Cuvânt la Nașterea Domnului

Prăznuirea Venirii în trup a lui Dumnezeu ÅŸi petrecerea Lui în lumea aceasta constituie pentru noi, dincolo de bucuria ÅŸi pacea pe care ne-o aduce, de darurile pe care le primim ÅŸi de bunătăÅ£ile cu care ne înfruptăm, un binecuvân­tat prilej de a ne aprofunda credinÅ£a, ca unii care mărturisim în Crez, cu privire la Unul Domnul Iisus Hristos, că S-a pogorât din ce­ruri ÅŸi S-a întrupat, de la Duhul Sfânt ÅŸi din Maria Fecioara, ÅŸi S-a făcut om. De măsura în care pătrundem ÅŸi ne pătrundem de Taina Întrupă­rii lui Dumnezeu depinde folosul cel mântui­tor pe care îl tragem din darurile pe care aceas­ta ni le-a adus ÅŸi pe care suntem chemaÅ£i să ni le însuÅŸim, în vederea mântuirii.

Iată că Fiul lui Dumnezeu Se întrupează pentru mult mai mult decât pentru a ne da prilejul, an de an, de a prăznui ÅŸi de a mânca bine sau de a dărui sau primi cadouri. AÅŸa cum ne spune Evanghelia, El vine să ne aducă Ha­rul cel dumnezeiesc ÅŸi, mai mult decât atât, har peste har.

După două mii de ani de la întruparea Domnului, atmosfera duhovnicească ÅŸi de conÅŸtiinÅ£ă a prezenÅ£ei ÅŸi chiar a existenÅ£ei lui Dumnezeu Cel viu este izbitor de asemănă­toare cu cea dinaintea întrupării Mântuitoru­lui. Orbirea duhovnicească ÅŸi surzenia faÅ£ă de Cuvântul Adevărului sunt la fel de mari; indiferenÅ£a faÅ£ă de cele cereÅŸti ÅŸi preocuparea exclusivă pentru cele pământeÅŸti ÅŸi care se pot gusta imediat, acum ÅŸi aici, caracterizează pe majoritatea creÅŸtinilor ÅŸi, cu atât mai mult, pe toÅ£i ceilalÅ£i locuitori ai pământului.

Aceasta este realitatea prezentă, descreÅŸtinată, în care suntem chemaÅ£i să întâmpinăm NaÅŸterea Domnului. Åži tocmai de aceea este atât de important, adică ESENÅ¢IAL, să înÅ£elegem în ce fel Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului, pentru noi – TOÅ¢I – ÅŸi pentru a noastră mântuire, ÅŸi în ce fel ÎÅŸi însuÅŸeÅŸte ÅŸi asumă firea Omului (Adamului) căzută până în punctul în care am descris-o mai sus ÅŸi în care suntem capabili să ajungem fiecare din­tre noi.

Fiul lui Dumnezeu nu ia asupra Lui o umanitate impersonală, adică la modul ge­neral, ci ÎÅŸi însuÅŸeÅŸte, prin asumarea firii omeneÅŸti, pe fiecare purtător al acesteia, adi­că pe fiecare individ (în greceÅŸte atomos), pentru a-i dărui statut de persoană (ipostas al firii omeneÅŸti asumate de El). Aceasta mă priveÅŸte, aÅŸadar, ÅŸi pe mine ÅŸi pe fiecare din­tre noi. Aceasta ne priveÅŸte pe toÅ£i fiii omu­lui împreună, redându-ne nu doar împăca­rea ÅŸi unitatea dinlăuntrul nostru, ci ÅŸi unitatea ÅŸi împăcarea dintre noi, unii cu ceilalÅ£i. De fapt, praznicul NaÅŸterii Domnu­lui devine pentru fiecare dintre noi sărbăto­rirea propriei noastre încorporări în trupul Noului Adam, care, contrar Adamului cel vechi, care ne-a contaminat de căderea lui ÅŸi de toate nefastele ei consecinÅ£e, ne face părtaÅŸi, precum mlădiÅ£a altoită care se împărtăÅŸeÅŸte din seva trunchiului pe care s-a altoit, de însăÅŸi ViaÅ£a Sa, de Trupul ÅŸi de Sân­gele Său cele curăÅ£ate de păcat ÅŸi de moarte ÅŸi care, de acum, sunt molipsitoare de sfinÅ£enie ÅŸi de viaÅ£ă veÅŸnică (cf. 1 Corinteni 15, 45). Această MINUNE s-a petrecut cu fiecare dintre noi prin Botez, atunci când ne-am dez­brăcat de omul cel vechi ÅŸi ne-am îmbrăcat în cel nou (cf. Coloseni 3, 9; Efeseni 4, 22; Romani 6, 6), devenind nu doar un trup cu Hristos, ci ÅŸi fii, prin Har, ai Tatălui celui Ce­resc ÅŸi, prin urmare, moÅŸtenitori ai ÎmpărăÅ£iei Sale pe care ne aÅŸteaptă, la sfârÅŸitul petrece­rii noastre pe pământ, să o luăm în primire.

