Acasă

Noţiunea de „mai bine” poate fi oare defini­tă în funcţie de punctele cardinale? Şi pe mine m-a frământat gândul acestui „mai bine” timp de câţiva ani după plecarea din ţară. Părintele Rafail Noica, într-o seară, în parohia Sfânta Parascheva şi Sfânta Genoveva (Paris), a răspuns aşa de sim­plu: „Oare crezi că erai aici dacă nu voia Dumnezeu?”. Şi apoi, are rost să trăim în viitor? Adică acum sunt aici, dar într-o zi mă voi întoar­ce... Poate mă voi întoarce, dacă vrea Domnul, sau poate că nu. „De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris şi pentru noi / Bucuroşi le-om duce toate...”

Când mă întorc în România, în vacanţă, stră­bat ţara din sud în nord. Şi, ca să folosesc cuvin­tele lui Creangă, nu ştiu alţii cum sunt, însă eu rezonez în continuare cu pământul românesc.

Aşa este, ne tragem din pământul acesta, unii dintre noi am copilărit la ţară, ne-am urcat prin copaci vara şi am colindat pe la case iarna. Tot timpul pământul acesta ne va aminti că din el ne tragem şi că în el odihnesc moşii noştri...

Apoi Domnul ne aşază o vreme departe de ţară. Câtă vreme? Nu ştim. Şi departe de ţară ni se nasc copiii, ni se nasc finii... Departe de ţară trăim poate cei mai bogaţi ani din viaţa noastră, cu multe bucurii, încercări şi cumpene câteoda­tă. Acolo unde suntem, Domnul ne dăruieşte pă­rinţi duhovniceşti, fii şi fiice duhovniceşti, prie­teni, colegi, vecini... Şi oamenii din jurul nostru devin noua noastră ţară. Aşa aş defini noţiunea de „acasă”. Şi poate că într-o zi, dacă ar trebui să plecăm de „acasă”, nu ne-ar fi uşor.

Paradoxul generaţiei noastre de emigranţi, cu două „acasă”, cu două cetăţenii, însă priviţi ca străini de fiecare parte a frontierei...

Să Îi mulţumim Domnului pentru toate! 

Ştefan Moise, Paris