publicat in Sinaxar pe 7 Iunie 2014, 14:33
Fecioria biruiește lumea, potolește poftele cele trupești și nu se împărtășește cu strămoașa Eva, pentru că aceleia i s-a zis de Dumnezeu: întru dureri vei naște fii și vei fi sub stăpânirea bărbatului. Iar fecioria este liberă de această robie, pentru că nu se veștejește de mulțimea anilor, ci totdeauna înflorește și împodobește viața acelora ce-o păzesc. Cu aceasta unindu-se mireasa lui Hristos, a intrat în cămara cerească a Mirelui său. Cu această preacinstită și dumnezeiască dăruire și cu fecioria cea neîntinată împodobindu-se, fericita Arhelaia s-a făcut mireasă a lui Hristos și s-a arătat biruitoare a lumii.
Ea viețuia la un loc oarecare osebit, aproape de Roma, într-o mănăstire mică și neștiută, pentru a fi păzită, pe cât se putea, întru cumplitele vremi ale închinării la idoli. Åži pornindu-se în Roma prigoană mare împotriva creștinilor de către păgânul împărat Dioclețian, sfânta fecioară Arhelaia, cu două surori ale sale întru Hristos și împreună pustnice, Tecla și Susana, temându-se, au lăsat Roma și au fugit în Campania, îmbrăcate cu haine bărbătești, pentru ca astfel să nu fie cunoscute că sunt fecioare.
Așezându-se acolo, nu departe de cetatea ce se numea Nola, la un loc smerit și pustiu, se îndeletniceau ziua și noaptea cu rugăciunile lor cele cu dinadinsul către Dumnezeu și cu alte lucruri plăcute Lui, tămăduind neputințele bolnavilor, căci primiseră de la Dumnezeu darul tămăduirii cu minune, pentru curăția și sfințenia vieții lor. Åži erau fețele lor smerite, blânde și luminate, ca unele ce se bucurau cu inimile întru D omnul Dumnezeul lor și cu însăși înfățișarea lor își arătau întreaga lor înțelepciune și sfințenie. Hainele pe dânsele erau rupte și aspre, fiind făcute din păr, și toată asemănarea lor era sărăcăcioasă și pustnicească. Perii capetelor lor erau tunși ca și la bărbați, și mulți le socoteau pe ele că sunt bărbați, iar nu femei.
Deci se adunau la dânsele oameni de primprejur, unii pentru tămăduiri, alții pentru povățuiri, pentru că ele aveau, pe lângă darul tămăduirii, și cuvântul învățăturii celei de Dumnezeu insuflate, și nu numai trupurile oamenilor le tămăduiau, ci și sufletele, și pe mulți i-au adus de la păgânătatea închinării la idoli la credința în Hristos, străbătând slava despre dânsele prin toată țara aceea.
Astfel a ajuns vestea despre ele până la ighemonul Campaniei, cu numele Leontie, pentru că ostașii lui erau puși în multe locuri să pândească pe creștini, și înștiințându-se ei de sfintele fecioare, au spus ighemonului. Iar el le-a poruncit să le prindă și să le aducă la dânsul, în cetatea Salernei – căci acolo ședeau atunci judecătorii și munceau pe creștini. Deci sfintele fecioare au fost prinse și aduse spre cercetare la Salerna, înaintea ighemonului. Iar ele au înțeles că Mirele lor Cel fără de moarte și nestricăcios, Domnul nostru Iisus Hristos, le cheamă la cununa mucenicească, pentru ca nu numai cu fecioria, ci și cu sângele mucenicesc, ca și cu o porfiră împărătească, fiind împodobite, să le ia pe dânsele în cămara Sa cea cerească. Deci s-au umplut de mare nădejde și îndrăzneală și stăteau fără de temere înaintea chinuitorului, mărturisind cu glas mare tot adevărul despre dânse- le, spunând cine și de unde sunt. Åži nu-și ascundeau credința și viața lor, că sunt creștine și fecioare logodite lui Hristos, făgăduite să-și păzească curăția lor neîntinată pentru Dânsul până la sfârșitul lor.
