Odată, patru ucenici au vrut să se întreacă. Zis si făcut. S-au aÅŸezat toÅ£i într-o încăpere si au decis ca, timp de trei zile, nici unul să nu spună o vorbă, ca astfel să-ÅŸi încerce răbdarea ÅŸi puterea de concentrare. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abÅ£ine ÅŸi a zis:

Fiecare ucenic a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia ÅŸi mândria – cele patru ispite care încearcă pe oameni în tot ceasul. De aceea, răbdarea este cel mai bun tovarăÅŸ de drum în viată, fie că munceÅŸti, că înveÅ£i sau că te rogi.

NU UITAÈšI: „Unde nu este răbdare, nu este nici iubire."

(sursa: www.crestinortodox.ro)

MAMA
(de Leon Magdan)

Erau trei sărmani:
doi copii ÅŸi-o mamă.

Nu aveau, săracii, bani,
doar o pâine-ntr-o maramă.

Mama lor o frânse-n două
ÅŸi le dete pe rând lor
fiecare jumătate.
– Mamă, ziseră copiii-n cor,
Å£ie ce-Å£i va rămânea?
– Voi, răspunse zâmbind ea!

Lucrul cel mai sfânt din toate
Este-o inimă de mamă!
Doar pentru copii ea bate
Åži veghează zi ÅŸi noapte.

COPIEREA DESENULUI

E nevoie de un număr par de jucători, mi­nimum patru, aÅŸezaÅ£i la o masă de scris, ÅŸi ace­laÅŸi număr de foi de hârtie ÅŸi creioane; ÅŸi un ar­bitru.

Fiecare copil va avea o foaie ÅŸi un creion. Primul copil va desena pe foaia lui un lucru/ obiect, încercând să nu fie văzut de ceilalÅ£i. Apoi dă foaia celui de-al doilea copil. Acesta obser­vă desenul ÅŸi, pe foaia lui, scrie o caracterizare/ descriere a ceea ce a văzut. Când a terminat, desenul e luat de arbitru, iar descrierea va mer­ge la al treilea coleg. Acesta, Å£inând cont de de­scriere, va încerca să facă desenul cerut, fără a fi văzut de ceilalÅ£i, după care îl dă următorului coleg. Åži tot aÅŸa până când ÅŸi ultimul copil face desenul după descrierea primită.

La final, arbitrul va arăta tuturor ÅŸirul dese­nelor care au fost făcute, ele fiind, de fapt, co­pii ale desenului iniÅ£ial. Sigur totul va stârni o mare de râs!