Iar de moarte nu am grijă, pentru că aÅŸtept să dobândesc viaÅ£a cea veÅŸ­nică de la Domnul meu, Care mă va numă­ra pe mine cu îngerii Săi cei sfinÅ£i, în bucu­ria cea nesfârÅŸită”.

Atunci ighemonul a poruncit să dezbra­ce pe sfântă ÅŸi să-i strujească cinstitul ei trup cel fecioresc cu piepteni de fier ÅŸi să o bată aspru, iar rănile ei să le stropească cu unt­delemn fierbinte ÅŸi cu smoală pregătită pen­tru aceea. Astfel au strujit trupul ei cel sfânt ÅŸi l-au ars până la oase, încât toÅ£i cei ce ve­niseră la acea priveliÅŸte ÅŸi priveau la acea pă­timire a sfintei muceniÅ£e se minunau foar­te cum fecioara, care era de firea cea neputincioasă, putea suferi atât de cumpli­te munci ÅŸi să fie vie! Atunci Sfânta Arhelaia, ridicându-ÅŸi ochii în sus ÅŸi înălÅ£ându-ÅŸi mâi­nile în chipul crucii, a zis: „Stăpâne, priveÅŸ­te din cer, de la scaunul cel sfânt al Tău, spre roaba Ta cea credincioasă, stinge focul cel arzător cu roua darului Tău ÅŸi fă uÅŸurare din dureri trupului meu întru rănile cele făcu­te mie de acest căznaÅŸ”.

Abia a grăit aceste cuvinte ÅŸi îndată a ră­sărit peste capul ei o lumină minunată ÅŸi un glas s-a auzit zicând: „Nu te teme, sunt cu tine”. Åži văzând căznaÅŸul pe sfânta petrecând nevătămată, se mânia ÅŸi scrâÅŸnea din dinÅ£i. Deci era acolo o piatră foarte mare, care abia putea fi miÅŸcată de mulÅ£i oameni. Atunci ti­ranul a poruncit ca să o ridice ÅŸi să pună sub ea pe muceniÅ£ă, ca să fie zdrobită de greuta­tea fără de măsură a pietrei. Åži după ce slu­jitorii au făcut aceea, deodată îngerul Domnului, care stătea nevăzut lângă fecioa­ră, a prăvălit acea piatră în altă parte ÅŸi pia­tra a ucis pe slujitorii ighemonului; iar sfân­ta s-a aflat vie, lăudând pe Dumnezeu ÅŸi cântând: „Bine eÅŸti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinÅ£ilor noÅŸtri, Care mântuieÅŸti pe cei ce nădăjduiesc spre Tine!”.

Iar poporul, văzând acea minune, a stri­gat: „Adevărat este Dumnezeul creÅŸtinilor, Cel propovăduit de muceniÅ£ă”. Ighemonul a zis către ai săi: „Ce să facem acestei ferme­cătoare? Iată, biruieÅŸte toate muncile; lu- aÅ£i-o ÅŸi duceÅ£i-o afară din cetate, asemenea luaÅ£i ÅŸi pe cele două fecioare ce-i urmează ei ÅŸi pe toate trei să le ucideÅ£i cu sabia”. Deci ostaÅŸii, luând pe sfintele muceniÅ£e, care aveau mâinile legate dinapoi, le-au scos afară din cetate.

Åži ajungând la locul cel de ucidere, pe când ostaÅŸii voiau să le taie, au văzut arăta­re îngerească ÅŸi s-au spăimântat; căci sfinÅ£ii îngeri, care priveau la pătimirea sfintelor mu­ceniÅ£e, s-au apropiat să ia cu slavă sufletele lor cele muceniceÅŸti. Åži văzând ostaÅŸii veni­rea de faÅ£ă a acelor îngeri, s-au temut ÅŸi stă­teau tremurând, ca ÅŸi cum ar fi uitat de sine. Iar Sfânta Arhelaia, săvârÅŸind rugăciunea sa, a zis către ostaÅŸi: „ÎndepliniÅ£i porunca voas­tră!”. Iar ostaÅŸii au răspuns: „Nu îndrăznim, stăpână, de vreme ce ne-a cuprins o mare frică!”. Atunci toate sfintele fecioare împre­ună le-au zis: „De nu faceÅ£i cele poruncite vouă, nu veÅ£i avea parte cu noi”. Iar ostaÅŸii, auzind acestea, ÅŸi-au tras săbiile ÅŸi le-au tă­iat cinstitele capete.

Astfel, cele trei sfinte cuvioase muceni- Å£e, curatele fecioare Arhelaia, Tecla ÅŸi Susana, săvârÅŸind nevoinÅ£ele lor, au intrat în căma­ra cea cerească ÅŸi au stat cu îngerii, înaintea Tatălui ÅŸi a Fiului ÅŸi a Sfântului Duh, Dumnezeu Cel în Treime închinat, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.