publicat in Din viaţa parohiilor pe 20 Octombrie 2013, 20:29
„Ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” spune profetul David (Ps. 132, 1). https://apostolia.eu/index.php/free-uk-dating-sites/ | france dating sites free | https://apostolia.eu/index.php/does-elena-end-up-dating-damon/ | when is it too early to start dating | dating websites in netherlands
Fraternitatea ca expresie a „vieţuirii împreună” caracterizează multe comunităţi omeneşti; în Biblie, însă, fraternitatea îşi găseşte sursa în credinţa comună, în apartenenţa la acelaşi popor al lui Dumnezeu. „A vieţui împreună”, „a se ruga împreună”, „a proslăvi împreună” sunt expresii care prezintă modul de viaţă biblic şi creştin, această viaţă comunitară a celor botezaţi pe care o vedem atât în familie, în parohie sau mănăstire, cât şi în tot felul de întâlniri sau întruniri ale creştinilor. De fapt, aceasta este taina Bisericii, vieţuirea împreună a persoanelor umane după imaginea persoanelor trinitare. Putem avea acces la această profunzime în viaţa de zi cu zi şi în mod concret, iar această experienţă am trăit-o mulţi dintre noi vara aceasta. În afară de taberele pentru tineri din România, de la Tismana, Buşteni şi Neamţ, au fost organizate o tabără pentru familii şi Universitatea de vară a mitropoliei noastre.
Tabăra pentru familii
Am putut realiza pentru prima dată un vis mai vechi: acela de a ne regăsi între părinţi creştini ortodocşi, împreună cu copiii noştri şi cu persoane care ne hrănesc spiritual - un fel de îmbinare armonioasă între spiritul de vacanţă şi aprofundarea credinţei prin experienţa altor persoane. Domnul a făcut posibilă împlinirea acestui vis. Între 22 şi 28 august, datorită părintelui Paul, lui Mireille şi enoriaşilor din parohia Saint-Eutrope et Saint-Georges, ne-am adunat mai mult de patruzeci de adulţi, însoţiţi de vreo treizeci de copii, de la cea mai fragedă vârstă până la cea a adolescenţei, într-o superbă regiune maritimă din Charentes. Anume, în oraşul Saintes, care este o veche cetate însorită, având în centru biserica în care odihneşte Sfântul Eutropiu, primul episcop al oraşului. La ieşirea din oraş ne întâmpină terenurile viticole şi, ceva mai departe, marea şi insulele...
Această tabără, prima de acest gen, a fost organizată astfel încât să îmbine utilul cu plăcutul. Dimineţile au fost consacrate întâlnirilor cu maica Siluana. După-amiezile au fost lăsate la latitudinea fiecărei familii. Acestea au profitat pentru a merge împreună cu copiii până la mare, pentru a se plimba sau a se relaxa. Serile au constituit momente de întâlnire, de priveghere însoţită de cântece acompaniate la chitară sau de întrevederi informale cu episcopii şi cu maica Siluana. O frumoasă excursie ne-a dus până la Insula Madame, loc în care Înaltpreasfinţitul Iosif a slujit în faţa unei mari movile în formă de cruce, unde odihnesc sute de preoţi victime ale Revoluţiei. A fost o bucurie să-i vedem pe episcopii noştri atât de devotaţi aflându-şi răgaz să respire aerul mării şi să se plimbe liniştiţi în mijlocul bancului de stridii!
În acest cadru, părinţii au fost ajutaţi să formuleze întrebările care apar în contextul educaţiei şi al relaţiilor de familie şi să reflecteze
asupra misiunii lor de părinţi, realizând faptul că metodele lor ar putea evolua în timp. Într-adevăr, părinţii nu sunt doar „procreatori"; ei sunt, în egală măsură, părinţi spirituali, „creatori" împreună cu Dumnezeu, harul cununiei fiindu-le dat pentru a cultiva harul botezului primit de către copiii lor. Sesiunile cotidiene au constat nu numai în învăţăturile date de maica Siluana pe bază de documente distribuite tuturor, dar şi în studii de caz (scenarii de viaţă), chestionare de completat privind atitudinile existenţiale, ateliere de auto-analiză etc.
Din punctul nostru de vedere, reuşita acestor sesiuni a constat în faptul că am reuşit să facem legătura între planul psihologic (avut în vedere chiar într-un mod destul de tehnic: injoncţiuni, devize, comportamente autentice sau nu, modele de personalitate...) şi planul credinţei şi al experienţei interioare. Sufletul şi duhul – sau Duhul – au fost avute în vedere în coordonarea acestora. Astfel, una dintre teme a fost: „Să oferim lui Dumnezeu toată viaţa noastră în vederea vindecării şi a sfinţirii"; o altă temă: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” (celebrele cuvinte ale Sfântului Siluan). Întrevederi personale cu maica Siluana au fost de asemenea posibile, mai mulţi părinţi putând profita de această şansă pentru a afla câte ceva despre ei înşişi, generând astfel o schimbare benefică în viaţa lor.
Universitatea de vară
Aceasta a urmat aproape imediat taberei pentru familii. I-am regăsit, din 29 august până pe 1 septembrie, pe Mitropolitul Iosif, Episcopul Marc şi maica Siluana. Am regăsit, de asemenea, cele două dimensiuni fundamentale ale vieţii în Biserică: fraternitatea, dar şi paternitatea. De fapt, prima nu există fără cea de-a doua. Maica Siluana a dovedit că are o adevărată harismă de maternitate spirituală; şi episcopii noştri au fost, ca şi în precedentele ediţii ale acestei „universităţi”, păstorii şi părinţii spirituali de care avem atâta nevoie. Paternitatea sau maternitatea spirituală constau, în esenţă, în aceea că ajută credinciosul să descopere locul harului divin în lupta sa pentru a îndeplini poruncile, adică pentru a fi creştin. Tinerilor şi copiilor noştri li s-au propus în mod regulat întâlniri, activităţi educative sau jocuri pentru relaxare. Un număr mare de persoane a participat în fiecare zi, alături de Helene Sejournet, la atelierul de memorizare a Evangheliei – „degustare” a Cuvântului după Sfânta Liturghie de dimineaţă.
