Rupert (sau Rupertus, Ruprecht, Hrodperht, Hrodpreht, Roudbertus, Rudbertus, Robert) provenea din familia nobiliară francă a Rupertinilor, iar după alții a fost irlandez la origine. A fost mai întâi episcop de Worms în timpul regelui Childebert al II‑lea al Austrasiei și s‑a evidențiat ca opozant al majordomului franc, care ținea de fapt frâiele regatului. Viața sa exemplară, trăită în curăție, înfrânare și dragoste pentru săraci, i‑a adus lui Rupert faima de om sfânt. De aceea, ducele Theodo al Bavariei, căsătorit cu Folchaid, o rudă a lui Rupert, l‑a chemat pe acesta în anul 693 în ținuturile bavareze. Ducele l‑a sprijinit în activitatea sa misionară de revitalizare a creștinismului, mai întâi în zona orașului Regensburg. Acolo, conform tradiției, Rupert l‑a și botezat pe ducele Theodo, după ce l‑a catehizat. Acest exemplu a fost urmat de alți nobili bavarezi și de mulți oameni din popor.

În anul 696, lui Rupert i s‑a încredințat misiunea în întreg ținutul bavarez. Astfel, el s‑a îndreptat spre Lauriacum, astăzi localitatea Lorch pe Enns, în Austria, pentru a propovădui Evanghelia avarilor, dar această încercare va rămâne fără rezultat. Rupert a rămas pentru mai multă vreme la Seekirchen, la lacul Wallersee. Aici a construit și sfințit o mică biserică pentru romanii așezați în jurul lacului, cu hramul Sfântului Apostol Petru, patronul pescarilor. De la Wallersee a plecat spre orașul roman Juvavia, care la vremea respectivă era o ruină, ca urmare a atacurilor popoarelor migratoare. Aici primiseră martiriul Sfântul Maximilian și încă 40 de călugări din comunitatea sa. Rupert s‑a hotărât să‑și așeze sediul aici, fiind înzestrat de către ducele Theodo și de către fiul și coregentul acestuia, Theodebert, cu un teren de construcție și cu minele de sare de la (Bad) Reichenhall și dându‑i‑se mână liberă în orașul Juvavia. Aici Rupert a construit mai întâi o bisericuță foarte mică în cinstea Sfântului Amandus, fost episcop de Worms, ale cărui moaște le luase cu el la plecarea din Worms. Mai apoi, a construit o biserică mai mare și o mănăstire, pe care le‑a așezat sub ocrotirea Sfântului Apostol Petru. Regulile așezate de Rupert constau în menținerea ritmului neîntrerupt al slujbelor, așa cum întâlnim astăzi în multe mănăstiri de‑ale noastre. Astfel, el a devenit și abatele acestei prime mănăstiri.

Reorganizarea orașului Juvavia (Salzburg) și întemeierea mai multor schituri și mănăstiri

Având mână liberă din partea ducelui, Rupert s‑a îngrijit de reconstrucția orașului, încurajând exploatarea de sare. Mai apoi va deveni și primul episcop al orașului, denumit, după minele de sare, Salzburg (cetatea sau orașul sării). Într‑o strânsă colaborare cu stăpânul teritoriului, Theodebert, Rupert va înființa mai multe schituri în apropierea orașului Salzburg, printre care și pe cel de la Pongau, cu hramul Sfântului Maximilian (Cella Maximiliana), din care se va dezvolta mai târziu localitatea Bischofshofen, astăzi un oraș cu peste 10.000 de locuitori din landul austriac Salzburg. Acest oraș va deveni un important punct de sprijin pentru activitatea misionară care va fi desfășurată în vederea încreștinării neamurilor slave.

Tradiția spune că Rupert ar fi coborât cu corabia pe Dunăre până în Panonia (Ungaria de astăzi), predicând Evanghelia locuitorilor de pe malurile acestui fluviu. Se pare că după o minimă organizare a orașului Salzburg, având nevoie de colaboratori devotați, Rupert s‑a dus la Worms pentru a‑i alege personal. Astfel, s‑a întors la Salzburg însoțit de 12 călugări, între care sunt pomeniți cu numele Chunialdus, Gislarius, Dignulus, Isenhard, Gerhard, Ratherius și Erchenfried.

În anul 714, Rupert a înființat și o mănăstire de maici în apropiere de reședința ducelui, numind‑o pe nepoata sa, Erentrudis, ca primă stareță. Această mănăstire a fost prima înființată sub protectoratul direct al ducelui bavarez.

Pentru pregătirea clerului selectat dintre localnicii romani și bavarezi, Rupert a înființat și o școală la Salzburg, pe lângă Mănăstirea Sfântul Petru, el fiind și primul conducător al acesteia. Printre mănăstirile ridicate de Rupert se numără și cea de la Abersee, de lângă Kufstein. Se pare că la mănăstirea Weltenburg, înființată de călugării irlandezi Eustachie și Agilus la începutul secolului al VII‑lea, Rupert a sfințit o biserică ridicată în cinstea Maicii Domnului și a Sfântului Gheorghe. După ce aproape 40 de ani s‑a străduit să întărească creștinismul în Bavaria și în Austria de Sus, Rupert, simțindu‑și sfârșitul aproape, a luat ultimele măsuri de organizare a eparhiei, iar după istoriografia mai veche s‑a întors în scaunul său episcopal de la Worms. După ce l‑a numit pe Sfântul Vitalis drept urmaș al său în scaunul episcopal și a dat ultimele sfaturi ucenicilor săi, Rupert a trecut la Domnul chiar în ziua de Paști (27 martie) a anului 716 sau 718, după ce s‑a împărtășit cu Sfintele Taine (Vera Schauber, art. Rupert von Salzburg, în: Vera Schauber și H. M. Schindler, Heilige und Namenspatrone im Jahreslauf, p. 496).

Cinstirea Sfântului Rupert și patronajul acestuia

La data de 24 septembrie 773, episcopul Virgil a luat moaștele Sfântului Rupert din Mănăstirea Sfântul Petru și le‑a așezat în cripta catedralei pe care a ridicat‑o. De atunci, tradiția a consemnat multe minuni săvârșite prin intermediul Sfântului Rupert, numeroși bolnavi (orbi, surzi și muți) recăpătându‑și sănătatea. Astăzi încă se mai păstrează și primul mormânt al Sfântului Rupert în Mănăstirea Sfântul Petru, chiar dacă moaștele sale se găsesc, alături de cele ale Sfântului Virgil, în catedrala din Salzburg. La îndemnul episcopului Virgil a fost redactată și prima biografie a Sfântului Rupert. Ziua strămutării sfintelor sale moaște este astăzi zi liberă în întreg landul Salzburg. În iconografie, Sfântul Rupert este reprezentat întotdeauna în veșminte episcopale, fie ținând în mână un vas cu sare, fie botezându‑l pe ducele Theodo. Astăzi, Sfântul Rupert este patronul orașului Salzburg, al landurilor Salzburg și Kärnten, al Arhiepiscopiei Catolice de Salzburg, al Episcopiei de Graz‑Seckau, al Episcopiei de Klagenfurt, dar și al celor care lucrează în minele de sare. Pentru activitatea sa misionară, Sfântul Rupert este considerat astăzi apostolul Bavariei.

Pr. Alexandru Nan