Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 15 Aprilie 2014 Ora: 15:14

„... A ieșit din mormânt ca un Mire...”

Cuvântul Paște semnifică trecerea de la nefiinţă la fiinţă, de la iad la cer, de la moarte și de la stricăciune la viaţa cea veșnică. Se stie că în evreiește peschah înseamnă trecere.

 

Iar această trecere se face în Hristos, pen­tru că în El se unesc pentru totdeauna, comu­nică si se întrepătrund „energetic” cele omenești si cele dumnezeiești, cerul prezenţei dumnezeiești și pământul oamenilor. Paștile nostru [este] Hristos(1 Cor. 5, 7).

Tema soarelui – adevărat „soare de la mie­zul nopţii” „strălucind mai presus de lumină” subliniază năvălirea luminii cu neputinţă de oprit, în sens ioanic: Din mormânt Soarele Dreptăţii nouă ne-a strălucit. Şi: Lumina cea fără de ani e cea care se ridică din mormânt.

Cât este de simţită cu adevărat și mult prăznuită această noapte de mântuire și strălucită, a zilei celei purtătoare de Lumină a Învierii mai- nainte vestitoare fiind, întru care Lumina cea fără de ani din mormânt trupeşte tuturor a stră­lucit.

Astfel, mormântul se face cămară de nun­tă; Cel Înviat este Mirele, Cel ce vine, Cel ce este așteptat cu frică și cutremur încă de la în­ceputul săptămânii. Prin judecata judecăţilor despre care vorbește Sfântul Maxim Mărturisitorul, Judecătorul, fiindcă a primit, nevinovat fiind, să se facă osândit, mai prejos decât toţi, Se arată a fi Mirele celor care Îl pri­mesc în pocăinţă si recunoștinţă.

Să ne apropiem, purtători de Lumină, la Hristos, Cel ce a ieşit din mormânt ca un Mire...

Înviind, ieşi din Mormânt ca dintr-o căma­ră de nuntă...

Toată istoria mântuirii s-ar putea descrie ca o dramă a iubirii, ca o uriașă Cântare a Cântărilor: însă nu atât logodnica este cea care îl caută pe logodnic, cât Dumnezeu Cel credincios care caută pe poporul său necre­dincios, care caută omenirea ce s-a depărtat de la El, pentru a vorbi inimii ei si a-i aduce înapoi iubirea cea dintâi (Os. 2, 16-17).

La Paști, nunta se plinește. În Cel Înviat, omenirea întreagă și cosmosul se află tainic zidite din nou, schimbate la faţă. În ipostasul Său dumnezeiesc, deci desăvârșit, și pen­tru Care nimic exterior nu poate exista, Hristos, printr-o comuniune fără margini, ia asupra Sa întreaga zidire și o trage după El în Învierea Sa.

Ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul sculându-Te din mormânt.

În Hristos Cel vesnic viu si prezent în Duhul Sfânt, fiecare dintre noi moare și înviază: Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, în­viind Tu; Însuţi împreună mă preaslăveşte, Mântuitorule, întru Împărăţia Ta.

Învierea are o cuprindere cosmică, fiind­că trupul cuprinde tainic întreg cosmosul. De aceea, întreg universul este chemat să se bu­cure după ce a tremurat de groază sfântă di­naintea Patimii și îngropării Ziditorului său...

Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pă­mântul să se bucure... că Hristos S-a sculat, ve­selia cea veşnică!

Olivier Clement - Sărbătoarea Paştelui

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni