Plăcinta leprosului. Mărturia iubirii avvei Aghaton
publicat in Cuvânt filocalic pe 3 Mai 2014, 04:28
Fără putinţă de tăgadă, pustiul Egiptului a fost o binecuvântare dată de Dumnezeu Bisericii, prin nevoinţa atâtor şi atâtor ostenitori, poate în cea mai mare parte rămaşi dincolo de cunoaşterea noastră, în anonimatul sfânt al tăcerii. Mulţi dintre aceşti nevoitori s-au păstrat însă în memoria colectivă a Bisericii, fie prin trăire pilduitoare, fie prin învăţătură înţelepţită de apropierea de Dumnezeu. Între ei, luminat de puterea rugăciunii neîncetate, arde avva Agathon, cel care, pentru a deprinde tăcerea, a purtat neîncetat în gură o piatră, timp de trei ani.
Prăznuit de Biserică pe 8 ianuarie, avva Aghaton s-a nevoit în pustiul Egiptului la cumpăna secolelor al IV-lea şi al V-lea. A fost o vreme ucenic al avvei Pimen, „dascălul plânsului” din pustiu, si apoi al mareu i M a c a r i e Egipteanul. Deprins cu tăcerea, marea şi draga lui osteneală, awa Agathon a devenit una dintre cele mai bune pilde ale lucrării rugăciunii neîncetate, cum îl vor socoti sfinţii părinţi de după el.
Multe au fost faptele sale pilduitoare pentru ucenicii care îl urmau. Se spune că, mutându-se adesea din chiliile făcute doar pentru osteneala trupului, nu lua cu sine decât cuţitasul pentru despicat nuiele. Împletea cosuri si le vindea în cetate cu cât i se oferea. Scopul muncii sale era osteneala trupească, nicidecum câștigul. O dată, pe când mergea spre cetate să-si vândă rodul muncii, l-a întâmpinat un lepros, care i-a cerut să-l ia cu sine. Fără a cârti, avva l-a luat în spinare. Pe drum, leprosul l-a iscodit, întrebându-l unde merge si ce face în cetate. Avva i-a spus rostul drumului său, iar leprosul i-a cerut să-l ducă si pe el în piaţă. Ajunsi acolo, avva a vândut un cos. „Cu cât l-ai dat?”,l-a întrebat leprosul. „Cu atât...”, i-a răspuns avva. „Du-te si ia-mi o plăcint㔪i avva i-a luat. Şi tot asa, la fiecare cos vândut, leprosul îi cerea câte ceva. La urmă, când să plece spre chilie, avva îsi ia rămas-bun. Leprosul îl întreabă iar unde merge, si, aflând drumul avvei, îi cere să îl ducă si pe el si să îl lase de unde l-a luat mai întâi. Supunându-se din nou fără cârtire, avva l-a ridicat în spinare si l-a dus la locul în care îl întâlnise. După ce l-a lăsat jos, a auzit glasul leprosului: „Binecuvântat esti, Agathon, de Dumnezeu în cer si pe pământ”. Şi ridicând avva ochii, n-a mai văzut pe nimeni. Leprosul fusese îngerul Domnului, care a venit să-l ispitească, dovedindu-i iubirea. De altfel, cândva le spusese avva ucenicilor săi: „De mi-ar fi fost cu putinţă să găsesc un bubos şi să-i dau trupul meu şi să-l iau pe al lui, bucurie aş fi avut”.Şi Dumnezeu i-a dăruit, în parte, această bucurie.
DIN CUVINTELE AVVEI AGATHON
CUVÂNTUL 5:
CUVÂNTUL 8:
CUVÂNTUL 9:
Pr. Trandafir Vid, din volumul De dragul păcătoşilor - încercări de versificare a Patericului