O lună august bogată în evenimente...

Această tabără, prima de acest gen, a fost organizată astfel încât să îmbine utilul cu plăcu­tul. Dimineţile au fost consacrate întâlnirilor cu maica Siluana. După-amiezile au fost lăsate la latitudinea fiecărei familii. Acestea au profitat pentru a merge împreună cu copiii până la mare, pentru a se plimba sau a se relaxa. Serile au con­stituit momente de întâlnire, de priveghere în­soţită de cântece acompaniate la chitară sau de întrevederi informale cu episcopii şi cu maica Siluana. O frumoasă excursie ne-a dus până la Insula Madame, loc în care Înaltpreasfinţitul Iosif a slujit în faţa unei mari movile în formă de cruce, unde odihnesc sute de preoţi victime ale Revoluţiei. A fost o bucurie să-i vedem pe episcopii noştri atât de devotaţi aflându-şi ră­gaz să respire aerul mării şi să se plimbe liniştiţi în mijlocul bancului de stridii!

În acest cadru, părinţii au fost ajutaţi să for­muleze întrebările care apar în contextul edu­caţiei şi al relaţiilor de familie şi să reflecteze
asupra misiunii lor de părinţi, realizând faptul că metodele lor ar putea evolua în timp. Într-adevăr, părinţii nu sunt doar „procreatori"; ei sunt, în egală măsură, părinţi spirituali, „cre­atori" împreună cu Dumnezeu, harul cununi­ei fiindu-le dat pentru a cultiva harul botezului primit de către copiii lor. Sesiunile cotidiene au constat nu numai în învăţăturile date de mai­ca Siluana pe bază de documente distribuite tuturor, dar şi în studii de caz (scenarii de via­ţă), chestionare de completat privind atitudi­nile existenţiale, ateliere de auto-analiză etc.

Din punctul nostru de vedere, reuşita aces­tor sesiuni a constat în faptul că am reuşit să facem legătura între planul psihologic (avut în vedere chiar într-un mod destul de tehnic: injoncţiuni, devize, comportamente autenti­ce sau nu, modele de personalitate...) şi pla­nul credinţei şi al experienţei interioare. Sufletul şi duhul – sau Duhul – au fost avute în vedere în coordonarea acestora. Astfel, una dintre teme a fost: „Să oferim lui Dumnezeu toată viaţa noastră în vederea vindecării şi a sfinţirii"; o altă temă: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” (celebrele cuvinte ale Sfântului Siluan). Întrevederi personale cu maica Siluana au fost de asemenea posibile, mai mulţi pă­rinţi putând profita de această şansă pentru a afla câte ceva despre ei înşişi, generând astfel o schimbare benefică în viaţa lor.

Universitatea de vară

Aceasta a urmat aproape imediat taberei pentru familii. I-am regăsit, din 29 august până pe 1 septembrie, pe Mitropolitul Iosif, Episcopul Marc şi maica Siluana. Am regăsit, de asemenea, cele două dimensiuni fundamentale ale vieţii în Biserică: fraternitatea, dar şi paternitatea. De fapt, prima nu există fără cea de-a doua. Maica Siluana a dovedit că are o adevărată harismă de maternitate spirituală; şi episcopii noştri au fost, ca şi în precedentele ediţii ale acestei „universităţi”, păstorii şi părin­ţii spirituali de care avem atâta nevoie. Paternitatea sau maternitatea spirituală con­stau, în esenţă, în aceea că ajută credinciosul să descopere locul harului divin în lupta sa pen­tru a îndeplini poruncile, adică pentru a fi creş­tin. Tinerilor şi copiilor noştri li s-au propus în mod regulat întâlniri, activităţi educative sau jocuri pentru relaxare. Un număr mare de persoane a participat în fiecare zi, alături de Helene Sejournet, la atelierul de memorizare a Evangheliei – „degustare” a Cuvântului după Sfânta Liturghie de dimineaţă.

Termenul de „universitate” corespunde fap­tului că ne aflam acolo pentru a studia, pentru a reflecta, pentru a afla ceea ce ignorăm sau a ne verifica cunoştinţele şi intuiţiile. După o in­troducere generală la tema Ortodoxie şi Occident, cu preoţii Vasile Mihoc şi Marc-Antoine Costa de Beauregard şi cu maica Siluana, a urmat o conferinţă cu titlul Propovăduirea cherigmei evan­ghelice în lumea elenistică (Pr. Gerard Reynaud, Clermont-Ferrand), care ne-a pus serios la treabă! Această prezentare foarte documen­tată ne-a ajutat să ne dăm seama că experien­ţele noastre misionare, în epoca în care trăim, seamănă adesea cu ceea ce au cunoscut pri­mele comunităţi creştine. Acest lucru este ade­vărat în special în ceea ce priveşte confrunta­rea credinţei creştine cu filozofiile şi ideologiile curente, un efort substanţial fiind necesar pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi pentru traducerea în limbajul aces­tora a propovăduirii (acesta este sensul cuvân­tului „cherigmă”) evanghelice. Avem nevoie să ne situăm, ca ortodocşi trăind în Occident, în istoria Bisericii, în special în istoria Ortodoxiei în Franţa secolului XX: este ceea ce propunea conferinţa O mişcare profetică or­todoxă în Occident la sfârşitul celui de-al doilea mileniu: Frăţia Sfântul Fotie (Pr. Noel Tanazacq, Paris). S-a menţionat în mod special efortul unei tinere generaţii de ortodocşi emigraţi de a cunoaşte şi a face cunoscute străvechile ră­dăcini ale tradiţiei Sfinţilor Părinţi în Europa, mai ales în domeniul cultului.

Ce instrumente misionare sunt potrivite pen­tru veacul XXI?

(Pr. Philippe Dautais) ne-a orientat spre prima şi esenţiala etapă a misiu­nii: evanghelizarea sinelui! Ea premerge evan­ghelizării celorlalţi. Este o experienţă psiho­logică şi spirituală în acelaşi timp, care constă în cunoaşterea de sine şi a articulaţiilor vieţii sufleteşti în raport cu cuvântul lui Dumnezeu. Maica Siluana a continuat şi îmbogăţit aceas­tă temă plecând de la propria sa experienţă ca filozof convertit şi psihoterapeut. Ea a spus, de exemplu, că ceea ce a condus-o spre Hristos a fost conştientizarea suferinţei celorlalţi: cum să te mulţumeşti cu o contemplare spirituală egoistă? Şi conferinţa părintelui Vasile Mihoc (Sibiu) s-a orientat în aceeaşi direcţie. Ea a prezentat lucrarea misionară a Sfântului Pavel, al cărui dinamism ar trebui să ne determine a nu păstra pentru noi înşine cunoştinţa pe care o avem despre Hristos prin credinţă, ci, dim­potrivă, a o împărtăşi generos, oricare ar fi ob­stacolele uneori dureroase pe care le putem întâmpina. În sfârşit, cu Alegerile etice actuale: lucrarea discernământului,părintele Jean Boboc nu s-a mulţumit să revină asupra temelor deja prezentate în anii precedenţi, ci a arătat că, în faţa provocărilor contemporane, creştinii sunt chemaţi să dovedească curaj, desigur, dar şi înţelepciune. De exemplu, ceea ce denunţă o conştiinţă creştină nu este procrearea asistată în sine, ci situaţia în care aceasta conduce la distrugerea embrionilor supranumerari.

Din toate aceste conferinţe, din discuţi­ile interesante care se năşteau de pe urma lor, ca şi din întâlnirile cu episcopii (de exemplu, întrunirile clerului) sau cu maica Siluana, am înţeles că miza ştiinţei sau a aplicaţiilor sale în epoca noastră constă în mod esenţial în responsabilitatea paradiziacă faţă de viaţă – de Arborele vieţii. Aceste diverse interven­ţii vor fi disponibile pe site-ul Mitropoliei Române.

Universitatea de vară, ca şi tabăra pentru familii, au reprezentat nu numai un timp de stu­diu, dar şi unul de întâlniri, de comunicare fră­ţească şi de rugăciune. Au constituit, de fapt, experienţa Bisericii. La Sainte-Foy-la-Grande, ca şi la Saintes, rugăciunea jalona zilele. Şi Universitatea s-a încheiat, ca şi în anii prece­denţi, cu o minunată slujbă arhierească dumi­nică dimineaţa, pe 1 septembrie, începutul no­ului an bisericesc. Am fost astfel trimişi în parohiile noastre cu un program misionar pen­tru noi înşine, pentru tinerii noştri, pentru fra­ţii noştri întru credinţă şi pentru cei care se apropie de Biserică cu întrebări formulate în maniera lor proprie.

Mulţumim tuturor celor care au contri­buit la reuşita acestor două întâlniri prin de­votamentul lor, mai ales cu ocazia agapelor, prin disponibilitatea faţă de copii, prin dra­gostea frăţească şi surâsul lor...

Sinteză redactată de către părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard