Adaugat la: 1 Noiembrie 2009 Ora: 15:14

Cuvântul Mitropolitului (noiembrie 2009)

"Omul cu judecată, gândindu-se la rudenia sa cu Dumnezeu, nu prinde niciodată dragoste de ceva pământesc sau josnic, ci își are mintea întru cele cerești și veșnice. El cunoaște că voia lui Dumnezeu, Făcătorul tuturor bunătăților și izvorul bunurilor veșnice, este să se mântuiască tot omul." (Sfântul Antonie cel Mare)

Cuvântul Mitropolitului (noiembrie 2009)

Cum putem să-l vedem mai bine pe aproapele nostru, să-l cunoaștem mai bine pe cel de lângă noi și mai ales pe cel în nevoi, care așteaptă mâna noastră întinsă? Cum? Urmându-I lui Hristos.

De această apropiere de omul de lângă noi depinde și apropierea cea din veșnicie de dreapta Mântuitorului. Mai mult sau mai puțin, fiecare în felul nostru, suferim de neputința vederii, a atenției, a înțelegerii profunde a celui apropiat, precum și a celui pe care viața de zi cu zi ni-l pune în cale. Lăsăm acestea poate în grija științei impersonale despre om, în grija teoriei. Apropiat sau mai puțin apropiat, Hristos ne trimite spre om pentru a-l căuta, a-l vedea, a-l înțelege, a-l ajuta, dar deasemenea putând fi noi înșine înțeleși, văzuți sau ajutați. Ne pune în cel mai aprig război pe care îl avem de dus în viață, cel al ego-ului orbit de mrejele orgoliului, care nu mă lasă să caut și să văd pe celălalt și cine este el. Ne justificăm însă spunând că de fapt toți suntem la fel și nu putem ieși unii și alții din această neputință. Iubirea aproapelui în acest context este un ideal frumos, dar ne lovim mai pe urmă de imposibilitatea practică de a iubi. Înainte însă de a putea vorbi de iubire, Hristos ne cere să-l vedem pe celălalt, să-i contemplăm frumusețea, să-i completăm neajunsurile cu calitățile noastre, iar neajunsurile noastre să acceptăm să le completeze calitățile celuilalt. Hristos ne pune prin Sine Însuși pe calea comuniunii frățești între noi oamenii - drepți și păcătoși, virtuoși și slăbănogiți de ispite - și ne ajută ca undeva pe calea aceasta deschisă de El, El Însuși fiind plin de iubire în căutarea noastră, să putem începe a gusta ce poate fi iubirea izvorâtă din comuniunea noastră cu El. Așa cum El ne caută și ne vede pe fiecare, oriunde am fi, orice am face, oricum am fi, și stă aproape sufletului nostru bolnav, sau însetat, sau gol de sens, deznădăjduit, ori încătușat și întunecat de ispite, luminându-l cu iubirea Sa, pe aceleași le cere și nouă să le facem celor în nevoi în numele Său.

† Mitropolitul Iosif
 

Cuvântul Mitropolitului (noiembrie 2009)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni