O  teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe, care se repezeau spre mal, lovindu-l cu putere și pro­ducând curenți ce pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede pre­cum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârco­leau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie.

Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televizi­uni pentru a filma straniul fenomen.

Steluțele de mare erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.

În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un co­pil care privea cu ochii plini de tristețe micuțele ste­le de mare. Cu toții se uitau și nimeni nu făcea nimic. Dintr-odată, copilul lăsă mâna tatălui său, își scoase încălțămintea și fugi pe plajă. Se aplecă și culese cu mânuțele sale trei steluțe de mare; apoi, luând-o la fugă, le duse în apă. După aceea se întoarse înapoi și repetă operațiunea.

De pe parapet, un om strigă spre el

-   Dar ce faci, băiete?

-   Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din fugă.

-   Dar pe plaja asta sunt mii și mii de stele de mare: cu siguranță nu ai să poți să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!

Copilul zâmbi, se aplecă iar și mai culese o stea de mare și, aruncând-o în apă, răspunse:

-  Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta. Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoa­se pantofii și șosetele și coborî și el pe plajă. Începu să adune stele de mare și să le arunce în apă. O clipă mai târziu, coborâră încă două fete și astfel erau deja pa­tru persoane care aruncau stele marine în apă. După alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sută, două sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă. Åži astfel au fost salvate toate.

Delia Ciobancan

Nu uita: Pentru a face o faptă bună, nu trebuie să aștepți exemplul altuia. Poți fi tu un exemplu pentru ca lumea să înceapă să se transforme în bine, chiar dacă la început poate părea imposibil.

Jocuri pentru copii: LATRUNCULI

Latrunculi a fost cel mai popular joc în Imperiul Roman. Acest joc ar re­prezenta forma incipientă a șahului. Numele vine de la cuvântul latrones, care înseamnă „merce­nar" și făcea referire la soldati. Au fost desco­perite nume­roase table de joc, dar cea mai comună are di­mensiuni de 12x8 pătrățele.

REGULI:

• se folosește o tablă de 12x8 ca di­mensiuni; piese albe și negre, câte 12 pentru fiecare jucător (dintre care una specială: REGELE)
• negrul începe jocul; toate piesele se pot mișca pe orizontală și verti­cală, câte spații vor, dar fără să sară peste alte piese;
• piesele pot fi capturate dacă sunt înconjurate din două părți opuse de adversar;
• pereții tablei nu pot fi folosiți pen­tru a captura piese;
• o piesă aflată într-un colț poate fi capturată dacă este înconjurată de două piese opuse colțului;
• mai multe piese pot fi capturate de-a lungul unei linii; regele nu poate fi cap­turat, dar poate fi imobilizat dacă este înconjurat din patru puncte, ast­fel încât să nu mai poată mișca;
• primul jucător care imobilizează re­gele adversarului câștigă jocul;
• dacă jocul ajunge în impas, câștigă­tor este cel care are mai multe pie­se capturate.