publicat in Asociaţia Nepsis pe 20 Ianuarie 2014, 15:03
Între 27 decembrie 2013 şi 2 ianuarie 2014 s-a desfăşurat tabăra de iarnă (sau de ski) organizată de Nepsis pentru tinerii din Mitropolia noastră. De la prima ediţie din 2010, numărul participanţilor a crescut continuu, ajungând anul acesta la aproape 170. Despre cum a fost în tabără s-a scris deja în mass-media. Despre încărcătura ei duhovnicească, umană şi emoţională aţi citit deja în articolele despre ediţiile taberei din anii trecuţi. De aceea am ales să publicăm de această dată doar o mărturie, cea a unei participante care venea pentru prima dată la o activitate organizată de Nepsis. Vă aşteptăm să veniţi şi să vedeţi!
Povesteam cu un prieten înainte de Sfintele Sărbători, spunându-i că mi-e dor de sufletul românesc.
De obicei, de sărbători mă duc acasă, alături de cei dragi, familie, prieteni vechi. A fost prima dată când am mers într-o tabără Nepsis, iar ceea ce am găsit acolo a fost ceea ce mă aştepta şi acasă de sărbători: suflete calde, veselie, tradiţie, credinţă.
Deşi nu am avut brad anul acesta, l-am găsit printre munţii acoperiţi de zăpadă, podoabele fiind sufletele grupului nostru, poveştile lor, discuţiile la care am participat, activităţile avute, prezenţa preoţilor, colindele.
Nu mă aşteptam să întâlnesc oameni pe care i-am văzut acum câţiva ani în Belgia (părintele Patriciu, la biserica căruia mergeam prin 2008), sau părintele Iulian din Paris, de la biserica unde mergeam pentru că mă simţeam cumva acasă... Văzându-i. mi-am adus aminte de locurile pe unde am fost, uitate cumva...
M-a impresionat salutul lor: „Doamne ajută!”, care mă bloca oarecum, în special la început, pentru că eu nu-l foloseam, mai ales de când sunt plecată din ţară.
Nu mă aşteptam să-l văd pe Mitropolitul Iosif, m-a impresionat modestia lui, cum lua masa cu noi toţi... Nu ziceam nimic, doar priveam...
Aceasta a fost tabăra de la Chamonix pentru mine, ceva deosebit, clădit de oameni cu suflet românesc!