Pelerinajul NEPSIS la mănăstirea „Notre Dame de Toute Protection”, la Bussy-en-Othe,14-16 martie 2014

Lumina dimineÅ£ii de duminică peste „dalba mănăstire” de la Bussy ne dezvăluie un loc al singurătăÅ£ii împlinite din care iubirea se revarsă tainic peste lume. Așa se face că ne simÅ£im dintr-o dată liberi, cu legăturile necesităÅ£ii rupte, Acolo mâna lui Dumnezeu este încăpă­toare ca Arca biblică, nu numai pentru aleÅŸi, ci pentru toÅ£i cei chemaÅ£i ai firii. SfinÅ£i cunoscuÅ£i, dar ÅŸi nenumăraÅ£i anonimi, mo­toare invizibile ale lumii, sunt cuprinÅŸi în iubirea divină ÅŸi înveÅŸniciÅ£i de pictură. Pentru prima oară în imaginarul iconic al JudecăÅ£ii de Apoi, fluviul de foc al Iadului se subÅ£iază ÅŸi devine fum, semn că jertfa lui Hristos nu a fost zadarnică.

Ce poate fi mai de prisos în creaÅ£ie de­cât melcul, ar spune cei ce traversează gră­bit viaÅ£a, fără să înÅ£eleagă popasul în dura­tă, transformarea pentru o clipă a timpului interior în timp absolut? Cu toate acestea, frescele îl pun la loc de cinste în Rai pe cel ce a ratat cursa vieÅ£ii, dar a câÅŸtigat pe loc eternitatea „îndrăznind” doar să intre în biserică în momentul pictării fericitei gră­dini. Melcul este chiar paradoxul mântui­rii grabnice printr-o aparentă rămânere în urmă. Acesta este un prilej de bucurie pen­tru noi, pelerinii împovăraÅ£i de lentoarea lipsei noastre de râvnă, de rugăciunea ri­sipită ÅŸi întârziată, de orgoliul paralizant al inimii, în fond, de tot ceea ce ne Å£ine pe loc, de acedia fiecărei zile. Putem ÅŸi noi spera acum să intrăm o dată cu melcul în spirala doxologiei neîncetate, acest simbol al timpului ce înaintează părând că stă toc­mai pentru a ne salva căutarea, a prelungi în infinit aspiraÅ£ia.

Amintirea Raiului este vie pretutin­deni în incinta mănăstirii. În grădină stau de strajă doisprezece pomi pentru cei doisprezece apostoli, rânduiÅ£i precum rugăciunea. Sub îndrumarea maicii sta­reÅ£e, îi „recunoaÅŸtem uÅŸor” pe SfinÅ£ii Petru ÅŸi Pavel. Mai jos, printre flori ÅŸi plante aromatice, în sihăstrie, se ascun­de capela Sfântului Serafim de Sarov unde presimÅ£im întâlnirea fabuloasă cu ursul ÅŸi îmblânzirea lui prin harul iubirii pen­tru întreaga făptură. Până ÅŸi pisica arÅ£ă­goasă a mănăstirii, uimitor exemplu de revoltă în lumea deplinei ascultări, ni se alătură pe furiÅŸ ÅŸi pozează elegant din ca­pul scării, după gust, în fotografia dinain­te de plecare.

Mere Colomba, îmbrăÅ£iÅŸare ÅŸi cuvin­te de rămas bun: „Nu uitaÅ£i să păstraÅ£i me­reu bucuria în inimile voastre.”

Roxana, Petronela si Arthur