Élisabeth Behr-Sigel : VII. Familia

Liselotte și Andrei se căsătoresc pe 19 februarie 1933, într-un oraș din apropierea Parisului. Taina este săvârșită de către părintele Lev Gillet, care a adus-o pe Élisabeth la ortodoxie, și de către părintele Nicolae Behr, unchiul lui Andrei. Inginer chimist, Andrei găsește de lucru la Nancy, iar cuplul se stabilește în acest oraș din Estul Franței. Pentru Élisabeth începe o nouă perioadă, în care se obișnuiește cu viața din acest oraș. Leagă prietenii trainice cu locuitorii din cartier, legături care se întăresc în mod semnificativ în timpul războiului. Tânăra femeie este însă nesigură în ceea ce privește viitorul ei profesional. Nereușind să găsească un loc de muncă plătit în care să poată folosi diploma sa de teologie, acceptă ore de suplinitor în școala primară, iar apoi la liceu, ca profesor de germană. Această activitate este punctată de nașterea a două fiice: Nadine în 1934, apoi Mariane în 1936. Este o perioadă de viață familială intensă, care lasă puțin timp studiilor teologice.

Cu toate acestea, Élisabeth reușește să termine diferite articole, care dau mărturie despre continuarea meditației ei asupra trecerii la ortodoxie. Publică mai cu seamă o scurtă prezentare a sărbătorii Paștilor așa cum a trăit-o în mijlocul comunității ortodoxe în ziarul La quinzaine protestante. Prin aceste dintâi articole se conturează vocația sa de teolog: aceea de a transmite Occidentalilor trăirea seculară a Tradiției ortodoxe în cuvinte pe înțelesul lor. Într-o scrisoare adresată Elisabetei, părintele Lev Gillet o întărește în urmarea acestei căi: „Cred, spune el, că puteți avea un rol important în tâlcuirea valorilor duhovnicești rusești în Occident. » (1)

În ciuda fascinației ce o are pentru Rusia, tânăra mamă nu se simte împlinită în sânul parohiei locale, unde slujbele sunt săvârșite în întregime în limba slavonă pentru enoriașii ruși în vârstă, puțin doritori de schimbări. Ea se încarcă atunci în timpul șederilor la Paris, la prietenii săi emigranți, cu precădere în preajma părinților Lev Gillet și Serghie Boulgakov. Élisabeth are ocazia să facă cunoștință cu maica Maria Skobstoff, în căminul de pe strada Lourmel întemeiat de monahia care avea să ascundă aici, în timpul războiului, mai mulți iudei, și care va muri apoi deportată.

Această perioadă fericită, în timpul căreia Élisabeth s-a împărțit între grija pentru familie, îndatoririle profesionale și activitatea teologică, se încheie o dată cu mobilizarea generală din septembrie 1939, care marchează începutul celui de-al doilea război mondial.
 

Olga Lossky
(traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)
 

Note de subsol

(1) Scrisoare din luna august 1937.