Iar ighemonul Leontie, căutând spre dânsele, a văzut pe fericita fecioară Arhelaia mai în vârstă cu anii, mai îndrăzneață la vorbă și fața ei având deosebită cinste; deci s-a întors către dânsa și i-a zis: „Ascultă, Arhelaia, pentru ce chemi la tine mulți oameni, buni și răi, și îi înveți să se închine lui Iisus Nazarineanul, Care n-a putut nici pe Sine să Se izbăvească când era muncit, și Care nici acum nu poate să-i ajute cuiva? Pentru ce îndrăznești a face doctorii cu cuvinte vrăjitorești și înșeli poporul, și te arăți a fi bărbat, îmbrăcându-te băr- bătește, tu, care ești femeie spurcată și vrăjitoare vătămătoare? După cum mi se pare, tu însăți ai învățat și pe aceste două fecioare la aceste farmece; așa că, de nu te voi pierde pe tine, apoi mulți bărbați și femei vei atrage la înșelăciunea ta”
Sfânta fecioară a răspuns: „Eu, cu puterea lui Hristos, calc peste puterea și lucrările diavolului, și învăț pe oamenii cei cu înțelegere și cinstiți să cunoască pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele. În numele Domnului meu Iisus Hristos, Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, tuturor bolnavilor se dă sănătate prin mine, roaba Lui. Åži nu mă prefac că sunt parte bărbătească, mărturisindu-mă acum îndată că sunt fecioară și roabă a lui Hristos; iar acestea două îmi sunt surori întru Domnul, crescând cu mine în credința lui Hristos încă din tinerețile lor”. Ighemonul a zis: „Tot cel ce nu se supune poruncii împărătești este vrednic de moarte cumplită”. Sfânta a răspuns: „Noi avem împărat pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru Care am lăsat lumea și toate cele din ea; poruncii Aceluia ne supunem și de la El așteptăm milă, pentru că El stăpânește cerul și pământul și toate celelalte din lume”.
Zis-a ighemonul: „Zeii noștri pe toate le țin și le stăpânesc, iar numirile lor sunt acestea: Cron, Trismegist, Ermie, Afrodita, Ira, Atina; iar mai mare decât toți este Die. Acestea sunt puterile lui Dumnezeu care țin și îndreaptă lumea”. Răspuns-a fecioara: „Zeii tăi sunt orbi și cei orbi li se închină lor și cred în ei”. Ighemonul a zis: „Dumnezeul vostru este unul și nu este puternic să Se apere singur, căci a fost răstignit pe cruce, adăpat cu oțet, încununat cu spini și împuns cu sulița” Sfânta a răspuns: „Toate acestea le-a răbdat Dumnezeul nostru pentru mântuirea noastră, ca toți cei ce cred în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică; iar zeii tăi nu văd, nu aud, nu vorbesc și nu pot să-și ajute nici lor și nici altora”.
Deci ighemonul, mâniindu-se, a dat-o unor lei flămânzi, ca s-o mănânce, așteptând ca îndată să fie sfâșiată de ei. Iar fiarele s-au îmblânzit ca niște mielușei și se tăvăleau la picioarele sfintei. Iar ea se ruga lui Dumnezeu și zicea: „Doamne Dumnezeule, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, Cel ce ai păzit până acum trupul meu curat de toată întinăciunea, precum ai îmblânzit fiarele și mi-ai dat să biruiesc pe ighemonul cel mai cumplit decât fiarele, așa întotdeauna să-mi fii mie, roabei Tale, ajutor nedepărtat”. Ighemonul, văzând-o că petrece nevătămată de fiare, s-a umplut de mai multă mânie și a poruncit ostașilor să ucidă fiarele, iar pe sfânta muceniță s-o lege împreună cu surorile ei și să le arunce în temniță.
Dar în temniță li s-a arătat îngerul Domnului, strălucindu-le cu negrăită lumină și zicându-le: „Nu vă temeți, fecioarele lui Hristos, căci rugăciunile voastre s-au suit înaintea lui Dumnezeu și acum vi s-au gătit cununile la cer!”. Acea lumină neobișnuită ce a strălucit în temniță au văzut-o și străjerii, care, umplându-se de spaimă, au strigat: „Cu adevărat, Unul este adevăratul Dumnezeu, pe Care aceste fecioare Îl propovăduiesc!” Iar a doua zi a zis ighemonul către slujitori: „Să-mi aduceți pe fermecătoarea aceea, care ieri m-a ocărât pe mine și pe zeii mei cu batjocură”. Åži îndată Sfânta Muceniță Arhelaia a fost pusă înaintea judecății aceluia și a zis către el: „O, chinuitorule, nu eu, ci lucrurile tale cele rele îți aduc hulă și necinste, și încă și focul cel nestins ți-l pregătesc ție, ca să arzi într-însul, muncindu-te cu zeii tăi în veci. Iar de vei voi să te scapi de veșnicele munci, ascultă cuvintele mele cele de folos și primește sfatul meu cel sănătos: crede în Dumnezeu Tatăl, Cel ce te-a zidit pe tine; și întru Iisus Hristos, Unul născut Fiul Lui; și întru Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede. Acesta este Dumnezeu, Unul în Treime, slăvit și sus, și jos!”