Termenul de „universitate” corespunde faptului că ne aflam acolo pentru a studia, pentru a reflecta, pentru a afla ceea ce ignorăm sau a ne verifica cunoştinţele şi intuiţiile. După o introducere generală la tema Ortodoxie şi Occident, cu preoţii Vasile Mihoc şi Marc-Antoine Costa de Beauregard şi cu maica Siluana, a urmat o conferinţă cu titlul Propovăduirea cherigmei evanghelice în lumea elenistică (Pr. Gerard Reynaud, Clermont-Ferrand), care ne-a pus serios la treabă! Această prezentare foarte documentată ne-a ajutat să ne dăm seama că experienţele noastre misionare, în epoca în care trăim, seamănă adesea cu ceea ce au cunoscut primele comunităţi creştine. Acest lucru este adevărat în special în ceea ce priveşte confruntarea credinţei creştine cu filozofiile şi ideologiile curente, un efort substanţial fiind necesar pentru a înţelege punctul de vedere al altora şi pentru traducerea în limbajul acestora a propovăduirii (acesta este sensul cuvântului „cherigmă”) evanghelice. Avem nevoie să ne situăm, ca ortodocşi trăind în Occident, în istoria Bisericii, în special în istoria Ortodoxiei în Franţa secolului XX: este ceea ce propunea conferinţa O mişcare profetică ortodoxă în Occident la sfârşitul celui de-al doilea mileniu: Frăţia Sfântul Fotie (Pr. Noel Tanazacq, Paris). S-a menţionat în mod special efortul unei tinere generaţii de ortodocşi emigraţi de a cunoaşte şi a face cunoscute străvechile rădăcini ale tradiţiei Sfinţilor Părinţi în Europa, mai ales în domeniul cultului.
Ce instrumente misionare sunt potrivite pentru veacul XXI?
(Pr. Philippe Dautais) ne-a orientat spre prima şi esenţiala etapă a misiunii: evanghelizarea sinelui! Ea premerge evanghelizării celorlalţi. Este o experienţă psihologică şi spirituală în acelaşi timp, care constă în cunoaşterea de sine şi a articulaţiilor vieţii sufleteşti în raport cu cuvântul lui Dumnezeu. Maica Siluana a continuat şi îmbogăţit această temă plecând de la propria sa experienţă ca filozof convertit şi psihoterapeut. Ea a spus, de exemplu, că ceea ce a condus-o spre Hristos a fost conştientizarea suferinţei celorlalţi: cum să te mulţumeşti cu o contemplare spirituală egoistă? Şi conferinţa părintelui Vasile Mihoc (Sibiu) s-a orientat în aceeaşi direcţie. Ea a prezentat lucrarea misionară a Sfântului Pavel, al cărui dinamism ar trebui să ne determine a nu păstra pentru noi înşine cunoştinţa pe care o avem despre Hristos prin credinţă, ci, dimpotrivă, a o împărtăşi generos, oricare ar fi obstacolele uneori dureroase pe care le putem întâmpina. În sfârşit, cu Alegerile etice actuale: lucrarea discernământului,părintele Jean Boboc nu s-a mulţumit să revină asupra temelor deja prezentate în anii precedenţi, ci a arătat că, în faţa provocărilor contemporane, creştinii sunt chemaţi să dovedească curaj, desigur, dar şi înţelepciune. De exemplu, ceea ce denunţă o conştiinţă creştină nu este procrearea asistată în sine, ci situaţia în care aceasta conduce la distrugerea embrionilor supranumerari.
Din toate aceste conferinţe, din discuţiile interesante care se năşteau de pe urma lor, ca şi din întâlnirile cu episcopii (de exemplu, întrunirile clerului) sau cu maica Siluana, am înţeles că miza ştiinţei sau a aplicaţiilor sale în epoca noastră constă în mod esenţial în responsabilitatea paradiziacă faţă de viaţă – de Arborele vieţii. Aceste diverse intervenţii vor fi disponibile pe site-ul Mitropoliei Române.
Universitatea de vară, ca şi tabăra pentru familii, au reprezentat nu numai un timp de studiu, dar şi unul de întâlniri, de comunicare frăţească şi de rugăciune. Au constituit, de fapt, experienţa Bisericii. La Sainte-Foy-la-Grande, ca şi la Saintes, rugăciunea jalona zilele. Şi Universitatea s-a încheiat, ca şi în anii precedenţi, cu o minunată slujbă arhierească duminică dimineaţa, pe 1 septembrie, începutul noului an bisericesc. Am fost astfel trimişi în parohiile noastre cu un program misionar pentru noi înşine, pentru tinerii noştri, pentru fraţii noştri întru credinţă şi pentru cei care se apropie de Biserică cu întrebări formulate în maniera lor proprie.
Mulţumim tuturor celor care au contribuit la reuşita acestor două întâlniri prin devotamentul lor, mai ales cu ocazia agapelor, prin disponibilitatea faţă de copii, prin dragostea frăţească şi surâsul lor...
Sinteză redactată de către părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard