De ce avem icoane?

DE CE AVEM ICOANE?

Pentru că Hristos S-a întrupat și, odată cu venirea Sa în lume, a sfințit materia și a transfi­gurat-o. Icoana este un obiect afierosit în cadrul cultului bisericesc. Ea nu există în sine, ci în cadrul actului sfințitor săvârșit în Biserică. Pentru aceasta, icoana este sfințită și participă la mij­locirea sfințirii noastre, a tuturor, pe care Biserica o săvârșește în Sfintele Taine. Icoana există în Biserică pentru a ne îndruma pe calea unei relații concrete cu cei reprezentați în ea, iar aceas­tă relație se împlinește în Taina Tainelor, în Sfânta Euharistie.

DE CE NE RUGÄ‚M?

Fiecare dintre noi a simțit nevoia să se roage sau s-a rugat în anumite momente ale vieții sale, fie din pricina unor perioade mai dificile, fie dintr-o dorință lăuntrică arzătoare de a se adresa lui Dumnezeu. Rugăciunea este, așadar, împlinirea nevoii de a vorbi cu Creatorul, Mântuitorul și Sfințitorul vieții noastre. Această nevoie este sădită înlăuntrul nostru dintru în­ceput, așa cum cineva dorește să vorbească celor din familie, fie că are ceva important să le spu­nă, fie că nu. Este dorința de comunicare cu Cel care veghează și ne îndrumă viața către bine, atunci când Îi îngăduim acest lucru. Rugăciunea este respirația sufletului, este continuarea su­flului vieții, primit în momentul creării omului de către Dumnezeu.

DE CE TREBUIE SĂ AVEM CREDINŢĂ?

Omul își călăuzește viața după o anumită credință, fie că este vorba despre credința în Dumnezeu sau în orice altceva. El se încredințează celor pe care le simte, pe care le cunoaște și pe care le pri­mește de la ceilalți. Credința în Dumnezeu îmbină toate cele de dinainte și adaugă încă ceva, anu­me pe cele venite de la Dumnezeu. Prezența și lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră constitu­ie o realitate pe care fie o primim, fie o respingem. Prin urmare, credința este acceptarea Adevărului Revelat și lucrarea acestui Adevăr în viața noastră. Trebuie să avem credință în Dumnezeu pen­tru că astfel Îi îngăduim să lucreze împreună cu noi la tot ceea ce înseamnă viața noastră și, pri- mindu-L pe Dumnezeu prin credință, punem început vieții noastre duhovnicești.