Postul, mai precis „Postul cel Mare”, care ne pregăteşte de sărbătoarea Paștelui, este prin excelenţă vremea luptei duhovniceşti, a luptei lăuntrice, a luptei împotriva demonilor - a duhurilor celor din adâncuri - şi împotriva noastră înşine, adică împotriva rătăcirilor firii căzute. Nu ne putem lupta întotdeauna, şi nici cu... Citeste articolul
FIUL RISIPITOR SAU ŞCOALA POCĂINŢEI
A doua duminică dinainte de Postul Paştilor (Luca 15, 11-32)
Atunci când auzim expresia „fiul risipitor”, ea este plăcută auzului nostru şi aproape că simţim simpatie pentru acest personaj: „cultura religioasă” ne întinde această cursă, căci edulcorează conţinutul mesajului evanghelic şi micşorează puterea acestuia. Trebuie să căutăm mereu sensul profund, etimologic, al vorbelor Cuvântului lui Dumnezeu, cât şi... Citeste articolul
Botezul Domnului în Iordan sau eliberarea cosmosului
Teofania este sărbătoarea „sfântă şi luminată a Ortodocşilor” (1). Această manifestare a lui Dumnezeu în Treime are loc cu prilejul unei întâmplări surprinzătoare, uimitoare, care este Botezul lui Hristos în Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul.
BOTEZUL DOMNULUI ÎN IORDAN SAU ELIBERAREA COSMOSULUI Teofania este sărbătoarea „sfântă şi luminată a Ortodocşilor” (1). Această manifestare a lui Dumnezeu în Treime are loc cu prilejul unei întâmplări surprinzătoare, uimitoare, care este Botezul lui Hristos în Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul. Dacă Dumnezeiasca Treime se... Citeste articolul
Vindecarea femeii gârbove în zi de sâmbătă sau Libertatea lui Hristos (cea de-a XXVIII-a duminică după Cincizecime, Luca 13,10-17)
Domnul se află acum în plin apostolat: străbate neobosit cetăţile şi satele, merge în sinagogi, spune pilde, vindecă bolnavi, alungă demoni.
Semănătorul dumnezeiesc se îngrijeşte de câmpul Său: îl pliveşte, îl afânează, trage brazde adânci în inima oamenilor şi seamănă într-însul Cuvântul lui Dumnezeu. Tot Israelul este cutremurat de prezenţa Sa care nu lasă pe nimeni indiferent. Scena, care este istorisită doar de Sf. Luca (adică de Sf. Pavel[1]) se petrece între pilda... Citeste articolul
Vindecarea femeii cu scurgerea de sânge şi vindecarea fiicei lui Iair -sau- Arătarea Energiilor dumnezeeşti necreate
Tâlcuirea Evangheliei din Duminica a 24-a după Rusalii, Luca 8, 41-56 : Vindecarea femeii cu scurgerea de sânge şi vindecarea fiicei lui Iair
Suntem la începutul vieţii publice a Domnului: tocmai S-a întors din ţinutul Gherghesenilor unde a slobozit un îndrăcit de înfricoşata stăpânire a duhurilor rele şi Se întoarce acasă, adică la Capernaum. Mulţimea galileenilor, care se uimesc de cele ce face şi spune Domnul, Îl aşteaptă. Atunci se petrece o întâmplare surprinzătoare pentru că este... Citeste articolul
Pilda semănătorului - sau - Împreună lucrarea lui Dumnezeu și a omului (Duminica a douăzeci şi una după Rusalii – Luca 8/5-15)
Domnul se află la începutul lucrării Sale pământeşti, mulţimile Îl urmează şi El le învaţă, cel mai adesea în pilde. Sf Matei şi Sf Marcu, la care mai aflăm această pildă (1), ne spun că Se află pe malul Mării Galileei, aşezat într-o barcă – simbol al Bisericii – şi că învaţă mulţimile care stau pe mal.
Pilda Semănătorului este fără pereche, nu numai prin înţelesul ei duhovnicesc, ci şi pentru că Domnul o lămureşte de îndată Apostolilor. Astfel arată tuturor creştinilor o cale, o metodă simbolică, pentru a descifra toate celelalte pilde care sunt, prin excelenţă, o arătare a cugetelor dumnezeieşti. De altfel la Sf Marcu Domnul spune Apostolilor Săi, în mare: Dacă nu pricepeţi... Citeste articolul
Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda sau Arătarea lucrării îngerești. A patra duminică după Sfintele Paști (Ioan 5, 1-15)
Dacă primele trei duminici după Paști se concentrează asupra Învierii lui Hristos, după cum e firesc, ultimele trei se concentrează asupra apei (1), pentru că Biserica ne pregătește pentru Cincizecime, apa fiind unul dintre marile simboluri ale Duhului Sfânt. Minunea de astăzi este istorisită doar de Sf. Ioan.
Domnul se află la începutul vieții sale publice și „urcă la Ierusalim” pentru o sărbătoare evreiască, probabil cea a Paștelui. Când se intră în Ierusalim pe la miazănoapte, venind dinspre Galileea, calea care duce la Templu trece pe lângă o scăldătoare numită „scăldătoarea oilor” (2), care se găsește chiar la nord față de Templu, în locul numit... Citeste articolul
PAȘTILE. «Ziua cea dintâi» a eonului reînnoirii.
Învierea lui Hristos este cel mai de seamă eveniment din istoria omenească de la facerea lumii și de la căderea Omului. Totul s-a schimbat pentru că moartea nu mai este veșnică: a fost învinsă de Hristos, în firea Sa omenească unită cu firea Sa dumnezeiască. Adam și Eva, protopărinții noștri, au fost scoși din osânda lor și aduși înapoi în Paradis, Împărăția lui Dumnezeu.
Pentru a privi la acest eveniment unic, să ne sprijinim pe două relatări ale Paștilor din liturghie, cel al vestirii Paștilor (Marcu 16/1-8) și cel al liturghiei din Sâmbăta Mare (Mt. 28/1-20) care se citea la început în noaptea de Paști (1). Evanghelia insistă mai întâi asupra faptului că evenimentul se petrece «după Sabat», în «ziua cea dintâi a... Citeste articolul
NATHANAIL sau Întâlnirea cu Hristos (Ioan 1 ,43-51) Duminica Întâia din Post
Această Evanghelie ne surprinde prin faptul că nu are nicio legătură cu Postul şi nici cu victoria Ortodoxiei. Pentru aceasta din urmă, lipsa de legătură nu este de mirare deoarece tipicul bizantin este cu mult anterior secolului al IX-lea . Însă e poate de mirare că pericopa nu are nicio legătură cu Postul. Dar în tipicul răsăritean, se întâmplă adesea ca pericopele să nu aibă neapărat legătură cu timpul liturgic.
Scena se petrece cu două zile după Teofanie şi este raportată numai de Sfântul Ioan, care a fost martor ocular, pentru că era un ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul[1]. A doua zi după Botezul lui Hristos, Ioan Botezătorul arată pe Iisus ucenicilor săi şi le spune „Iată Mielul lui Dumnezeu”, ceea ce înseamnă: iată pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mesia, urmaţi-L. În... Citeste articolul
Tâlcul Evangheliei. Vameşul şi Fariseul (Luca 18, 9-14). Prima duminică din Triod
Această parabolă este un moment duhovnicesc: prin ea Hristos ne dezvăluie cugetele dumnezeieşti, privirea lui Dumnezeu către Om. Astfel de descoperire nu putea fi făcută de către prooroci, ci putea ieşi doar din gura însăşi a lui Dumnezeu. Fiul ne arată miezul vieţii duhovniceşti, lăuntrice, de dincolo de aparenţe. Această parabolă se găseşte numai la Sfântul Apostol Luca, adică la Sfântul Pavel, pentru care Luca făcea slujbă de scriitor.
Domnul se află la sfârşitul lucrării sale din Galileea şi curând va începe „urcarea către Ierusalim” pentru a săvârşi mântuirea lumii; El istoriseşte atunci o serie de parabole, între care aceasta este cea din urmă. Este impresionantă prin realismul ei şi extrem de aspră pentru evrei, ca un „bici duhovnicesc”. Se cuvine mai întâi să... Citeste articolul
CRĂCIUNUL - Un prunc printre dobitoacele necuvântătoare sau Să ne hrănim cu nutreţul dumnezeiesc
Termenul Noël vine în limba franceză din « natalis », naştere (sub-înţeles: a unui copil) (În română se presupune că termenul de Crăciun vine din lat. Creationem, creaţie, facere - n. trad.). Sărbătoarea de Crăciun gravitează în jurul unui prunc, a naşterii unui prunc. Dar Evanghelia este extrem de discretă cu privire la acest eveniment: un verset la Sf. Luca (Lc 2, 7), singurul evanghelist care istoriseşte naşterea lui Hristos, şi o jumătate de verset la Sf. Matei (Mat.1, 25b) care istoriseşte numai închinarea Magilor. Iar conţinutul teologic al acestei sărbători scapă aproape pe de-a-ntregul lumii, căci este vorba despre un eveniment exlusiv creştin, de neînţeles pentru păgâni şi pentru atei, spre deosebire de sărbătoarea Paştelui care este universală, pentru că toţi oamenii au de înfruntat moartea.
