publicat in Cuvântul episcopului Siluan pe 1 Noiembrie 2013, 15:49
Iată că numărul de față coincide cu o perioadă din an care, deși se află spre final, ne deschide o perspectivă plină de speranță.
Deși ziua se micșorează, lăsând loc tot mai curând nopții, perspectiva creștinului este una care întrezărește deja de departe lumina „cea care luminează în întuneric" (cf. In. 1, 5). Este vorba despre perioada pregătitoare pentru a întâmpina slăvitul Praznic al Nașterii Domnului Hristos, care se mai numea, la începuturile prăznuirii lui, și Praznicul Luminilor.
E adevărat că noaptea va continua să vină tot mai repede și va crește până la măsura maximă pe care o va atinge în 21 decembrie, dar după această dată, deși foarte puțin sensibil, va începe să scadă, lăsând loc tot mai mult spațiu luminii. Așa se face că perioada de post în care intrăm se leagă de perioada de așteptare adâncită în meditație lăuntrică a omului care aștepta o lumină în întunericul necunoașterii Dumnezeului Celui adevărat. Dar pentru noi, cei de azi, perioada postului se leagă și de necesitatea de ne liniști simțirile sleite de toate solicitările exterioare care le bombardează cu impresii, împie- dicându-le să mai sesizeze discreta lumină a prezenței lui Dumnezeu în micile detalii cotidiene. Viteza cu care se petrece ziua, cu care se înșiruie evenimentele din viața noastră ne poartă încet, dar sigur spre o „insensibilitate" față de propria noastră inimă, față de nevoile vitale ale sufletului, ceea ce duce la indiferență față de cel de lângă noi, producând astfel un gol în cele dinăuntru ale noastre care, mai devreme sau mai târziu, se va face simțit.
De aceea, bine este să ne folosim de această binecuvântată perioadă a Postului Crăciunului întru a noastră regăsire lăuntrică, cu
Dumnezeu, cu sine, pentru a putea da prioritate „curățeniei sufletești” prin Spovedanie, pentru că aceasta ne va duce negreșit la a ne regăsi mai mult și cu cei de lângă noi, la a cânta o colindă împreună în tihna serii, soți, părinți și copii, vecini sau prieteni, lăsând pe planul doi „grija cea lumească”, în așteptarea Praznicului Nașterii Domnului altfel decât am făcut-o până în prezent. Făcând așa, o să puteți constata că bucuria Crăciunului are altă calitate și intensitate și chiar altă durată decât atunci când Ajunul ne găsește dereticând prin casă, făcând cumpărături sau întârziind prin trafic, încercând să ne adunăm de prin împrăștierile cotidiene sau dând gust la mâncăruri...
Pentru a ne ajuta în acest demers al așteptării arătării în trup a lui Dumnezeu, avem la îndemână și cuvântul Evangheliei, de la Matei sau Luca, ce ne împărtășesc de Taina lucrării mântuitoare a Domnului Hristos, pregătind sufletul să primească nu doar „exterior” și material darurile Praznicului, ci să-L poată primi pe Însuși Mântuitorul Său, Trup și Sânge, după ce va fi făcut curățenia cea „dinlăuntru”, cu aceeași râvnă cu care o facem în general pe cea din afară. Astfel, vom putea să vedem strălucind, nu numai în casă, ci în cămara cea curățită a sufletului nostru, Lumina cea lină de care aminteam la început, a „Soarelui dreptății”, și vom vedea răsărind peste pâcla lumii în care trăim pe „Răsăritul Cel de Sus”.
Cu urări de folos duhovnicesc în perioada de postire care urmează,
† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei