publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 2 Ianuarie 2014, 19:45
La Botezul Domnului, ca si la Nașterea Lui, mărturisim că El, Hristos este Lumina lumii, pe care, cum zice Sfântul Evanghelist Ioan, întunericul nu a cuprins-o. Fiul lui Dumnezeu a venit să ne ridice din întunericul morții, care a venit prin păcat.
Cum ne-a eliberat din păcat? Luând asupra Lui păcatul nostru. Ce înseamnă că Hristos a luat asupra Lui păcatul nostru? Hristos pe cruce a strigat către Dumnezeu Tatăl: Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac! (Lc 23, 34) Pe cruce, Hristos a luat păcatul omului asupra Lui prin iertare, dar înainte ca El să propovăduiască lumii, Ioan Botezătorul a strigat și el: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor! (Mt 3, 2) Åži, mai apoi, Îl arată pe Hristos, Care iese din apele Iordanului: Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (In 1, 29) Deci, în momentul în care Hristos intră, astăzi, făcând pomenire de intrarea Lui în apele Iordanului, ridică păcatul nostru, se pocăiește în locul omului, prevestește iertarea din iubire nemărginită pentru noi, pe care ne-o va dărui din înălțarea pe Cruce.
La pogorârea în apele Iordanului a Celui fără de păcat, intrând ca în inima Împărăției Întunericului acestei lumi pentru a disipa întunericul păcatului, se revelează Dumnezeu Însuși, Preasfânta Treime Însăși. Acolo glasul Tatălui se aude zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit (Mt 3, 17), întru Care am pus toată bunăvoința Mea, toată iubirea Mea pentru voi este în El.Dar nu numai Tatăl Se arată ci și Duhul Sfânt. Tatăl mărturisește pentru Fiul și Duhul Sfânt pogorându-Se, de asemenea mărturisește pentru Fiul. Într-o clipă mântuirea lumii se face în apele Iordanului prin arătarea si lucrarea Preasfintei Treimi! Hristos Se arată ca Lumina Care străluceste mai presus de întunericul păcatului copleșindu-l pe acesta cu dragostea Sa pentru noi, care o arată pe cea a Părintelui ceresc, ca noi să devenim liberi de păcat; ne prevestește Botezul din Duhul Sfânt – precum se pogoară Duhul Sfânt peste El, Se va pogorî și peste noi la botez – ca fiecăruia să ne descopere că moartea este învinsă si în noi. Deja Învierea este prefigurată prin faptul că Hristos Se pogoară în apele Iordanului, precum S-a pogorât în pestera din Bethleem si precum Se va pogorî în întunericul mormântului si al iadului, zdrobind pentru totdeauna moartea. Este izbânda si bucuria pe care ne-o vestește astăzi Sfântul Ioan Botezătorul. Astăzi Creatorul se smerește în fața creaturii, îngenunchează Dumnezeu în fața omului, ca nicodată moartea să nu îl mai îngenunchieze pe om, fără voia lui.
Hristos Domnul ne dăruiește în Iordan nu numai mântuirea noastră dar și a firii, a creației întregi, sfințind tot. Iată, Duhul Sfânt se pogoară astăzi, plimbându-Se peste apa Iordanului în care S-a pogorât Însuși Făcătorul a toate, sfințind din nou lumea întreagă, toată făptura, până la cea din urma creatură. Totul a sfințit Duhul Sfânt prin pogorârea Mântuitorului în Iordan și ne-a dăruit sfințenia ca mod de viață, ca viața însăși. Numai că sfințenia nu ni se împărtășește în ciuda voinței noastre, ea este darul Duhului Sfânt cerut și primit de noi în libertatea față de păcat și de moarte. Dar suntem și conștienți că fiind vii este tot darul Sfântului Duh și a prezenței Lui în lume și în noi. Însă sfințenia pe care Hristos a adus-o prin pogorârea, prin afundarea în râul Iordanului, nu o primim decât liber, dacă o dorim, dacă o cerem, dacă o primim cu dragoste. De aceea ne-a lăsat și am primit în Biserică și această binecuvântare prin apa sfințită. Apa pe care o sfințim aici devine apa Iordanului în care Hristos S-a afundat, sfințindu-o, primind prin ea darurile cele multe ale iubirii lui Hristos, prin Duhul Sfant.
Hristos ne-a adoptat prin harul Sau, ne-a făcut frații Lui și fiii Părintelui Ceresc prin coborârea în apele Iordanului, primind botezul pocăinței, ca noi să putem primi prin Duhul Sfânt, harul înfierii noastre prin care devenim ființe cerești.