Ziua Limbii Române sărbătorită în parohia ,,Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie”, Legnago (vr). Limba maternă - icoană eternă

publicat in Din viaţa parohiilor pe 1 Septembrie 2013, 14:47

„Dumnezeu, prima oară, Când a plâns printre astre, El a plâns peste ţară Cu lacrima limbii noastre." (Grigore Vieru)

Începând cu anul acesta, în ultima zi de vară, ziua de 31 august (zi în care reve­nirea la grafia latină a devenit lege în Ba­sarabia, la 31 august 1989), se sărbătoreşte Ziua Limbii Române. 31 august devine astfel sărbătoarea limbii româ­ne de la Nistru până la Tisa, dar şi o sărbătoare a românilor de pretutin­deni. business speed dating saarbrücken | https://apostolia.eu/index.php/lesbian-dating-sites-melbourne/ | dating squier telecaster | https://apostolia.eu/index.php/gardner-dating-site/

Sărbătoarea limbii noastre române este o săr­bătoare de suflet, care re­uneşte sufletele români­lor de pretutindeni. Poetul român Nichita Stănescu afirmă inspirat că „Limba română este patria mea".

Cu mare bucurie s-a prăznuit acest eveniment al cinstirii limbii române şi în parohia „Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie" din Legnago (VR). Recitalul poetic ,,Noi prin grai suntem popor şi existăm ca neam prin limbă" i-a impresionat pe toţi cei prezenţi în biserică. Ei au putut gusta din farmecul inepuizabil şi din sacralitatea limbii şi au pu­tut realiza că „fiecare cuvânt este o pagină de istorie", că limba este tezaurul cel mai preţios lăsat de generaţiile trecute, care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile care-l pri­mesc (V. Alecsandri).

Aceste cuvinte testamentare au răsunat ca un elogiu adus limbii române în rostirea pură, dulce şi melodioasă a copiilor de la şcoala du­minicală.

Evenimentul s-a încheiat cu recitarea po­eziei „Limba Română în străinie", semnată de Eugenia Bulat şi adresată celor risipiţi prin lume, urmată de cântecele „Pentru ea", „Limba mamei", „În limba ta", „Limba românească”. Astfel, copilaşii au transmis prin vers şi cân­tec frumuseţea sărbătorii tuturor celor pre­zenţi în biserică, celor care s-au lăsat pătrunşi de sentimentul datoriei sacre de a ne păstra şi cultiva limba maternă, floare eternă a dăinu­irii noastre.