În perioada 16-21 mai, la Paris s-a desfă­ÅŸurat cea de-a III-a ediÅ£ie a Festivalului „Din dragoste pentru Frumos” („Pour l'amour de la Beaute”) – organizat, cu binecu­vântarea ÎnaltpreasfinÅ£itului Părinte Mitropo­lit Iosif, de către Mitropolia Ortodoxă Româ­nă a Europei Occidentale ÅŸi Meridionale (MOREOM), în parteneriat cu ICR Paris, Am­basada României din FranÅ£a, Muzeul Å¢ăranu­lui Român ÅŸi AsociaÅ£ia Art Ville-Vie. Unic în fe­lul său, acest festival îÅŸi propune să pună în valoare diversele manifestări ale spiritului aflat în căutarea Frumosului – ca ecou al frumuse­Å£ii dumnezeieÅŸti ÅŸi ca rod al unor experienÅ£e de creaÅ£ie ce reiterează actul creator divin, stare de spirit pe care o regăsim în creaÅ£ii ale artiÅŸtilor, fie ei muzicieni, oameni de litere sau pictori ro­mâni contemporani, impregnate de o căutare neîncetată a divinului. În acest sens, ediÅ£ia ac­tuală a festivalului ÅŸi-a deschis braÅ£ele cu mul­tă căldură, primind la Paris ÅŸi la Limours o se­rie de artiÅŸti, profesori de renume, critici de artă ÅŸi teologi români ÅŸi francezi de o înaltă ÅŸi re­spectabilă Å£inută intelectuală.

De la cel mai autentic rapsod român al pre­zentului, Grigore LeÅŸe, care a coborât de la „PorÅ£ile ceriului” direct în inima Parisului, con­tinuând cu maestrul Dan Puric, cu doctorul în lingvistică Sanda GolopenÅ£ia, profesor emerit al UniversităÅ£ii Brown din S.U.A., ÅŸi etnologul Constantin Eretescu, de la apreciatul teolog Costion Nicolescu ÅŸi până la numeroÅŸi muzi­cieni români ÅŸi francezi, necunoscuÅ£i (poate) publicului român, dar cu importante cariere în FranÅ£a ÅŸi în străinătate, de la artiÅŸti plastici ino­vatori precum Alexandra Marinescu Sav, Constantin Cioc ÅŸi Silviu Batariuc ÅŸi până la cu­noscute personalităÅ£i ale Bisericii Române

Ortodoxe din FranÅ£a, precum PreasfinÅ£itul Marc NemÅ£eanul ÅŸi PreasfinÅ£itul Ignatie MureÅŸanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei ÅŸi Portugaliei, părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, protopop al Protopopiatului FranÅ£ei, toÅ£i invi­taÅ£ii au îmbogăÅ£it prin prezenÅ£a ÅŸi discursul lor actuala ediÅ£ie într-un mod inspirat.

Nimic mai potrivit ÅŸi lăudabil în contextul actual, în care a fi român în societatea franceză nu este întotdeauna o onoare, decât organiza­rea unui astfel de eveniment, unde frumosul ÅŸi dragostea divină întrupate în alese manifes­tări culturale ÅŸi spirituale vin să aÅŸeze identi­tatea românească în sfere înalte, restituind lumii occidentale însăÅŸi esenÅ£a credinÅ£ei orto­doxe surprinsă în alese ipostaze artistice. Con­certe de muzică clasică ÅŸi religioasă, cântări bisericeÅŸti din Transilvania, spectacole de tea­tru ÅŸi pantomimă, expoziÅ£ii „euharistice”, de iconografie ÅŸi fotografie, conferinÅ£e cu tema­tici diverse (socio-lingvistice, etnografice, antropologice cu referinÅ£e teologice), mese rotunde, filme ÅŸi scurt-metraje cu tematică creÅŸtină, toate aceste evenimente au alcătuit bogatul program al festivalului.

Åži, pentru a avea o viziune completă asu­pra actualei ediÅ£ii, trebuie subliniat faptul că întregul spirit al festivalului gravitează în jurul frumuseÅ£ii ÅŸi a bogatei simbolistici a semnului Crucii, corelate cu comemorarea celor 1700 de ani de la Edictul dat de Împăratul Constantin cel Mare prin care li se acorda creÅŸtinilor liber­tatea de cult, sub emblema Sfintei Cruci care l-a ajutat să biruie în luptă. AÅŸadar, festivalul „Din dragoste pentru Frumos” promovează tocmai frumuseÅ£ea oamenilor sfinÅ£i, frumuse­Å£ea realizărilor ÅŸi a gândurilor lor, care ÅŸi-au re­găsit ecouri peste secole în creaÅ£iile artiÅŸtilor contemporani ÅŸi, mai ales, promovează frumu­seÅ£ea ÅŸi măreÅ£ia realităÅ£ii de a fi creÅŸtin într-o societate cu un accentuat caracter laic ÅŸi o mo­ralitate tot mai îndoielnică.

O altă coincidenÅ£ă care atinge latura isto­rică a comemorării Edictului de la Milan re­zidă în faptul că, deloc întâmplător, manifes­tările festivalului au avut loc chiar în cripta impunătoarei Biserici Saint Sulpice, unde de mai bine de un deceniu fiinÅ£ează parohia ro­mânească cu hramul „Sfânta Paracheva ÅŸi Sfânta Genoveva”. AÅŸa cum se ÅŸtie, din cauza persecuÅ£iilor, la începuturile sale creÅŸtinismul se trăia în ascuns, sub pământ, iar ieÅŸirea din catacombe nu a putut fi susÅ£inută decât de o ordine divină. Miracol divin, deci, ÅŸi nu iro­nie a sorÅ£ii, în secolul al XXI-lea din catacom­bele Parisului erupe acum un izvor de frumu­seÅ£e ÅŸi spiritualitate creÅŸtină de sorginte românească, izvor impulsionat de extraordi­nara putere a Sfintei Cruci ca reper funda­mental al existenÅ£ei ce ne deschide accesul spre sferele înalte, invizibile, spre esenÅ£a lumii ÅŸi a lucrurilor.

Ar mai fi multe de povestit, dar, pentru a fi receptată, informaÅ£ia trebuie să fie succintă, aÅŸa că voi mai adăuga doar câteva idei esenÅ£i­ale desprinse din agenda festivalului. În pri­mul rând, ideea că Biblia este cea mai bogată sursă poetică a lumii, realitate pe care am des­coperit-o în numeroasele creaÅ£ii prezente în festival, indiferent de modul de exprimare ar­tistică, faptul că Crucea face parte din viaÅ£a noastră, nu ca un capitol de teologie, ci ca o problemă de viaÅ£ă, aÅŸa cum frumos spunea pă­rintele Dumitru Stăniloae. În cadrul conferin­Å£elor s-au născut numeroase interogaÅ£ii isto­rice, antropologice, teologice ÅŸi, bineînÅ£eles, artistice, contemplarea Frumosului fiind o sur­să inepuizabilă a artei creÅŸtine ca rezultat al unei permanente căutări a divinului. Fie că s-au exprimat prin sonorităÅ£i îndurerate pre­cum în cazul rapsodului Grigore LeÅŸe sau printr-o simbioză totală a artelor, precum la Dan Puric, toÅ£i artiÅŸtii prezenÅ£i la festival s-au măr­turisit publicului printr-o viziune profund creÅŸtină asupra existenÅ£ei, puterea credinÅ£ei influenÅ£ându-le în mod inspirat ÅŸi deplin în­treaga creaÅ£ie.

Nu ÅŸtiu dacă acest festival va salva reputa­Å£ia destul de întinată a românilor care trăiesc pe pământ francez, împlinind profeÅ£ia lui Dos- toievski care spunea că „frumuseÅ£ea va salva lumea”, dar cel puÅ£in ne scoate din conul de umbră în care presa franceză se încăpăÅ£ânea­ză să ne păstreze. Evident, nu este singurul merit al acestui eveniment, dar, aÅŸa cum doar cu o floare nu se face primăvară, nici noi nu ne putem schimba reputaÅ£ia problematică pes­te noapte. „Din dragoste pentru Frumos” îÅŸi propune însă – ÅŸi reuÅŸeÅŸte, zic eu – să arate so­cietăÅ£ii occidentale frumuseÅ£ea creaÅ£iei româ­neÅŸti ÅŸi spiritualitatea acestui popor care s-a născut din relaÅ£ia profundă cu ÎnsuÅŸi Creato­rul ÅŸi Izvorul frumuseÅ£ii, oferind lumii moder­ne punÅ£i de pătrundere în sufletul poporului român ÅŸi multiple chei de înÅ£elegere a spiritu­alităÅ£ii sale. Eu cred că acesta este un început care va da tot mai multe roade din momentul în care ÅŸi noi, românii, pribegi prin lume, vom ÅŸti să ne promovăm adevăratele valori în Oc­cidentul în care singuri am ales să trăim, fără să ne lăsăm striviÅ£i nici de istoria Å£ării în care locuim, nici de prejudecăÅ£ile celor din jur.