Fragment din predica Mitropolitului Ierotheos Vlachos la biserica Sfântul Grigorie Palama din București (31 mai 2014)
Este o perioadă aparte între Paști și Cincizecime. Dacă luăm aminte la această perioadă, vom vedea că există aici două aspecte foarte importante. Primul este faptul că Evanghelia pe care o citim la slujbe este cea de la Ioan. Iar această Evanghelie este prin excelență lectura cea mai duhovnicească a Bisericii. Ioan a fost evanghelistul iubirii, dar și un evanghelist teolog, purtător de Dumnezeu. Celelalte Evanghelii, de la Matei, Marcu și Luca, sunt numite „Evanghelii sinoptice” și se citesc în restul anului liturgic.
În tradiția Bisericii noastre este vizibilă această distincție; Evanghelia pentru noul botezat, pentru creștin, este Evanghelia de la Ioan. Primele trei Evanghelii vorbesc în general despre viața Mântuitorului, care alunga diavolii și îi tămăduia pe oameni. În Evanghelia după Ioan, Hristos apare ca fiind Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu, Mila și Viața lumii, iar detaliile istorice prezentate sunt legate de aceste noțiuni teologice mai înalte.
Al doilea aspect este că, în această perioadă a Penticostarului, în aproape fiecare duminică citim pericope evanghelice care fac referire la apă. În duminica a patra după Paște, cea a Slăbănogului, aflăm despre paraliticul care a așteptat lângă apă vreme de 38 de ani. În următoarea duminică, cea a Samarinencei, iarăși întâlnim acest element, sub forma fântânii. În duminica a șasea, cea a Orbului din naștere, iarăși se face referire la apă, căci orbul este trimis, după cum știm, la izvorul Siloamului. La jumătatea Praznicului Îl auzim din nou pe Hristos spunând că El este Izvorul vieții. Toate lucrurile acestea sunt legate, creează o unitate. Sfinții Părinți nu le-au rânduit la întâmplare. Lucrul acesta s-a făcut pentru că, în acele vremuri, în Sâmbăta Mare erau botezați un număr mare de credincioși. Iar în răstimpul Postului Mare catehumenii se pregăteau pentru Botez. De aceea se și citea Evanghelia după Marcu, în care se spune cum ies diavolii din inima omului. Așadar, în Sâmbăta dinaintea Învierii se făcea la Pavecerniță acest Botez colectiv, în baptisteriu, apoi noii botezați intrau cu ceilalți credincioși în biserică. Åži, fiindcă erau de față acești noi botezați, se citea la slujbă Evanghelia după Ioan, care este Evanghelia teologică. De aceea toate referirile din Penticostar trimit la apă.
Colimvitra este pântecele Bisericii, acolo unde se face nașterea duhovnicească a creștinilor. Åži chiar seamănă această colimvitră cu un pântece. Așa cum avem prima naștere, cea omenească, prin care ieșim din pântecele maicii, așa avem și această a doua naștere, cea duhovnicească, din pântecele Bisericii. Åži așa cum la prima naștere dobândim înrudire cu frații noștri și cu ceilalți membri ai familiei, așa și acum, la a doua naștere, dobândim înrudire cu ceilalți membri ai Bisericii. Astfel încât creștinii trebuie să știe că între ei există și altă înrudire, cea duhovnicească, și că au renăscut din apele co- limvitrei și s-au făcut mădulare ale Trupului lui Hristos. Nu Biserica este una, iar Hristos altceva, ci Hristos este Capul Însuși al Bisericii, iar noi suntem mădularele Lui. Din această pricină se vorbește neîncetat în aceste zile despre colimvitră și despre apă, fiindcă și noi trebuie să înțelegem marea vrednicie și însemnătate a Tainei Botezului și a Tainei Mirungerii.
Dar ceea ce ne impresionează încă și mai mult este că și în duminica Cincizecimii Îl vom auzi pe Hristos spunând că „cel ce crede în mine, din pântecele lui vor curge râuri de apă vie”. Deosebirea este că în duminicile anterioare se făcea referire la o apă care este în afara omului, iar în ziua Cincizecimii se vorbește despre o apă care este înlăuntrul nostru, în ființa noastră, în inima noastră. Se arată astfel lucrarea Duhului Sfânt, Care vine înlăuntrul nostru, în inima noastră, și de acolo se va naște cuvântarea de Dumnezeu. Åži Sfântul Simeon Noul Teolog spune că există un Botez cu apă și un Botez cu Duh. Botezul cu apă este Taina Sfântului Botez, când ieșim afară din colimvitră; desigur că și atunci Îl primim pe Duhul Sfânt. Dar trebuie ca acest Duh Sfânt dinlăuntrul nostru să sporească, trebuie ca omul să purceadă mai departe și să ajungă la experierea, la cercarea Duhului Sfânt. Astfel, scopul nostru în viață, al creștinilor, este de a trece de la Botezul cu apă la Botezul cu Duh.
Cum simțim dacă în inima noastră izvorăște această apă vie, care este Însuși Iisus Hristos? Atunci când înlăuntrul nostru este dragoste mare de Dumnezeu, când inima noastră devine lăcaș de rugăciune neîncetată și, bineînțeles, atunci când avem vederi duhovnicești înalte, așa cum au avut Sfinții Părinți. Åži atunci dinlăuntrul ființei noastre ni se face și ni se dă nouă o bucurie și o cuvântare de Dumnezeu. Åži prin această putere a Duhului Sfânt putem răzbate și trece dincolo de toate necazurile vieții acesteia și putem birui, astfel încât să urcăm la o altă dimensiune a vieții duhovnicești. Așa cum astronautul pleacă de pe Pământ și iese de sub influența aceasta a câmpului gravitațional, fiind supus altor legi decât cele ale Pământului, așa și creștinul care are Botezul apei și Botezul Duhului reușește să biruiască, trece dincolo de legile lumii.
Aceasta ne-a învățat pe noi Sfântul Grigorie Palama, căci toată teologia sa este despre cum să ajungem la vederea luminii dumnezeiești. Este un lucru știut că rugăciunea pe care o făcea sfântul era: „Luminează-mi întunericul!”, căci simțea înlăuntrul său acest întuneric duhovnicesc, care era de fapt lipsa luminii lui Dumnezeu. Unde nu există lumina lui Dumnezeu, acolo este întuneric.
Teologia scolastică are drept centru creierul, iar teologia ortodoxă are drept centru inima: „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule”, „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” Să ne rugăm cu toții ca în ziua Cincizecimii să simțim lucrarea Sfântului Duh în inima noastră. Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune în această privință că la fel cum femeia care a luat în pântece simte noua viață ce crește în ea din săltările pruncului în pântecele ei, așa și omul care are înlăuntrul lui pe Duhul Sfânt înțelege lucrul acesta din săltările inimii lui.
Dumnezeu este viața noastră și lumina noastră. El este Capul slăvit Care ne chivernisește și ne călăuzește în această viață. Să ne ajute Domnul ca în duminica Cincizecimii să simțim și noi înlăuntrul nostru această mișcare și această săltare, acest izvor al vieții Duhului Sfânt. Să ne potolim și noi setea, cei ce însetăm de lucrul acesta, și să întâlnim Izvorul veșnic, Care este Hristos.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team