De aceea, înÅ£elegând mai deplin care este partea lui Dumnezeu în lucrarea mântuirii noastre, să ne bucurăm de Domnul Cel ce vine la noi, nu cu năluciri înfricoÅŸându-ne pre noi, ci ca un prunc mic, cu mânuÅ£e gingaÅŸe întinse spre noi, aÅŸteptând să-L primim, fără teamă, în braÅ£ele inimii noastre, încrezători fiind în puterea Sa mântuitoare, căci, atunci când a luat chip de rob ÅŸi S-a făcut întru toa­te asemenea nouă (cf. Filipeni 2, 7), a asu­mat firea noastră, INCLUSIV cu neputinÅ£ele, cu lipsurile, cu temerile, cu tendinÅ£ele ÅŸi cu înclinaÅ£iile ei de a aluneca spre cele vătămă­toare sau spre cele pierzătoare ÅŸi osânditoare ei, ÅŸtiind că a le depăÅŸi ÅŸi vindeca este cu neputinÅ£ă pentru noi singuri, partea noastră rămânând doar de a le asuma ÅŸi a le pocăi cu­rajos ÅŸi a I le aduce, spre vindecare, nelăsându-ne tentaÅ£i nici de a le ascunde în tufiÅŸurile Adamului căzut, nici de a le lăsa să se impu­nă ca fiind normale, pe motivul că aÅŸa face toată lumea.

Aceasta făcând, ÅŸi în inimile noastre va ră­suna cântarea îngerilor vestitori ai NaÅŸterii Dom­nului, umplându-ne de o pace ÅŸi o bunăvoire care se vor revărsa peste cei din jurul nostru, peste aproapele nostru (părinÅ£i, soÅ£, soÅ£ie, co­pii, fraÅ£i ÅŸi surori), pe care avem cel mai adesea tendinÅ£a să-l ignorăm, să-l expediem sau să-l rănim, aducând în casele noastre bu­curie mare... Åži astfel, prin însuÅŸirea Ha­rului întrupării Domnului, se reface fărâmiÅ£area pe care individualismul ÅŸi egoismul, roadele ruperii de Dumnezeu, le aduc întru noi ÅŸi între noi.

Având, astfel, mai limpede în conÅŸtiinÅ£a noastră creÅŸtină măreÅ£ia da­rurilor pe care ni le aduce întruparea Fi­ului lui Dumnezeu, să cântăm ÅŸi noi, împreună cu sfântul ÅŸi marele Ierarh Grigorie de-Dumnezeu-cuvântătorul:

Hristos se naÅŸte! SlăviÅ£i-L!
Hristos din ceruri! ÎntâmpinaÅ£i-L!
Hristos pe pământ! ÎnălÅ£aÅ£i-vă!
CântaÅ£i Domnului tot pământul!
Åži cu veselie, lăudaÅ£i-L popoare, că S-a proslăvit!

NaÅŸterea Domnului nostru Iisus Hristos să vă fie tuturor spre bucurie ÅŸi folos!

Iar Anul Nou calendaristic ce vine să vă fie tuturor prilej de nou început pe calea urmării mântuitoare a Celui Care S-a făcut asemenea nouă ca să ne redea asemănarea pierdută cu El!

Al vostru părinte ÅŸi îndrumător pe calea mântuirii, în aceste vremuri de în­cercare ÅŸi strâmtorare, cu neclintită nă­dejde în mila ÅŸi ajutorul de la iubitorul de oameni Dumnezeu,

† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei