Corul BYZANTION, în concert la mănăstirea ortodoxă Vilar din Franţa

În luna august, o parte din membrii coru­lui Byzantion au participat la cea de-a XX-a ediţie a Festivalului Internaţional Liric şi Medieval de la mănăstirea ortodoxă Vilar, si­tuată în sudul Franţei, în zona munţilor Pirinei, la doar câţiva kilometri de graniţa cu Spania.

Aşezământul de la Vilar emoţionează, în primul rând, prin importanţa istorică a locu­lui, prin vestigiile ce stau mărturie a peste 1300 de ani de vieţuire a unei comunităţi monaha­le în această zonă montană şi prin parcursul istoric pe care l-a urmat, până să ajungă, prin voia lui Dumnezeu, locaş ortodox. În anul 1083, un număr de canonici augustini au fon­dat această aşezare pe ruinele unei alte bise­rici ce fusese construită pe locul actual încă din anul 710. Augustinii aveau să locuiască aici până în 1535, an în care complexul mo­nahal a fost părăsit şi, după Revoluţia Franceză, transformat în grajd de animale. Abia în 1993, noii proprietari vor renova biserica şi clădiri­le aferente, urmând, mai apoi, să pornească în căutarea unor rugători dornici să redea viaţă slujbelor stinse de secole, ale căror ecouri le sugerează frescele rămase pe absida principa­lă. Astfel, iconomia lui Dumnezeu a făcut ca moştenitoare a acestui tezaur cu rădăcini stră­vechi să fie o obşte ortodoxă rânduită, prin dorinţa donatorilor, nu doar să reînvie viaţa liturgică de la Vilar, dar să ducă mai departe, an de an, tradiţia organizării festivalului.

Membrii corului Byzantion au fost invi­taţi să susţină un concert de muzică bizanti­nă în faţa publicului format, ca în fiecare an, din localnici francezi, dar şi din turişti veniţi în vacanţă la poalele munţilor Alberi. Ocazia de a cânta în faţa unui public cultivat, receptiv, deschis spre nou, dar, în acelaşi timp, ne­familiarizat cu sonorităţile monodiei bizanti­ne a constituit, fără îndoială, o provocare în alegerea unui repertoriu „atractiv” şi, totoda­tă, autentic.

După săvârşirea sluj­belor Vecerniei şi a Sfintei Liturghii, la care corul Byzantion a avut bucuria de a participa prin răspunsurile de la strană, a urmat, în ace­eaşi biserică ce se remar­că prin acustica de ex­cepţie, concertul de muzică bizantină, în prezenţa unui public numeros. A fost abordat un repertoriu divers, care a urmărit, în primul rând, parcurgerea unui traseu istoric al artei psaltice de tradiţie milenară, prin interpretarea unor piese repre­zentative pentru diferitele perioade de dez­voltare imnografică sau muzicală.

Astfel, concertul a debutat cu sonorităţi ce au trimis ascultătorul înspre zorii creştinis­mului, în secolul al III-lea, prin imnul creştin închinat Sfintei Treimi descoperit pe un pa­pirus din Egipt, urmat de o piesă consemna­tă într-unul din manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române, pe versurile bine-cunos- cutului imn Te Deum laudamusal episcopului get Niceta din Remesiana. Trecerea de la un stil la altul, de la o perioadă la alta a fost mar­cată şi prin interpretarea unui prochimen şi a unui psalm din repertoriul paleoromaic (se­colele VII-XIII, sudul Italiei), după modelul de interpretare a notaţiei neumatice oferit de ansamblul Organum (Paris, dirijor Marcel Peres), în colaborare cu Lykourgos Angelopoulos. Traseul repertorial a oferit pu­blicului ipostaze melodice ale tradiţiilor din secolele XII-XIV din tipiconul asmatic, prin fragmente din Slujba celor trei tineri din Babilon, dar şi mărturii ale imnografiei româ­neşti de secol XIV, prin interpretarea mărimu- rilor închinate Sfintei icoane Prodromiţa, de la a cărei zugrăvire minunată în oraşul Iaşi se împlinesc 150 de ani.

Nu au lipsit din programul propus spre audiţie şi piese psaltice interpretate în limba franceză, spre încântarea ascultătorilor, dar şi în limba greacă sau slavonă. Succesiunea de versiuni în limbi diferite a reprezentat pentru toţi cei prezenţi o dovadă în plus a caracteru­lui universal al monodiei de sorginte bizantină, dincolo de apartenenţa naţională a Bizanţului muzical.

După un repertoriu complex, divers prin multitudinea de tematici abordate, concertul s-a finalizat cu bine-cunoscutul şi mult îndrăgitul chinonic duminical Lăudaţi pre Domnul din ceruri,în plagalul glasului I, compus de Sfântul Ioan Cucuzel, maistor bizantin şi că­lugăr athonit.

Odată cu această minunată experienţă, în­toarcem încă o filă din jurnalul călătoriilor apos­tolatului psaltic căruia ne dedicăm. Nu putem să nu aducem aminte de excepţionala ospitali­tate a obştii româneşti de la mănăstirea Vilar, de bucuria sinceră a acestor români aflaţi de­parte de ţară, dar atât de lipiţi cu sufletul de ru­găciunea exprimată prin monodia psaltică.

Mesajul acestei experienţe artistice şi du­hovniceşti ar fi trunchiat dacă nu am semnala faptul că, în contextul unei oferte debordante de colaborări în cadrul diverselor evenimente dedicate muzicii sacre din Europa, festivalul de la Vilar rămâne, din păcate, una din rarele ma­nifestări artistice oficiale ortodoxe care pot po­tenţa tezaurul cultural românesc.