16 Iunie 2009

CINCIZECIMEA: Apa vie şi focul ceresc sau libertatea Duhului (I) (Ioan 7, 37-53 şi Fapte 1, 1-11)

« Cuvântul Evangheliei » : da. Dar Evanghelia este cuvântul lui Hristos, Care este Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Duhul ? Pentru a putea vorbi despre El, despre Cel Negrăit, Cel Nenumit, Cel Necuprins, trebuie să spunem ceva şi despre această a « 5-a Evanghelie », Faptele Apostolilor, numite şi « Evanghelia Sfântului Duh».

Cu Pogorârea Sfântului Duh începe Biserica, adică împreună-lucrarea concretă a Omului cu Dumnezeu (înainte, Apostolii erau conduşi de Hristos, ca nişte copii). El nu se arată, nu vorbeşte şi nu se revelează, pentru că nu S-a întrupat (aceasta fiind misiunea Fiului). Dar Se pogoară în inima omului, se sălăşluieşte şi lucrează întru el. Ne îngăduie... Citeste articolul

De fapt Înălţarea ne revelează miezul ascuns al cugetelor dumnezeieşti, este o adevărată mistagogie (1) dumnezeiască. Ea închide ciclul Paştilor şi viaţa pământească a lui Hristos. Dar ea este şi condiţia Pogorârii Sfântului Duh. Se găseşte deci la unirea dintre cele două « iconomii » (2), a Fiului şi a Sfântului Duh. Trebuie mai întâi... Citeste articolul

De fapt, există două părţi în această Evanghelie minunat alcătuită: arătarea Celui Înviat celor zece apostoli (1) în seara de Paşte şi arătarea Sa celor unsprezece apostoli în duminica următoare, în aceleaşi împrejurări. Există un paralelism remarcabil între cele două arătări. Prima este istorisită şi de Sfântul Marcu (16, 14) şi de Sfântul Luca... Citeste articolul

Dacă nu e surprinzător să vedem pe Hristos vindecând un slăbănog (un paralitic), totul, în schimb, ne poate descumpăni în acest act de vindecare, pentru că finalitatea lui nu este vindecarea fizică, ci mântuirea sufletului. Această minune este relatată de cele trei Evanghelii Sinoptice (Mat. 9, 1-8 ; Marcu 2, 1-12, Luca 5, 17-26). Ne aflăm la începutul vieţii publice a... Citeste articolul

1 Ianuarie 2009

Întâmpinarea Domnnului: zorii înnoirii (Luca 2, 22-39)

Poate părea surprinzătoare prima frază din Evanghelia sărbătorii Întâmpinării Domnului : « Când s-au plinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise…». Pentru ce aveau nevoie femeile să se « curăţească » după ce au împlinit cea mai frumoasă lucrare care poate fi pe pământ : naşterea de fii ?

Sfântul Duh poruncise lui Moise ritualurile curăţirii pentru că naşterea, după căderea Evei, se făcea în dureri, cu pierdere de sânge (care este simbolul pierderii vieţii şi deci a Duhului), iar femeile năşteau fii spre moarte : toţi cei care ieşeau din sânul lor erau sortiţi morţii. Toate acestea nu erau pe potriva gândului dumnezeiesc, căci Dumnezeu niciodată n-a voit nici... Citeste articolul

1 Decembrie 2008

Crăciunul - Să avem o inimă de copil pentru a proslăvi pe Copilul-Dumnezeu

Singurul evanghelist care istoriseşte evenimentul Naşterii Domnului este sfântul Luca (2, 1-20); această pericopă era, în vechime, citită în noaptea de Crăciun, pentru că Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care se slujeşte acum în dimineaţa de Ajun, se slujea seara.

Dar această evanghelie începe în mod curios cu porunca lui Cezar August „să se înscrie toată lumea”. De fapt este de mirare că istorisirea evanghelică a întrupării Cuvântului începe prin a menţiona imperiul roman şi pe întemeietorul acestuia, împăratul Augustus. Dar, în realitate, această aparentă ciudăţenie are un sens teologic precis.... Citeste articolul

1 Noiembrie 2008

Tânărul bogat

Tâlcuirea evangheliei celei de-a 24-a Duminică după Rusalii - Tânărul bogat: Luca 18, 13-27.

Cuvântul acestei Evanghelii este surprinzător, dar şi foarte emoţionant, iar dacă nu este cercetat în adâncime, ne poate duce la o mare descurajare, aşa cum s-a întâmplat cu Apostolii care erau de faţă. Scena este descrisă de cele trei Evanghelii sinoptice (Matei 19, 16-26; Marcu 10, 17-27). Domnul se află la sfârşitul vieţii Sale pământeşti şi Îşi... Citeste articolul

Hristos tocmai i-a trimis pe cei 70 de ucenici în toată Palestina pentru a găti venirea Sa. Faima Sa sporeşte neîncetat, iar cei care susţin religia oficială încep să se îngrijoreze. Cele două grupări religioase mai importante îl atacă direct punându-i întrebări capcană, pentru a-L pune la încercare. Domnul închide mai întâi gura Saducheilor,... Citeste articolul

1 Octombrie 2008

Vindecarea demonizatului din ținutul gherghesenilor: O iniţiere în lupta împotriva demonilor

Tâlcuirea Evangheliei din Duminica a 19a după Rusalii – Luca 8, 26-39

Întâmplarea se petrece imediat după potolirea furtunii, şi este raportată în cele trei Evanghelii sinoptice (Mt. 8, 28-34 şi Mc 5, 1-20).   Domnul a hotărât să treacă « de cealaltă parte a lacului» (marea Galileei) şi soseşte la Decapole[1],adică în ţară păgână. Păgânismul este închinarea la idoli « făcuţi de... Citeste articolul

1 Septembrie 2008

Pescuirea minunată şi chemarea primilor ucenici: o evanghelie ecleziologică

Tâlcuire la evanghelia Duminicii a cincisprezecea după Rusalii: Luca 5, 1-11

Întâmplarea se petrece la începutul vieţii publice a Domnului şi nu este raportată decât de sfântul evanghelist Luca, dar sfântul Matei (4, 18-22) şi sfântul Marcu (1, 16-20) istorisesc chemarea primilor ucenici fără pescuirea minunată. Este interesant de observat că o minune asemănătoare este relatată de sfântul evanghelist Ioan, după Învierea lui... Citeste articolul

1 Iulie 2008

Vindecarea slugii sutaşului

Tâlcuire a Evangheliei Duminicii a patra după Rusalii, Matei 8, 5-13, despre vindecarea slugii sutașului - de Părintele Noel Tanazacq

Iisus tocmai ce S-a pogorât din Munte, unde a rostit marea şi prima sa predică (Fericirile…) şi, de îndată, îşi arată puterea Sa dumnezeiască, săvârşind trei vindecări uimitoare: vindecă un lepros, apoi sluga unui sutaş şi, în sfârşit, pe soacra lui Petru. Este interesant de remarcat că începe prin a vorbi, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi... Citeste articolul

1 Mai 2008

Samarineanca

Întâlnirea personală cu Dumnezeu – pedagogia lui Hristos

În tradiţia liturgică universală, atât în Răsărit cât şi în Apus, timpul pascal are două perioade: prima parte este o prelungire a sărbătorii Paştelui, cea de-a doua anunţă Cincizecimea şi are în centru taina apei, unul dintre simbolurile persoanei şi economiei Sfântului Duh. Evanghelia celei de-a cincea duminici după Paşti, a Samarinencei (Ioan 4, 4-42) este o... Citeste articolul

28 Aprilie 2008

Mironosiţele: onoarea neamului omenesc

Mironosiţele sau de-mir-purtătoarele (gr. mirophores) sunt femeile care urmau Mântuitorului, care au fost prezente la Patimile Lui şi care au mers la mormânt ca să ungă trupul lui Iisus cu miresme, după tradiţia evreiască de înmormântare. Lor s-a arătat Mântuitorul după Înviere înaintea apostolilor. Femeile mironosiţe au fost: Maria lui Cleopa, "cealaltă Marie", mama lui Iacov, Maria Magdalena, Salomeea. Prăznuirea lor se face în a 3-a duminică după Paşti, numită Duminica Femeilor Mironosiţe. În limbajul nebisericesc, sunt numite "mironosiţe" femeile exagerat de pioase.

Adevărata Evanghelie de Paşti nu este cea care se citeşte noaptea, Prologul Evangheliei de la Sf. Ioan – care este mai degrabă legat de Naştere şi de botez – ci pericopa Învierii de la sfântul Matei, citită la liturghia din Sâmbăta Mare (Mt 28). Ori, în această pericopă un loc central îl ocupă un grup de personaje: anume femeile Mironosiţe [1], două la număr la... Citeste articolul