Hristos ar fi putut să apară pe pământ într-un trup de adult, nu avea nevoie de o maică pe pământ, căci nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu. Dar Sfatul cel Mare dumnezeiesc – Dumnezeiasca Treime – a ales altfel. Dumnezeu a vrut să vină pe pământ în chip de prunc, şi să se nască dintr-o femeie ca toţi oamenii. Un Dumnezeu-prunc ! Ce taină străină !... Citeste articolul
Omilie pentru 25 decembrie - Prologul de la Ohrid, sinaxarul sârbesc al Sfântului Nicolae de la Zica, numit Gură de Aur al Serbiei
Despre naşterea Domnului, Fiul lui Dumnezeu - „Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume” (Ioan 16, 28)
Fraţilor, Fiul Unul Născut al Tatălui, Care mai înainte de toţi vecii s-a născut din Tatăl fără de mamă, se naşte în timp fără tată, dintr-o Mamă. Această dintâi naştere este o taină de nepătruns a puterii lui Dumnezeu şi a iubirii Lui faţă de om, în timp. Cea mai mare taină din acest timp căreia îi corespunde cea mai mare taină în veşnicie. Fraţilor, să nu... Citeste articolul
Omilie despre Dreptul Iosif
Extras din sinaxarul sârbesc al Sfântului Nicolae Velimirovici – la 24 decembrie. „Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi… a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului.” (Mt. 1, 19 ; 24)
Datori suntem a ne teme de Dumnezeu, nu de oameni, pe El să-L ascultăm, şi nu oamenii. Aceasta este învăţătura pe care ne-o dă viaţa dreptului Iosif, ruda şi ocrotitorul Sfintei Fecioare Maria. El a trăit momentul în care Legea întâlneşte Harul. Fiind pe deplin supus Legii, Iosif voia să o părăsească pe Sfânta Fecioară, în al cărui trup neprihănit se sălăşluise... Citeste articolul
Învierea fiului văduvei din Nain: Hristos ne călăuzește către fericire
Tâlcuirea pericopei evangheliei din Duminica a 19-a după Rusalii.
Domnul se află la începutul vieții Sale de propovăduire : a rostit “Predica de pe Munte”, primul său cuvânt către oameni, în care le arată legea cea nouă, scara duhovnicească prin ale cărei opt trepte se ajunge la desăvârșire și la Împărăția Cerului. De îndată ce a adus prin Cuvântul Său Vestea cea Bună, Cuvântul lui Dumnezeu Și-a... Citeste articolul
Duminica a 14-a după Rusalii: Ospățul ceresc (Matei 22, 1-14)
Domnul spune această pildă la puţină vreme după Florii, într-un moment de tensiune şi confruntare cu iudeii, care erau mânioşi văzând că pruncii în Templu Îl slăveau ca Mesia. El răspunde întrebărilor lor încuietoare prin pilde cu un puternic caracter de judecată, mai cu seamă cea a lucrătorilor viei care ucid pe fiul stăpânului şi cea a ospăţului ceresc.
Aceasta din urmă este istorisită şi de Sf. Luca (Lc 14, 15-24), dar într-un context diferit şi cu altă tonalitate. Să observăm înainte de toate că este vorba despre o pildă despre Împărăţia lui Dumnezeu, adică despre ţelul vieţii omeneşti. Viaţa veşnică, cea din rai, este o împărăţie în care toţi oamenii vor trăi în unire cu Dumnezeu şi se vor bucura de El, vor... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Din dragoste...
Un Festival luminos
Când Biserica îmbrăţişează cultura…
Gânduri către tinerii noştri
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team