Iar ighemonul, socotind cuvintele acestea de râs și de nebunie, a răspuns împotriva lor, zicând: „De vei voi tu să crezi mie și zeilor mei, te voi dărui cu bogății și daruri și vei primi loc înalt între femeile cele luminate ale Romei; iar de nu vei asculta de mine, te voi da spre batjocura desfrânaților celor fără de rușine și după aceea, muncindu-te cu amar, te voi rândui la moarte cumplită; iar trupul tău îl voi arunca să-l mănânce câinii, fiarele și păsările”. Sfânta a răspuns: „Eu am ajutor pe Domnul meu Iisus Hristos, Care, precum este păzitor al sufletului meu, așa și al trupului, și mă va feri pe mine de întinăciunea cu care tu te gândești să mă necinstești, precum și pe cele ce au pătimit mai înainte de mine le-a ferit neîntinate de cei necredincioși. Iar de moarte nu am grijă, pentru că aștept să dobândesc viața cea veșnică de la Domnul meu, Care mă va număra pe mine cu îngerii Săi cei sfinți, în bucuria cea nesfârșită”.
Atunci ighemonul a poruncit să dezbrace pe sfântă și să-i strujească cinstitul ei trup cel fecioresc cu piepteni de fier și să o bată aspru, iar rănile ei să le stropească cu untdelemn fierbinte și cu smoală pregătită pentru aceea. Astfel au strujit trupul ei cel sfânt și l-au ars până la oase, încât toți cei ce veniseră la acea priveliște și priveau la acea pătimire a sfintei mucenițe se minunau foarte cum fecioara, care era de firea cea neputincioasă, putea suferi atât de cumplite munci și să fie vie! Atunci Sfânta Arhelaia, ridicându-și ochii în sus și înălțându-și mâinile în chipul crucii, a zis: „Stăpâne, privește din cer, de la scaunul cel sfânt al Tău, spre roaba Ta cea credincioasă, stinge focul cel arzător cu roua darului Tău și fă ușurare din dureri trupului meu întru rănile cele făcute mie de acest căznaș”.
Abia a grăit aceste cuvinte și îndată a răsărit peste capul ei o lumină minunată și un glas s-a auzit zicând: „Nu te teme, sunt cu tine”. Åži văzând căznașul pe sfânta petrecând nevătămată, se mânia și scrâșnea din dinți. Deci era acolo o piatră foarte mare, care abia putea fi mișcată de mulți oameni. Atunci tiranul a poruncit ca să o ridice și să pună sub ea pe muceniță, ca să fie zdrobită de greutatea fără de măsură a pietrei. Åži după ce slujitorii au făcut aceea, deodată îngerul Domnului, care stătea nevăzut lângă fecioară, a prăvălit acea piatră în altă parte și piatra a ucis pe slujitorii ighemonului; iar sfânta s-a aflat vie, lăudând pe Dumnezeu și cântând: „Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, Care mântuiești pe cei ce nădăjduiesc spre Tine!”.
Iar poporul, văzând acea minune, a strigat: „Adevărat este Dumnezeul creștinilor, Cel propovăduit de muceniță”. Ighemonul a zis către ai săi: „Ce să facem acestei fermecătoare? Iată, biruiește toate muncile; lu- ați-o și duceți-o afară din cetate, asemenea luați și pe cele două fecioare ce-i urmează ei și pe toate trei să le ucideți cu sabia”. Deci ostașii, luând pe sfintele mucenițe, care aveau mâinile legate dinapoi, le-au scos afară din cetate.
Åži ajungând la locul cel de ucidere, pe când ostașii voiau să le taie, au văzut arătare îngerească și s-au spăimântat; căci sfinții îngeri, care priveau la pătimirea sfintelor mucenițe, s-au apropiat să ia cu slavă sufletele lor cele mucenicești. Åži văzând ostașii venirea de față a acelor îngeri, s-au temut și stăteau tremurând, ca și cum ar fi uitat de sine. Iar Sfânta Arhelaia, săvârșind rugăciunea sa, a zis către ostași: „Îndepliniți porunca voastră!”. Iar ostașii au răspuns: „Nu îndrăznim, stăpână, de vreme ce ne-a cuprins o mare frică!”. Atunci toate sfintele fecioare împreună le-au zis: „De nu faceți cele poruncite vouă, nu veți avea parte cu noi”. Iar ostașii, auzind acestea, și-au tras săbiile și le-au tăiat cinstitele capete.
Astfel, cele trei sfinte cuvioase muceni- țe, curatele fecioare Arhelaia, Tecla și Susana, săvârșind nevoințele lor, au intrat în cămara cea cerească și au stat cu îngerii, înaintea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Dumnezeu Cel în Treime închinat, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.